Rătăciţi în tradiţie: Caii verzi zburdă la Hidroelectrica

De la o zi la alta, veştile despre ce şi cum face şi ce mai plănuieşte Perla Coroanei economiei naţionale devin simple cioturi contrariante de informaţii. Nu le scutură nimeni, nu se cer detalii. De sub aparenţa unor preocupări bine jucate în spaţiul public cam de aceleaşi personaje, se văd însă colţii interdicţiei de-a acorda perlei o justă atenţie. Societatea de producere a energiei electrice în hidrocentrale Hidroelectrica S.A. îşi permite să fie stat în stat, în ciuda faptului că nu aparţine celor 7din Consiliul de Supraveghere, cu atât mai puţin celor 5 din Directorat. La rigoare, capitalul social al Hidroelectrica este deţinut de statul român prin Ministerul Energiei (în proporţie de 80,056099782%) şi de Fondul Proprietatea S.A. (19,943900218%). Nu este un secret că există şi un stat în… statul în stat. Franklin Templeton Investment Management Ltd. United Kingdom se numeşte şi administrează Fondul Proprietatea prin filiala din România. Despre deturnarea Fondului Proprietatea de la scopul iniţial, culisele de la Templeton şi cum îşi fac de cap în România au curs valuri de dezvăluiri şocante. Scurse au rămas.

Ultima ispravă de proporţii a Hidroelectrica e gata uitată. Cum pe la Capitală nimeni nu întreabă, nimeni nu simte vreo apăsare să ofere informaţii din proprie iniţiativă. Pe scurt, ca jucător nou pe piaţa de furnizare a energiei electrice, cu accent pe consumatorii casnici, compania anunţase pompos trecerea de la intenţie la decizia strategică de preluare a unui jucător vechi, cu o cotă de piaţă de luat în seamă, CEZ Vânzare. Nu era nimic surprinzător în această achiziţie. În plus, nu este un secret că Hidroelectrica stă undeva între prost şi foarte prost în privinţa unei platforme de gestionare a furnizării de energiei electrică. În condiţiile în care piaţa furnizării este cel mai lovit sector al domeniului energetic, din cauza reglementărilor aberante, cu inconfundabil specific românesc, preluarea CEZ Vânzare părea o simplă chestiune de timp. A intervenit o amânare, api decizia de renunţare la tranzacţie. Când auzi unul dintre motivele invocate, te umflă râsul cu strigături. Cică se tem de instabilitatea legislativă din piaţa energiei. Aşa cum subliniază Ziarul Finaciar (vezi aici), vorbim de un „lucru paradoxal în contextul în care Hidroelectrica este o companie de stat, iar statul însuşi face legislaţia în domeniul energetic, fiind direct responsabil de haosul în care se află domeniul de la începutul anului”. Serios? Când şi-au dat seama?

Accesul la Bogdan Nicolae Badea, preşedintele Directoratului, e tot mai dificil. Ca dovadă ilustrativă stă episodul recent cu anunţarea iresponsabilă a fisurării barajului de la Bicaz. Lămuririle liniştitoare de la Hidroelectrica, deşi era obligatoriu să vina aproape instantaneu, au apărut după interminabile ore de aşteptare, că nu văzuse Excelenţa Sa textul. Aşa că poate ne răspunde cineva mai presus de dânsul. De exemplu, Ioana Andreea Lambru, preşedinte al Consiliului de Supraveghere. Dacă numele sună cunoscut, nu vă înşelaţi. E acelaşi personaj din savuroasa scenetă cu sex pe canapeaua lui Crin Antonescu, din urmă cu mulţi ani de zile. Personajul are şi un CV de toată comedia, şi un mandat de 4 ani ca supraveghetoare, începând cu 5 februarie 2019.

Nu are rost să ne facem iluzii. Nu aflăm nimic. Cum n-am aflat explicaţii nici despre porcăria cu respingerea furnizării de energie electrică pentru micii întreprizări, în ciuda faptului că oferta pentru Clienţi Business tronează pe site. Cum, la scară mai mare, nimeni răspunde cinstit la întrebările legitime, multe din registrul siguranţei naţionale, legate de afacerea cu listarea cotită la bursă a companiei via acţiunile operate de Templeton, afacere între timp ancorată în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Apropo de bursă, cum vine socoteala cu listarea unei firme care deţine în proporţie de 100% o firmă în insolvenţă? Liniştea-i profund de profundă. În paranteză fie spus, firma în insolvenţă e una viabilă, esenţială pentru siguranţa Sistemului Energetic Naţional. Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. e numele ei. Iar Hidroelectrica avea la îndemână soluţia majorării de capital, dar nu n-a vrut şi nu vrea. Neoficial nu îi lasă, aţi ghicit, Templeton. Important e că aveau de unde. E suficient să reţineţi numai că, în primul semestru din 2022, Hidroelectrica a avut venituri de 4,7 miliarde lei (+ 48% faţă de S1 2021), cu un profit net total nedrept de 2,6 miliarde lei (+55%). „Nedrept” e un cuvânt paşnic căci, în realitate, vorbim de jefuirea noastră de către stat. E acel stat denunţat de Remus Borza, în epoca insolvenţei Hidroelectrica şi a luptei cu prematur uitaţii „băieţi deştepţi”, drept „cel mai deştept băiat din Energie”. Abia aşa înţelegem cum obţii asemenea rezultate financiare, deşi vinzi de 30% mai puţină energie. Jaful din preţ vine, iar poveştile alea cu bursa de energie să le ţină ministrul Virgil Popescu pentru el, pentru cine l-a pus şi mai ales pentru cine-l susţine. Mare minune că Hidroelectrica n-a forţat un pic afacerea, că obţinea în 6 luni tot profitul net de la 31 decembrie 2021, respectiv 3,020 miliarde lei.

Când te uiţi la atâta bănet, normal e să te uiţi şi spre lucrările finanţate de companie în propria-i curte. La scară naţională subiectul e unul tabu. Atunci, te-ai aştepta ca mărimile politico-administrative dintr-un judeţ cu obiective hidroenergetice esenţiale să se uite în curtea lor. La Neamţ, de pildă, nu e cazul. Aţi auzit, aţi citit pe undeva că Romelectro a denunţat vestitul contract de retehnologizare de la CHE Stejaru? O să citiţi. Aici. Nu de alta, dar se apropie termenul de 7 ani pentru finalizarea lucrărilor. Se va vedea că la Hidroelectrica nu-i ca prin alte companii naţionale şi afaceri naţionale, unde se umbă după cai verzi pe pereţi – e pe dos, zburdă caii verzi.

Viorel COSMA