Tăcerea de la Luţca

Semnalam într-un articol, publicat pe 2 decembrie, despre ruina podului de la Luţca uitată-n Siret, că încă din 18 iulie există o autorizaţie de desfiinţare emisă de primăria Sagna.

Subliniam, cel puţin în termeni de curiozitate, că autorizaţia de construire din 2019 fusese emisă de CJ Neamţ, în condiţiile în care în primăria condusă de Gheorghe Iacob aproba documentaţii de urbanism la acea vreme. Nimeni nu era dispus să explice cum iei autorizația de construire dintr-un loc, iar pe cea de desființare din altul pentru același obiectiv.

Am întrebat degeaba ce împiedică demolarea. Oficialii reuniţi se ascund după o interpretare cel puţin abuzivă a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. În surdină, se vehicula ideea că oarece „parchetari” s-ar opune demolării, de unde şi teama legitimă că s-ar putea repeta istoria cu saloanele ATI de la SJU Piatra-Neamţ, uitate sub sigiliu. Pe de altă parte, la partide, în special la zgomotoasele PSD şi PNL care prestează la trâmbiţa cu soluţii, n-am identificat preocupări legate de înlăturarea ruinei.

Între timp, oameni cu adevărat bine intenţionaţi ne-au avertizat că ar putea fi o problemă şi din partea celor de la Administraţia Bazinală de Apă Siret de la Bacău. Ceva legat de un aviz sau un acord de gospodărire a apelor. O verificare simplă şi rapidă efectuată pe site-ul oficial al ABA, atât pentru documentele emise direct de la sediul din Bacău, cât şi pentru cele din portofoliul Sistemului de Gospodărire a Apelor Neamţ, confirmă lipsa oricărui aviz. Că acordul vine pe urmă. Atunci, cum s-a emis autorizaţia de desfiinţare? Suntem îndreptăţiţi să bănuim că va urma o tăcere deplină.

Viorel COSMA