Din Calendarul pastoral aflăm că vara poate începe de Sângiorz (23 aprilie) sau de Armindeni (1 mai) în funcţie de zonă, dar se încheie întotdeauna de Sântămăria Mare (15 august). Iarna se așterne fie de la Vinerea Mare (14 octombrie, Cuvioasa Parascheva), fie de la Sâmedru (26 octombrie, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie) până către mijlocul lunii aprilie.
Tradiții de Circovii de iarnă
Numele sărbătorii populare descinde dintr-o expresie slavonă – „ţercovnâie sviata” – ceea ce face referire la sfinţii Bisericii creștin-ortodoxe. Pe 16 ianuarie, prima zi a Circovilor de Iarnă, este considerat miezul iernii pastorale. Chiar dacă, în principiu, săptămânile de iarnă calendaristică rămase sunt mult mai puţine, iar schimbările climatice își fac de cap, în zonele montane ciobanii încă se ghidează după aceste repere ancestrale. Calendarul pastoral respectă mersul timpului de la deal și de la munte, iar acolo vremea rece lasă mai greu loc căldurii. Închinarea cinstitului lanț al Sf. Ap. Petru este sărbătoarea religioasă ce deschide ciclul de sărbători Circovii de iarnă.
Lanțul vindecător al Sf. Ap. Petru
Simon Petru, Simeon, Simon sau Chifa sunt aliasurile sub care este cunoscut Sf. Ap. Petru, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos. El a fost fratele mai mic al Sf. Ap. Andrei. Mântuitorul l-a chemat la apostolie mai întâi pe Sfântul Andrei, iar mai apoi a venit și fratele acestuia, Simon (Petru). Autoritatea și sfințenia lui Petru sunt de netăgăduit, chiar dacă s-a lepădat de trei ori de Iisus în noaptea când acesta a fost arestat. Mântuitorul I-a spus lui „tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea”. Praznicul Închinarea cinstitului lanț al Sf. Ap. Petru ne amintește de întemnițarea lui Petru la Roma în anul 42 d.Hr. Tradiția consemnează faptul că Sf. Ap. Petru a fost eliberat din lanțuri de un Înger care și-a făcut apariția în închisoare. Ulterior, lanțul cu care a fost legat Petru vindeca bolile și alunga duhurile rele, iar cel ce se atingea de acest lanț se sfințea.
Superstiții și credințe despre lanțul Sf. Ap. Petru
Românii cred că Apostolul Petru leagă cu acest lanţ ciuma, gura lupilor şi a altor dihănii. Legendele românești despre animale spun că, asemenea lui Sântandrei, Sânpetru este patronul lupilor. Se spunea că femeile care ţes, cos sau spală rufe îşi pun în primejdie nu numai viaţa lor, ci şi pe a celorlalți membri ai familiei, mai ales a copiilor. Unii țineau această zi pentru a fi feriţi de răceală, friguri şi junghiuri şi a trece cu bine iarna, alţii, pentru a fi feriți de prigoniri şi de închisoare.
Obiceiuri de Sfântul Petru de iarnă
Sfântul Petru de iarnă este o altă sărbătoare populară care face referire la praznicul din 16 ianuarie. În această zi, femeile pregăteau și ofereau de pomană covrigi, credincioșii cunoscând că Sf. Ap. Petru este stăpânul sufletelor morţilor. Tot acum se pregătesc plăcinte. Plăcintele erau mâncate de către toţi cei care își planificau în noul an călătorii mai lungi. În această zi nu se consuma carne, chiar dacă nu cădea într-o zi de post, iar păstorii ajunau (posteau) până la asfințitul soarelui pentru a proteja stâna de animalele sălbatice. Se spunea că lupul este câinele Sf. Petru și unde-i poruncește el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulți lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rânduiască prada. Credincioșii respectă praznicele Sf. Ap Petru, deoarece el este cunoscut drept cel care ține cheile porților raiului.
Fulgerătoarele
Aceasta este o sărbătoare populară care era serbată tot pe 16 ianuarie. În popor se spunea că Sfântul Petru, al cărui nume Kefa însemnă „piatră”, este stăpânul grindinei. Astfel că țăranii respectau în mod deosebit această zi pentru ca grindina să nu le lovească recoltele. Credințele din vechime explicau că, fiind foarte ger, sfântul pregătește grindina în adâncul pământului şi hotărăște unde, câtă şi când va cădea în timpul verii, fapt care explică pomana din covrigi, colaci și pâine pe care credincioșii o ofereau celorlalți. Fulgerătoarele erau descrise drept duhuri ajutătoare ale Sf. Ap Petru, care pedepsesc oamenii cu fulgere, tunete și viscole, dacă le nesocotesc zilele de celebrare, respectiv între16-18 ianuarie.
Credințe uitate de Atanasii
Imediat pe 17 ianuarie, după o zi încărcată de semnificații și ritualuri ce trebuia respectate, Calendarul popular consemnează sărbătoarea Antanasiile. Numele provine de la contopirea numelor Sf. Antonie şi Atanasie, care sunt prăznuiți pe 17, respectiv pe 18 ianuarie. Sf. Cuv. Antonie cel Mare, care şi-a trăit viaţa în retragere, post şi rugăciune, este cunoscut pentru lupta sa neobosită cu forțele întunericului. Sfântul, prin rugăciune şi invocarea numelui lui Iisus Hristos, reuşea mereu să alunge și să anihileze răul. De asemenea, sfântul este recunoscut și pentru faptul că stăpânea și vorbea cu animale sălbatice. În tradiția folclorică, personajul lui Sf. Antonie cel Mare este rezultatul diverselor suprapuneri, asimilări şi interpretări: el a fost întâiul călugărit, „un om sfânt care avea puterea de a rupe vrăjile”, „un apărător împotriva lupilor”, „cel ce trimite ploaia şi fulgerele de la Dumnezeu” sau pur şi simplu „cumătrul lui Dumnezeu”. Aşa se face că Sfântul Anton este ţinut mai ales de mame pentru ca fiii lor să fie feriţi de boli, de insolație și de umflarea amigdalelor. Se spunea că cine se roagă sfântului în ziua praznicului lui, e ferit de orice vrajă.
Sfinții păzitorii de ciumă și de boli
Prin tradiție, păzitorii Ciumei, Sf. Atanasie și Chiril (uneori numai Tănase) sunt protectori recunoscuți în cazul bolilor oamenilor sau ale păsărilor. În calendarul popular, de altfel bogat în practici de magie terapeutică, ce se desfășurau aproape la fiecare sărbătoare, mai mare sau mai mică, sfinții-patroni ai bolilor nu ocupă un loc foarte mare. Cronologic, în afara sfinților sărbătoriți la 18 ianuarie, sunt recunoscuți ca sfinți-vindecători: Sf. Haralambie (10 februarie), Sf. Marina, (17 iulie), Sf. Pantelimon (27 iulie), Sf. Cosma și Damian (1 noiembrie), Sf. Varvara (4 decembrie), Sf. Sava (5 decembrie), Sf. Nicolae (6 decembrie). Ca un numitor comun al sfinților vindecători, se poate menționa „specializarea” în direcția stăpânirii unei singure sau a două afecțiuni de către fiecare dintre ei. Excepție Sf. Pantelimon și Sf. Cosma și Damian.
Ce faci de Atanasii ca să fii sănătos
Sărbătoarea este ţinută de femei, în special de cele care au fete de măritat pentru ca acestea să fie ferite de necurățenie şi nenoroc. Gospodinele țineau sărbătoarea ca să să nu facă bube de orice fel, să nu aibă dureri de oase şi de încheieturi. O țineau și pentru animalele din curte să nu ia ciumă, şi „să nu se şchiopeze” iar puii lor să nu iasă sluţiţi. Despre Atanasie se crede că este apărător de ciumă şi în cinstea lui se fac hramuri sau măcar slujbe pentru a alunga boala. Femeile împart cunoscuților, dar mai ales trecătorilor, grâu fiert, pâine cu zahăr sau turte calde stropite cu unt, pentru ca în acest fel să îmblânzească duhul bolii şi să-l ducă departe de gospodărie, scria etnologul T. Speranția. Sf. Chiril (18 ianuarie), cel socotit șchiop, poate aduce vindecare ologilor şi reumaticilor: ziua lui este respectată mai cu seamă pentru ca oamenii sau animalele de povară să nu aibă accidente de-a lungul verii, în călătorii, ca şi la muncile agricole.
FOTO: doxologia.ro
