Episodul I – aici ; episodul II – aici.
Despre instalația de transport pe cablu de la Gară în vârful Cozlei, cu anexele aferente (tot pe cablu ori la sol), ni se spunea că va revoluționa turismul pe meleagurile noastre mirifice și va aduce o prosperitate de neimaginat pe motiv că românii, chipurile, se vor călca în picioare să ajungă la domeniul schiabil din Piatra-Neamț. Pașnicul popor local era presat prin toate mijlocale să ia de bune și să se închine la gogonatele oficiale. Mișcai în front, te îndoiai cu temei de viabilitatea proiectului? Întrebai contra vântului de ce e dezvoltat pe credit bancar, iar nu cu fonduri de la Uniunea Europeană? Atâta-ți trebuia. Istoria se repetă ca intoxicare, manipulare și mijloace de presiune, de când ne confruntăm cu o altă aventură, zisa mobilitate urbană finanțată aberant mai mult de noi decât de UE. E un coșmar lesne de desființat de un inginer de sistem cinstit, stăpân pe materia studiată la cursurile de Optimizări.
Delirul autorităților și partenerilor din Epoca 11 m atingea cote patologice. O dovadă amețitoare e râpa de pe Cozla, bine însorită și la altitudine inadecvată, abuziv prezentată ca pârtie de schi. Se vede azi că singura soluție corectă e cea cunoscută de la început: împădurirea urgentă a râpei, în paralel cu lucrări ample și costisitoare de consolidare a dealului. Din ce bani? Cine știe, poate inventează consiliul local o taxă specială de solidaritate pe prostie și jaf…
În acest episod, recuperăm câteva amintiri și imagini ce trimit la partea de proiectare. Asta și pentru că traseul inițial al Telegoalei din care vizionezi acoperișuri trebuia să fie altul. În plus, dacă nu știați, avem un mall la gara CFR.
Discuțiile corecte din epocă se refereau la o stație de plecare din zona autogării istorice. Altele erau condițiile de acces acolo. Numai că prioritară a devenit o afacere cu terenul pe care s-a construit o ditai șura comercială cu parcare îndestulătoare. Se știe a cui a fost afacerea, doar au curs valuri de articole, însă fără rost. Am rămas cu stația de la gară, ridicată sfidător și inexplicabil în coasta unui monument istoric. N-o să credeți, dar clădirea cu piciorul Telegoalei se numește „Piatra Neamț railway station Mall”! Așa scrie pe site-ul kasol.ro al proiectantului general SC KASOL GROUP SRL, secțiunea cu mall-uri și reastaurante. În traducere vine mall-ul de la stația de cale ferată. Fotografiile postate nu lasă loc de îndoială.
După cum se observă, aveam și proiecte de restaurante pentru urbea nepereche, fosta Perlă eșuată în Șperla Moldovei. Iată-le în ilustrații de epocă pe care dacă îndrăzneai să le pui la îndoială, erai supus represaliilor marca Pinalti Land:
Per ansamblu, la secțiunea „Sport, educație, turism”, KASOL GROUP se laudă cu stațiile de teleferic Piatra-Neamț, Sinaia, Mamaia, Azuga, plus un proiect de teleferic în București.
În contul nostru, al datoriilor pentru care nu există nici cea mai firavă urmă de justificare ca să fie plătite din bănuții pietrenilor, priviți desenele și comparați-le cu realitatea:
Până data viitoare, încă o amintire specială, sensibilă legată de traseul Telegoalei. Se întâmpla în 2007. Un stâlp a fost mutat din poziția inițială, stabilită fără urmă de discernământ. E cel de lângă Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din apropierea gării. Dacă nu era răsunătorul articol „Biserică asuprită de Telegondolă”, publicat în 2007 de săptămânalul „Ochiul public”, n-aveau loc nici de troiță, nici de capelă. (va urma)
Viorel COSMA
Un comentariu
Au făcut din acest oraș o cloacă urbanistică.
Mie mi-e silă de zona comercială de vis-a-vis de Parcul Tineretului, pe unde trec zilnic.Noroc că pot întoarce capul spre parc.
Încerc să găsesc o logică arhitecturală în îngrămădirea aceea de termopane. N-o găsesc. Nici pe orizontală, nici pe vericală.
Singura explicație logică se învârte în jurul banului. Un/o cineva a luat bani pe niște desene, altcineva a încropit niște spații și niște unii câștigă din chirii. Mai contează simțul estetic, funcționalitatea? NU.
Și asta, în buricul târgului.
Tot orașul e o cacofonie arhitecturală, în care cu greu se mai identifică stilurile rafinate ale vechilor clădiri din perioada interbelică.
Oare, arhitecții acestor grozăvii, sunt mândri când trec pe lângă operele pe care le-au creat? N-ar strica ca pe aceste clădiri (cacofonie logică) să le fie trecute numele, ca să știe căutătorii de WCuri publice unde să se oprească, la nevoie. Sau poate nici nu e opera vreunui arhitect.