Restaurarea Mănăstirii Tazlău se va finaliza în luna mai

Proiectul cu finanţare europeană prin Regio, derulat prin Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Est, prin care se restaurează ansamblul mănăstiresc, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, de la Tazlău, are un nou termen de finalizare în august anul acesta. Restaurarea efectivă se va încheia în luna mai.

“Noul termen a fost inclus printr-un act adiţional la contractul iniţial şi necesitatea acestei prelungiri a termenului de implementare a apărut ca urmare a unor dificultăţi apărute pe parcursul derulării lucrărilor, atât de natură tehnică, cât şi economică, pandemia din 2020 afectând şi ea respectarea acestor termene. Lucrările efective de execuţie la ansamblul mănăstiresc se vor finaliza în luna mai.

Faţă de expertiza realizată iniţial, pe parcursul derulării lucrărilor au apărut o serie de lucruri noi de care a trebuit să ţinem cont, un subsol inundat, pereţi care erau mai deterioraţi decât s-a crezut iniţial. Curtea domnească în sine era o ruină şi a trebuit, practic, să fie reconstruită. Din cauza pandemiei s-au prelungit termenele de implementare cam la toate proiectele finanţate prin POR 2014-2020. Nu au fost sistate lucrările, dar ritmul acestora a fost încetinit din cauza restricţiilor, iar acesta a fost un proiect de anvergură”, a declarat Gina Bursuc, responsabil comunicare în cadrul proiectului.

Cea mai mare parte a lucrărilor de construcţie a fost finalizată, acum se lucrează la finisaje. Proiectul, în valoare de 5 milioane de euro, a inclus încorsetarea bisericii în 22 de puncte, pentru a o consolida, restaurarea picturii bisericii și a zidurilor de incintă, consolidarea turnului de apărare și a turnului clopotniță, precum și conservarea ruinelor palatului, a beciului și a vechii trapeze. Detalii despre proiect găsiţi AICI.

Biserica Mănăstirii Tazlău, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a fost ctitorită de Sf. Domnitor Ștefan cel Mare în 1497, pe locul unei biserici de lemn din timpul domnitorului Alexandru cel Bun, bunicul său. Zona Tazlăului a fost renumită pentru sihăstriile ei încă din secolul al XIV-lea. Urme de chilii se întâlnesc până azi în partea locului, scrie Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul Românesc. În secolul al XIX, biserica a devenit biserică de mir până în 1990, când mănăstirea a fost reînființată, potrivit site-ului basilica.ro.