BOTEŞTI Maistrul Marian Farcaș, „o minune de om”

Maistrul Marian Farcaș, de la Liceul Tehnologic Nisiporești, comuna Botești, are vârsta de 71 ani. Este pensionar, dar continuă să activeze la acestă unitate. Privit cu atenție, maistrul Farcaș este un personaj aparte, un dascăl pe care și l-ar dori orice școală, orice elev. Are gradul didactic II și toată viața a lucrat cu lemnul. Astăzi, predă copiilor din comuna Botești tainele prelucrării lemnului, material care poate fi folosit la diferite întrebuințări. Ca maistru școlar, a mai lucrat la Liceul ”La Sale” Pildești, comuna Cordun, iar pe răspunderea sa a adus la Nisiporești foarte multe unelte de lucru și utilaje de prelucrat lemnul. Probabil, când se va retrage din activitate, va trebui să returneze respectivele obiecte împrumutate pe răspunderea sa. Totuși, domnul Marian Farcaș speră ca în viitorul apropiat să se găsească soluția salvatoare, ca sculele și tot ce s-a împrumutat să rămână la Nisiporești. Directoarea Cleopatra Bursuc ne-a relatat că ”domnul maistrul Farcaș este un om deosebit, dedicat muncii cu elevii, mai bine spus, o minune de om”.

Iată ce ne-a declarat maistrul Marian Farcaș, despre aventura sa prin viață: ”M-am născut în anul 1952, în comuna Tămășeni, atunci în regiunea Bacău, acum județul Neamț. Am urmat cursurile şcolii generale din satul natal, după care am încercat să dau examen la Școala profesională a IM Roman, în anul 1967. Nu am reușit, dar trăgându-mă dintr-o familie numeroasă, în care am fost 13 frați, eu fiind cel mai mare, am fost nevoit să plec la muncă și nu să stau acasă. În perioada 1967-1968, am mers la UIL Ciurea, județul Iaşi, unde se făceau ambalaje din lemn. Acolo am avut ocazia să lucrez cu lemnul. Și tot acolo am fost atras de acest material, având o magie aparte. În 1968, am reușit la Școala Profesională de Dulgherie la Săcele-Brașov, unde am stat până în anul 1970. După absolvire, am fost repartizat la un șantier din Iași, cu loc de muncă la Vaslui, unde am lucrat până în anul 1972. Cu banii pe care îi câștigam la Vaslui, cumpăram multe pentru familia mea: alimente, haine, etc. Apoi, am urmat cursurile liceale la Roman Vodă Roman, cursuri pe care le-am terminat în anul 1977, fiind prima promoție de seral cu 5 ani. Am urmat Școala de maiștri, 1979-1981, la Târgu Jiu. Acolo lucram în două schimburi, iar școala am urmat-o la seral. Am revenit la fabrica de mobilă Roman, unde am lucrat până în anul 2002. În învățământ, am intrat în acel an la Școala Profesională La Sale Pildești, până în anul 2011, ca maistru. Acolo erau condiții foarte bune, dar și multă disciplină. La Pildești am făcut cu elevii mai multe expoziții.

Inițial am fost angajat ca necalificat, dar am făcut cursurile de psiho-pedagogie la Liceul Gheorghe Asachi Piatra Neamț, iar după m-am înscris la definitivat, în anul 2005, la Târgu Mureș. A urmat gradul II, în 2009, iar în 2011 m-am pensionat, când a fost închisă Școala Profesională Pildești, care s-a transfomat în liceu. Atunci, la Nisiporești era director doamna Maria Campău, care mi-a propus să vin la dumneaei, la liceu. Se dorea secția de prelucrare a lemnului și croitorie. La început, am venit aici cu o jumătate de normă în anul 2010. Din acel moment, m-am implicat să se înființeze atelierul de prelucrare a lemnului. Apoi, cu doamnele Maria Campău, Cleopatra Bursuc, plus doamna primar Georgeta Blaj, am reușit să facem un atelier modern, nu o hrubă care vibra din toate încheieturile când dădeam drumul la utilaje. După o vreme, soția m-a părăsit, plecând la Ceruri, iar acasă nu puteam sta. Am continuat activitatea la școală. Interesant, au avut nevoie de mine aici, la Nisiporești, și nu am putut să refuz propunerea. Când am venit la Liceul Nisiporești, aici nu era nimic. Spațiul era acoperit de un atelier de mecanici agricoli, clădirea fiind compartimentată astfel: o magazie de lemne, una pentru mobilier școlar deteriorat. Atelierul era vai de capul lui. Când am venit de la Pildești, am vorbit cu directorul de acolo, de la Liceul La Sale, de unde am luat ce este în atelier acum: bănci, scule și multe altele. Le-am luat pe inventarul meu. În momentul în care mă voi retrage, va trebui să le duc înapoi sau să se cumpere tot ce am luat. De transfer nu poate fi vorba, pentru că ei vor bani, cu factură. Doamna director Bursuc a vorbit cu directorul de la Pildești, ca să rămână aceste dotări la Nisiporești”.