Postul Sf. Ap. Petru și Pavel era ținut de străbunici pentru foamete, grindină și sănătate la oameni și la vite. Femeile nu lucrau nimic în casă în perioada postului, deoarece se credea că ele pot fi vizitate de Frumoasele, care pot strâmba trupul femeii ce era găsită lucrând. Cine se scoală în fiecare zi din acest post ca să privească răsăritul constelației Cloșca cu puii nu va duce lipsă de nimic și își va putea săvârși toate treburile. Pe întreaga durată a acestui post, ca şi în cazul celorlalte posturi de peste an, nu se fac nunţi,

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are dată variabilă de început de la an, variind în funcție de data de început a Postului Mare. Acest post începe în prima luni după Duminica I după Rusalii, cunoscută și ca Duminica Tuturor Sfinților. Excepție de la această regulă este atunci când Sfintele Paști este serbat după 1 mai, ceea ce face ca Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel să înceapă înainte de Duminica Tuturor Sfinților, pentru a avea o durată de minim șapte zile. Această hotărâre a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii Creștine Ortodoxe Române în iunie 2015. În acest an, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel începe la data de 12 iunie și va avea o durată de 17 zile. Praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are dată fixă, pe 29 iunie. Se crede că Sfinții Părinți ai bisericii creștine au hotărât acest post drept mulțumire pentru mucenicia și greaua misiune pe care Sfinții Apostoli Petru şi Pavel au avut-o de îndeplinit. În acest post este dezlegare la pește în 7 din cele 17 zile. Zilele în care credincioșii pot mânca pește sunt: 15, 17, 18, 19, 22, 24 și 25, iar după încheierea postului, pe 26 iunie după praznicul Sfinților Apostoli, va fi dezlegare la pește.

Sărbători tradiționale ale grâului la români

În Calendarul popular, pe data de 11 iunie și pe 14 iunie sunt consemnate două sărbători care aveau rolul de a proteja grâul de dăunători și de capriciile vremii. Se spunea că acum încă mai poate fi influențată soarta recoltelor, deoarece abia acum începe să se coacă grâul în spic, acum se învârtoșează (se dezvoltă) bobul grâului.

Vartolomeul grâului

În această zi, țăranii mergeau cu grâul la biserică, pentru a fi binecuvântat. Din acest grâu se făcea pâinea, dar ei hrăneau cu el și animalele și pasările, pentru a fi ferite de boli. Cei mai săraci din sat păstrau grâul pentru sărbători.

Pe data de 11 iunie Calendarul Creștin Ortodox prăznuiește pe Sfântul Apostol Bartolomeu (Vartolomeu) și Barnaba. Sfântul Apostol Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India și Armenia. Din porunca fratelui împăratului armean, Astiagis, sfântului i s-a tăiat capul. Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste într-un sicriu de plumb. Moaștele Sf. Ap. Vartolomeu se află acum la Roma. Vartolomeul grâului era considerată de către țăranii de altădată ca fiind ziua ce poate influența soarta recoltelor. Țăranii spuneau că abia acum începe să se coacă grâul în spic, acum se învârtoșează (se dezvoltă) bobul grâului. Astfel că ziua a fost încărcată cu numeroase interdicții. De aceea, nu este întâmplător faptul că oamenii încercau să evite mișcările „învârtejite“ (torsul, de exemplu), pentru a nu produce la rândul lor învârtiri, suciri nedorite ale grâului sau porumbului.

Superstiții de Vartolomeul Grâului

Majoritatea sărbătorilor din Calendarul popular au interdicții diverse ce privesc munca. Dar există și excepții. Printre sărbătorile, foarte puține la număr, în care tradiția te îndeamnă la muncă într-o zi de fast se numără și Ziua Vartolomeului. Din bătrâni se spunea că, cine nu muncește în această zi, crede că va trăi tot în pagubă. Prin unele sate, Vartolomei erau cunoscute drept sărbători diavolești. Țăranii le țineau ca să fie protejați de frica duhurilor rele, care umblă prin văzduh, care adună norii cu trăsnete și pornesc vijelii ce pot rupe pomii. Se credea că Vartolomeu umblă cu norii. Cine-l sărbătorește și îl cinstește are semănăturile și roadele ferite de vijelii și grindini. Această sărbătoare se ținea pentru ceasuri rele și prin multe sate se lucra numai până la prânz. Se duce grâu la biserică și, după ce îl sfințea preotul, erau hrănite găinile cu acele boabe. Se spunea că din această zi începe să înflorească teiul, după cum ne aminteau străbunicii noștri.

Aliseul grâului

A doua sărbătoare populară care avea menirea de a proteja recoltele de grâu era pe 14 iunie, de praznicul Sf. Prooroc Elisei. De aici și numele sărbătorii, Aliseul grâului. În ziua Prorocului Elisei oamenii nu lucrau la câmp, dar nici femeile, de frică că-i trăsnește. Era cunoscut faptul că Sf. Proroc Elisei a fost ucenicul Sf. M. Mc Ilie, cel care este cunoscut ca patronul tunetelor și al trăsnetelor. De aceea, prin multe sate, pe 14 iunie țăranii făceau rugăciuni la Sfântul Ilie, să-i apere de trăsnet și apoi serbau. Se spunea în popor că ziua trebuie ținută pentru grâu, ca acesta să nu se prefacă tăciune. Se credea că, dacă este respectată ziua, lanurile și viile vor fi protejate de mană. Unele credințe îi obligau pe oameni să țină această sărbătoare să fie protejați cam împotriva tuturor relelor. Astfel, unii țineau ziua ca nu se îmbolnăvească de ciumă, de friguri și de boli sau de orbire. Prin zonele de deal și de munte, țăranii o țineau să fie protejați de urs și de lupi. Se ținea chiar și pentru ca oamenii să fie feriți de mușcătură de șarpe.

Credințe, obiceiuri și ritualuri pierdute despre grâu

Pentru spor în casă și bogăția holdelor, la început de primăvară, se fierbea grâu îndulcit, din care mănâncă oameni și vite, ba se mai arunca din aceste boabe și pe câmp. Fetele puneau grâu la încolțit tot atunci, iar după cum creștea, interpretau în ce măsură se vor mărita mai repede sau mai târziu. În Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, credincioșii duceau la biserică și grâu încolțit, pe care, după slujbă, oamenii îl aduceau acasă, considerând că aceste fire sunt bune de leac. În noaptea dinspre Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie), copiii puneau grâu la încolțit, pe care apoi îl îngrijeau cu atenție. Al cărui grâu era crescut mai înalt și mai frumos în ziua Sfântului Vasile (Anul Nou), aceluia îi va merge mai bine peste tot anul. Grâul era considerat aducător de belșug și de aceea în vârful țovului pe care îl purtau chemătorii la nuntă, se punea un mănunchi de spice de grâu. Țovul este un baston, gătit cu bete, panglici și basmale sau batiste. În mâna miresei se afla o farfurie plină cu boabe de grâu, peste grâu un colac, deasupra colacului un capac pe care ard cărbuni înroșiți, iar deasupra cărbunilor fumegă tămâie. Fata aruncă peste „adversarii” dragi cu boabe de grâu. Mersul la biserică pentru cununie avea loc după o rânduială bine stabilită și care trebuia respectată întocmai. Înaintea miresei, mergeau mama și surorile sale, care presărau grâu și sare, „ca să nu se lege ceva farmece”.