Vorbea lumea într‐o vreme, respectiv a lui Băsescu, că rezerva strategică de whisky a Cotroceniului a ajuns la cota de avarie, pentru a dilua gustul amar al lui nea omul care a trebuit a‐l pune tovarăș de guvernare taman pe ăla porcăit din toate pozițiile, adică imediat după ce Ponta a fost numit premier de sus pomenitul (n.b./într‐o republică semiprezidențială ca a noastră, președintele și premierul sunt garanții mersului înainte). Întâmplare sau nu, actualul și bine făcutul președinte are parte de aceeași emoție, în zilele următoare trebuind să ducă la bun sfârșit protocolul numirii lui Ciolacu în fruntea executivului, adică pe liderul partidului ce făcea parte din orice apariție publică la capitolul cu vorbe de scădere, sacadatul Pe‐Se‐De aproape devenind un tic verbal pentru numitul Werner. Partea tristă‐i că acesta nu bea. Whisky.
Una peste alta, rotativa devine fapt, Măria e aceeași, pălăria e diferită. Pentru că majoritatea parlamentară este asigurată și viitoarele luni vor continua, spunem noi, în același registru. Calm, ușurel și relaxat. Cum era de așteptat, au apărut adjectivele guvernării Ciucă, acestea vizând mai cu seamă ce nu s‐a reușit, în dauna meritului domnului general de a ține frâiele unui executiv destul de eterogen și mai mereu alimentat de contre din spațiul public, de multe ori cam fără temei, ci numai așa de‐al naibii. Shenghenul nu este în ograda noastră, noi ne‐am făcut treaba, iar austriecii s‐au pus de‐a curmezișul. Asta este, mergem înainte, spele‐se pe cap cu libera lor circulație. Inflația este o consecință a evoluției regionale și chiar globale, executivul autohton reușind totuși să nu scape căruța la vale și să luăm o pâine cu jumătate de salariu. Ar mai fi pensiile speciale, dar acum ele par mai degrabă similare replicii de boltă a bancului cu leul și cangurul – ”cangure, de ce nu ai căciulă”. Eliminarea acestora nu va face alți pensionari fericiți și nici nu va renaște vreo intreprindere băgată sub brazdă de tipul IMGB‐ului sau alta, fie vorba‐ntre noi.
De bine de rău, Ciucă lasă o nație cu sindicatele domolite și cu alonja pregătirii unor alegeri, unde Ciolacu va face dovada generozității, dar tot conform principiului tradițional UDMR, dai cu o mână și iei cu două. Până la taxe, impozite și accize, partea a doua a activității actualei alianțe va trebui să se orienteze spre diminuarea numărului de nemulțumiți, care alături de alte manopere specifice, va urmări oprirea AUR‐ului și menținerea opoziției la limitele de până acum, adică ineficientă prin divizarea deja instalată. Rămâne parcursul prin hățișul conflictului regional, unde provocările se țin lanț și suntem convinși că ministrul oștilor nu‐i chiar făcut la apelul bocancilor, cu precizarea deloc gratuită, că‐l mai avem pe Sf. Deveselu și mucenicii săi de la Kogălniceanu și Câmpia Turzii, iar de la Rammstein, ori din Sicilia se ajunge destul de repede.
Admitem că distinsul general întră în rezerva de cadre cu destule bile albe și la o nevoie poate fi cel scos din joben pentru a trece căruța prin vad, mai cu seamă că și‐a rafinat discursul de‐o manieră profesionistă, dovedind reale calități civile desprinse din spectrul politic. Dacă mai punem și nota de trecere de la ultimul examen cu sindicatele dăscălimii, domnul Ciucă poate desfunda o litră de tărie alături de Bode, dar fără Johannis, pesemne plecat în vreo vacanță restantă, pe banii din meditațiile doamnei și cu pantofii de anul trecut. Să privim cu încredere calendarul ce‐o mai rămas până la alegeri, poate ne‐o feri unchiul Sam de vreo criză politică și‐o avea și noi autostrăzile noastre cu miros de cauciucuri încinse și nu cu iz de cerneală sau toner de imprimantă. Amin! Pe mai încolo. (GD PATRAUCEAN)
