În octombrie, bătrânii spuneau că, dacă bruma poleiește câmpul şi mai şi fulguiește din când în când, prima lună a anului următor va fi însorită, întocmai ca primăvara. Mare parte a lunii octombrie sau Brumărel, este sub semnul Balanței. Această lună era considerată norocoasă pentru nunți și călătorii.

Gromovnicul lui Brumărel

În această lună, bătrânii satelor deschideau „Gromovnicul”, priveau cu atenție cerul şi pământul. „Citirea mersului timpului” făcută de cunoscători era recunoscută de către întreaga comunitate. Străbunicii aflau că va fi iarnă timpurie, dacă frunzele copacilor cădeau în prima parte a lunii. Se spunea că, dacă plouă mocănește în octombrie, vor fi viscole năprasnice în decembrie. Cerul nopții lui Brumărel avea și el semnele lui. În serile senine și mai călduțe, mic cu mare căutau pe cer „stelele ce se numesc „Cloşca”. Astfel, dacă înainte de apusul acestei constelații era vreme bună, înseamnă că vara viitoare va fi timpurie, va începe mai repede şi va fi plină de rod. Se spunea că va fi iarnă grea dacă: în noaptea de „Sâmedru” oile se culcă grămadă, şoarecii de câmp se retrag spre sat, nucii şi gutuii sunt prea încărcaţi de rod. Dacă tună în octombrie, e semn de iarnă blândă, iar ceața deasă înseamnă zăpadă din belşug la sfârşit de an. Oamenii erau atenți în ce zi a lunii Brumărel cădea prima zăpadă. Ei calculau câte zile mai erau până la începutul lui Brumar și spuneau că tot atâtea zile vor fi cu ploaie și zăpadă, peste toată iarna.

Zile sfinte în Brumărel

În decretul dat de Mihail Comneanul, la 1166 erau menționate trei sărbători în care se interziceau „orice muncă”. Se menționau: ziua de 6 octombrie, când este prăznuit Sfântul Apostol Toma, ziua de 9 octombrie, când este prăznuit Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu și 18 octombrie, când este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Despre cele mari sărbători creștine, una în data de 23 octombrie, când este praznicul Sfântului Iacob, ruda Domnului și la 26 octombrie, când este praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, erau permise „unele munci”, fără însă a se specifica felul acestora.

Vara lui Mioi sau încălzirea globală?

Dacă studiem înregistrările meteo de pe întinsul țării, aflăm că primul record național de temperatură cunoscut a fost +42,8 grade, în vara lui 1896, la Giurgiu. Trei decenii mai târziu recordul avea să fie preluat de Strehaia, cu o temperatură de +43,5 înregistrată în septembrie 1946, an extrem de secetos. Dacă aruncăm o privire la site-ul www.extreweatherwatch.com, observăm că la 1 octombrie 1932 s-au înregistrat în România 33,5°C, la 6 octombrie 1935, 32,7 °C, la 2 octombrie 1932, 32,7 °C, la 6 octombrie 1929, 32,7 °C, la 7 octombrie 1929, 31,5 °C. Este vorba despre încălzirea globală sau de o ciclicitate naturală? Țăranii de altădată au observat faptul că într-o anumită perioadă a toamnei se înregistrează temperaturi diferite de firescul naturii. Și au consemnat acest fapt în Calendarul popular. Astfel, perioada de 15 zile cuprinsă între 29 septembrie și14 octombrie, bătrânii de altădată așteptau o încălzire trecătoare a timpului. Această perioadă era cunoscută ca Vara lui Mioi. Întrucât atât la Mioi, cât și la Vinerea Mare se obișnuia să se slobozească arieții (berbecii) în turmele de oi pentru reproducere, aceste zile se numeau și Nunta oilor sau Năpustitul berbecilor. Legenda lui Mioi înfățișează povestea unui cărăuș sărac ce poartă acest nume. Acesta se ruga la Dumnezeu „să-i dea și lui câta vară să-și poată treiera grâul.”

Tradiţii creştine de ziua Sfântului Serghie

Sfinții mucenici Serghie şi Vah, ce sunt prăznuiți la 7 octombrie, au trăit în secolele II-III d.H. la Roma. Chiar dacă făceau parte dintre ofițerii armatei romane, ei erau creștini. Dar ascundeau acest lucru de colegii lor. Când au fost descoperiți și li s-a cerut să-L părăsească pe Hristos pentru a se închina demonilor, Serghie și Vah au refuzat, cunoscând dinainte chinurile la care vor fi supuși. În fiecare an în ziua praznicului Sfântului Serghie, fiarele sălbatice din zona unde trupul sfântului a fost aruncat, se îmblânzesc. Nu atacă pe nimeni, nici oameni, nici alte animale. Înconjoară acel loc sfânt unde a fost înmormântat Sfântul Serghie, ca într-o procesiune, apoi se întorc în sălbăticie.

Superstiții despre animale sălbatice

În secolul XIX, un bibliotecar al British Museum din Londra pe nume W. Thomas, a realizat un studiu despre credințele și superstițiile populare care fac referire la animalele sălbatice. Unele dintre acestea au fost culese chiar din credințele moldovenilor de altădată. Aproape în toată România era răspândită credința că nu-i a bine când întâlnești un iepure sau când îți taie iepurele calea. Dar, existau și excepții care întăreau regula. Astfel, în satul Găinești din județul Suceava, exista credința că îți va merge bine când îți iese iepurele înainte. Toate fiarele sălbatice pe care le întâlnești prevestesc a bine. Țăranii de altădată credeau că le merge din plin dacă vedeau lup, urs, vulpe. Pe de altă parte, considerau ghinion dacă le ieșea în cale vreun animal domestic. Prin satele de pe lângă Roman, țăranii spuneau că nu e bine dacă vezi cal alb la Bobotează, crezând că nu li se vor mai mărita fetele. Semn de bucurie era considerat și atunci când se vedeau bivoli și porci negri alăturea. Legendarul porc cu paiul în gură era considerat semn de bun augur prin județul Roman de altădată. Dacă în schimb, îți tăia un șoarece calea sau cucul îți zbura prin față, nu era un semn de bun augur. Cocostârcul sau barza, rândunica umpleau inima de bucurie a sătenilor ce le vedeau. Se spunea că trăiești atâția ani câte berze vezi primăvara în primul stol pe care îl întâlnești. Dacă berzele sau rândunicile erau văzute singure și nu în stoluri, era considerat un semn negativ prin satele de pe lângă Piatra Neamț. Despre berze mai era și o altă superstiție. Se spunea că e bine dacă le vezi zburând sau stând în cuib, la înălțime. Dacă le vezi pe pământ, atunci vei avea dureri de picioare un an de zile. Prin Roman, Piatra, Pașcani era credința că, de întâlnești buburuze, șopârle verzi, boboci albi îți va merge foarte bine o perioadă. În schimb, dacă te întâlneai cu berze după apusul soarelui, ai toate șansele să pățești ceva neplăcut. Iar dacă îți apare o barză noaptea, îți prevestește moartea, credeau țăranii din Bogdănești, Suceava.

Sfântul Apostol Toma, ocrotitorul întârziaților

Sfântul Apostol Toma este patronul arhitecților, zidarilor şi al pietrarilor, dar şi un ocrotitor al celor care nu ajung la timp la destinație, nu din comoditate, ci din dumnezeiască rânduială. Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Toma, supranumit „Geamănul”, este unul din Sfinții Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. El este prăznuit în Biserica Creștin-Ortodoxă la 6 octombrie. Tradiția Bisericii Creștine amintește că Sfântul Apostol Toma a înființat Bisericile Creștine din Palestina, Mesopotamia, Parția, Etiopia și India, unde a primit moarte de mucenic pentru credința sa. Sfântul Apostol Toma este recunoscut în mai multe tradiții și ca ocrotitorul întârziaților. În tradiția orală se amintește faptul că, la înmormântarea Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Apostol Toma împreună cu ceilalți Sfinți Apostoli au fost aduși miraculos pe norii cerului la Ierusalim din locurile unde propovăduiau Evanghelia. Dar, Sfântul Apostol Toma a sosit prea târziu, abia după trei zile. La rugămințile lui, ceilalți apostoli au deschis mormântul Sfintei Fecioarei pentru ca şi el să se poată închina cinstitului Ei trup. În acest fel s-a descoperit că trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu se mai afla în racla în care fusese așezat. Acesta se ridicase cu trupul la cer. Astfel, întârzierea Sfântului Toma a descoperit lumii întregi minunata preaslăvire şi înălţare a Maicii lui Dumnezeu cu trupul la ceruri.