Marius Leuștean – despre unele proiecte și managementul lor

Marius Leuștean este o prezență și o voce din ce în ce mai pertinentă în zona investițiilor importante din județ. Prin firma sa, Lemar Industries SRL a proiectat deja mai multe obiective importante, a executat lucrări pe bază de proiect, al său sau al altora, nu a ezitat nici un moment să spună dacă i s-a părut că ceva nu este în regulă. Nu este iubit deloc de beneficiarii proiectelor pentru că merge până în pânzele albe când consideră că are dreptate și nu ezită să apeleze la justiție. A fost cel care a finalizat lucrarea de la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț, lucrează la Cinematograful ”Cozla” din Piatra Neamț, ar fi vrut să finalizeze proiectarea de la Cetatea Neamț unde lucrurile nu sunt foarte clare nici astăzi. O discuție cu el despre cum merg lucrurile în acest domeniu al proiectelor mari de investiții, despre cum sunt ele gestionate de către autorități dar și de cei care le execută, poate fi instructivă. Mai ales când vine din partea cuiva care declară că se ocupă acum mai mult de ”managementul de proiect și al contractelor”, lăsând partea de execuție pe mâna echipei formate în timp.

Reporter: Să începem discuția de la lucrările pe care le executați în acest moment. Cinematograful Cozla se ”vede” acum și de către beneficiari, la exterior. Ce se întâmplă acum pe șantier?

Marius Leuștean: Exact, suntem la momentul în care munca noastră, a constructorului, “se vede” și de către cei care nu activează în domeniu. Am reușit, spunem noi, să schimbăm imaginea unei zone a orașului care în ultimii 15-20 de ani nu a beneficiat de investițiile binemeritate de altfel, dacă ne raportăm la densitatea populației.

R: Am observat că atunci când vă referiți la constructor folosiți forma de plural, adică “noi”, și nu singularul “eu”.

ML: Consider corectă forma de plural pentru că rezultatele nu se datorează în mod exclusiv mie, ci colegilor, atât cei care lucrează la partea de proiectare, dar și în execuție, a căror implicare și munca ne fac să progresam constant, să depășim mai ușor  momentele dificile. Activitatea mea se desfășoară din ce în ce mai mult pe partea de management administrativ și de contract, astfel că prezența mea în șantier nu mai e permanentă. Numeroasele decizii absolut necesare în activitatea de șantier sunt, din ce în ce mai mult, atributul echipei de proiect.

R: Dacă tot ați menționat managementul de proiect, cum se derulează relația cu beneficiarul?

ML: E o întrebare la care răspunsul scurt și ușor este “conform contractului și legislației”. Dar pentru că nu sunt adeptul răspunsurilor ușoare, o să încep cu precizarea că și beneficiarii sunt oameni. În sensul în care, din 300-400 de oameni dintr-o instituție, dialogul se poartă cu 3-4, din care uneori, face parte și decidentul. Toți acești oameni ar trebui să aibă interesul ca proiectul să fie bun și să se implementeze conform contractului de finanțare.

R: Vă întrerup, în realitate nu se întâmplă așa?

M.L.: Aici trebuie să dau o nuanță răspunsului și să spun că ”nu întotdeauna se întâmplă chiar așa”. Am văzut cazuri în care decizii greșite sau lipsa unor decizii, au generat situații dificile atât pentru beneficiar, cât si pentru antreprenor. Și asta chiar recent.

R: Vă referiți la culoarele de mobilitate din Piatra Neamț?

M.L.: Nu neapărat. Mă refer la multe proiecte neimplementate sau defectuos implementate. Sunt proiecte la care influența administrativului asupra politicului dar și invers, a fost devastatoare. Și, din păcate, decontul acestor eșecuri e făcut tot de cetățeanul de rând, care plătește preț dublu sau triplu pentru apă, de exemplu.

R: Dacă ne raportăm la activitatea si experiența de până acum, cum credeți că trebuie să se facă management de proiect?

ML: Am început să spun mai devreme că dincolo de instituții și firme sunt oamenii. Iar pentru a derula un proiect, acești oameni trebuie să ia decizii, în scopul și pentru finalizarea proiectului. Aceste decizii, de multe ori înseamnă analiză, conștientizare, bune intenții și identificarea, implicit aplicarea, de soluții care nu se regăsesc întotdeauna în manualele de proiectare sau legislație, pentru că este evident că nici Monitorul Oficial și nici normativele nu pot cuprinde toate situațiile particulare care se întâlnesc în teren. Legat de culoarele de mobilitate, am citit despre nemulțumirea constructorului cu privire la proiect. Aici e un punct foarte important, pentru că legea obligă constructorul să execute după proiect. În momentul în care proiectul nu corespunde cu situația din teren, proiectantul are obligația de a da detalii de execuție și chiar a reface documentația. Iar dacă proiectantul nu face aceste activități, este evident că proiectul se blochează pentru că legătura dintre constructor și proiectant se face prin beneficiar. Faptul că proiectantul este din altă localitate, face mult mai dificilă execuția, mai ales dacă aceasta presupune soluții locale și de moment, de care depinde continuarea lucrărilor. Se pot  povesti multe despre management de proiect dar, aproape întotdeauna, concluzia e una singură: fără colaborare și interesul comun de a identifica și aplica soluții, orice proiect, oricât ar fi de bun, tot se blochează. De aceea, este datoria și responsabilitatea fiecăruia dintre cei implicați de a colabora, indiferent de numărul și natura problemelor care apar. Important este ca, în final, rezultatul proiectului să folosească locuitorilor orașului.

A consemnat Marius BARNA