Fiecare dintre noi și în primul rând eu, am avut în viață modele sau mentori. Pe măsură ce am crescut, imaginea acestora s-a estompat și am început să iau de la cei din jur ce este mai bun, idei și principii pe care le apreciez.

Cred cu tărie că reprezint noua generație de oameni care, prin pregătirea și implicarea lor, doresc să aibă un rol în dezvoltarea comunității, implicit a întregii țări. Pregătirea și experiența dobândită și dovedită în administrație îmi arată că se poate și că drumul continuă. Consider că a venit vremea ca independenții să reprezinte pe cât mai mulți dintre noi, să se facă și mai bine auziți, iar rezultatele ultimelor alegeri spun totul în acest sens. Am încredere că România are șansa schimbării în bine – asta dacă fiecare dintre noi vom reuși să ne facem datoria cum se cuvine, de a face alegerile corecte, inclusiv pe buletinul de vot. Este esențial ca toți cei implicați să conlucrăm și să facem echipă în proiecte de dezvoltare, nicidecum nesfârșite competiții toxice care, nu numai că blochează, dar ne și trag înapoi.

M-am întrebat dacă este mai eficientă o guvernare tehnocrată sau una politică. Din punctul meu de vedere, ceea ce contează, în orice domeniu, este calitatea oamenilor. Și dacă ne referim la calitatea oamenilor, trebuie să stabilim un referențial, un sistem de valori pe care aceștia le au și de la care nu se dezic cu niciun preț.

Prima și probabil cea mai importantă este patriotismul; și nu gândesc la acel patriotism de carton, arătat cu mâna pe inimă la orice paradă militară de Ziua Eroilor sau alte onomastici inventate post-revoluționar. Îi vedem deseori rostind de la tribune vorbe goale, spuse doar de dragul de a fi acolo, din interesul de a se tăvăli în gloria efemeră a băii de mulțime ce urmează după defilare. Mă refer la acel patriotism care așează bunăstarea poporului deasupra propriilor nevoi. Istoria povestită, scrisă și uneori îndelung cercetată a dovedit că România a avut de-a lungul veacurilor asemenea patrioți. Îmi vin în minte Ștefan, Cuza, Mihai Viteazul, Țepeș, Vladimirescu, Călinescu și mulți alți …”escu”, care au încercat și unii dintre ei chiar au reușit, să pună ordine în țară și să o țină departe de parteneriate mai mult sau mai puțin ”strategice”. Că poporul sau soarta dacă vreți, a fost ingrată cu ei, majoritatea sfârșind trădați și înainte de vreme, este o altă discuție. De regulă urmașii sau cercetătorii sunt cei care vor decide dacă a fost bine sau mai puțin bine. Este însă de menționat că patrioții au fost cei luați drept model, ei sunt subiectul principal ai povestirilor, copiii fiind învățați că doar prin vitejie, curaj și iubire, învingi! Și chiar de ajungi trădat și în mâna vânzătorilor de țară, tot ai învins! Curajul și iubirea trec dincolo de propria persoană și ajung în sufletul urmașilor, chiar și peste sute de ani.

Constatăm cu toții că a venit vremea unor conducători iubitori de țară și nu de propria bunăstare sau turnee cu avioane private prin varii destinații bananiere. Dorim ca deciziile să fie luate în scopul și interesul celor mulți, pentru că așa cum spunea Tudor Vladimirescu la Padeș: „Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor”.

O altă condiție obligatoriu de îndeplinit de către orice viitor conducător este dorința de a face și a se face dreptate. Mari oratori ai dreptului au clamat dreptatea ca un lucru relativ, raportat la cei implicați, la situația de fapt și la textul de lege. Pentru mine, pe lângă acestea, dreptatea reprezintă și înțelepciunea moșilor și strămoșilor noștri, care nu aveau nevoie de sute și mii de ordonanțe și de hotărâri de guvern pentru a-și duce liniștiți traiul de zi cu zi, ci doar de acele reguli nescrise, născute din bunul simț și respectul pentru propria persoană și pentru cei din jur. În acele vremuri, cuvântul dat valora mai mult de 100 de semnături, pentru că rușinea de a nu-ți respecta promisiunea reprezenta o pedeapsă mai mare decât cea a unei hotărâri judecătorești din zilele noastre. Comunitatea însăși știa să-și cultive valorile, să-și educe membrii, chiar să-i constrângă dacă era cazul, să respecte regulile moștenite din tată în fiu.

Desigur, nici patriotismul și nici dorința de dreptate nu rezolvă mare lucru dacă nu sunt însoțite de o caracteristică din ce în ce mai rară în portofoliul liderilor actuali și anume hărnicia. Acest cuvânt, banal în aparență, definește în general toți oamenii care au reușit în viață. Și spun asta întrucât nu consider că cei care și-au primit sau moștenit bunăstarea economică de la părinți sau au realizat-o prin furt (în sensul larg de a-ți însuși ceva ce nu-i al tău sau nu meriți) au reușit în viață. Pentru mine hărnicia înseamnă, printre altele, să te trezești la 5 sau 6 dimineața și să gândești la ce ai făcut ieri și ce ai de făcut astăzi. Pentru că da, avem permanent ceva de făcut și de multe ori, dacă nu facem noi, nu face nimeni. Iar lucrurile pe care le-am făcut sau nu, în ziua respectivă, cu siguranță vor fi mai greu de făcut în viitor. Înseamnă totodată ceea ce am reușit să fac la sfârșitul unei zile sau perioade de timp, ceea ce las în urmă și prin care contribui la binele celor din jurul meu.

Dumnezeu ne-a binecuvântat țara (atât cât a mai rămas din ea), cu un potențial imens, care trebuie și merită a fi valorificat. Despre modul în care (nu) au făcut acest lucru, după revoluție, foștii și actualii conducători, s-a scris și probabil se vor scrie numeroase volume. De aceea, trebuie să intervină cei neafiliați politic, pentru a destructura rețeaua în care o mână spală pe alta, dar niciodată rușinea de pe obrazul alesului, lovit de amnezia post electorală. Din păcate, multitudinea de probleme zilnice și greutățile vieții afectează memoria pe termen lung și ca de obicei, contează voința celor care numără sau anulează voturile, nicidecum cei care votează.

Trebuie să fim vigilenți, să monitorizăm, să luptăm cu toate instrumentele pe care legea le permite pentru a le aduce aminte pentru cine lucrează, să le impunem identificarea de noi strategii, soluții și idei moderne de abordare în activitatea de conducere pentru folosul țării și nu în funcție de nevoi individuale sau de grupuri de interese.

Pentru că voi căuta în continuare să am un rol, cât de mic, în demersul și speranța de mai bine, vă invit și pe dumneavoastră alături de mine, pentru a fi ascultați și tratați cu demnitate, pentru a ne fi respectate valorile și drepturile.

Diana Acatrinei

N.R. Diana Acatrinei a candidat independent la funcția de primar al municipiului Piatra Neamț și a reușit un rezultat onorabil. Mai multe despre ea puteți citi aici.