În 2023, noiembrie, „Gazeta Sporturilor” a desfiinţat varianta tipărită. Aşa cum o făcuse şi „Pro Sport”, concurent la vârf pe piaţa presei sportive, cu câţiva ani înainte. Ziarul a fost vândut, cumpărat, iar vândut şi trustul Ringier a considerat că nu-şi mai are rostul varianta tipărită. Şi astfel a dispărut ultimul cotidian de sport tipărit din România. Care a împlinit la 14 septembrie 100 de ani, fiind unul dintre cele mai vechi ale Europei: „La Gazzetta dello Sport” din Italia – 1896; „Nemzeti Sport” din Ungaria – 1903; „Gazeta Sporturilor” din România – 1924 şi, la fel, „Corriere dello Sport” din Italia. Înainte de „Marca”, „As”, „L’Equipe” sau „A Bola”. Palidă consolare: o ediţie centenară tipărită! Care mai mult atrage atenţia asupra neputinţei lor şi asupra neputinţei noastre. Funcţionează cu o ediţie online, care se laudă cu mulţi cititori, are o duzină de editorialişti, mai tineri, mai în vârstă. Dar site-uri de sport sunt tot mai multe şi concurenţa tot mai acerbă şi poate că benefică. Cititorii de sport de azi pot să o facă şi pe un smartphone, mai rar pe o tabletă sau laptop, pot naviga cu uşurinţă, dar a dispărut mirosul de cerneală, tabietul de a întinde ziarul lângă cafea sau bere la bistro, la bar, pe o terasă. Şi atunci articolele erau citite, chiar şi editorialele, articolele de opinii şi nu se trecea după nu multe secunde spre o nouă pagină web. Ziarul era citit, răscitit, împrumutat, discutat. Erau citite poveştile. Acum scrie poveşti Cătălin Oprişan, mai scrie Alin Buzărin. Oprişan o face frumos şi în scris, dar şi pe la podcast-uri şi este unul dintre puţinii care au înţeles cum trebuie importanţa poveştilor din sport. Şi vorbeşte cu patos despre onoare, despre cavalerism, despre gesturi şi eforturi fantastice ale sportivilor. Vorbeşte despre Leon Rotman, Iosif Sârbu, Apolzan sau Jenei. Dar acestea au fost caracteristice epocii sportului romantic de demult. Şi dacă acum nu prea mai sunt sportivi îndrăgostiţi de sport, ci profesionişti pur-sânge, lefegii ai timpului nostru, de ce ar fi ziariştii altfel?! Articolele online (căci aceasta este varianta disponibilă) trebuie să aducă vizionări, cât mai multe vizionări. Nu contează dacă titlurile nu sunt adecvate textului, că sunt puse să atragă atenţia, să creeze ambiguitate şi astfel să fie sugestionată curiozitatea şi să se ajungă la necesarul click. Introducerile sunt alungite şi spre sfârşitul articolului poate vei afla şi ştirea care ţi-a atras atenţia. Şi asta după ce driblezi câteva iureşuri publicitare sau, de ce nu, eşti îndemnat spre un sfârşit al ştirii ce-l afli în primul comentariu. Fotbalul ţine în continuare prim-planul, televiziunile de sport sunt urmărite, Prima Tv cu meciul naţionalei a fost lider de audienţă şi sunt tot mai urmărite meciurile Superligii, este interes mare pentru FCSB în grupele Europa League. Dar comentatorii par stăpâniţi de clişee, de simpatii, de patimi şi reporterii cu întrebări stupide nu au dispărut şi a trebuit să vină Lucescu să înţelegem că ele pot fi refuzate.
La mulţi ani centenarei „Gazeta Sporturilor”!
(Daniel DIEACONU)