După deblocarea angajărilor în sistemul public Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț a avut posibilitatea de a scoate la concurs posturi pentru acoperirea deficitului de personal. Una dintre secțiile care s-a confruntat cu lipsă de personal, iar la un moment dat a existat chiar pericolul de a nu putea fi asigurată linia de gardă este Boli Infecțioase. Acum situația s-a redresat, iar unul din cei mai tineri medici, care a avut inițial contract de gărzi, fiind apoi angajat prin concurs din mai 2024 este Abu-Alika Ahmed Alin. S-a născut în Piatra Neamț, tatăl fiind de origine iordaniană. A copilărit în orașul de sub Pietricica cu excepția unei perioade scurte când a fost cu familia la Iași. În Piatra Neamț a urmat studiile iar cele liceale le-a făcut la Colegiul Național „Petru Rareș”. Chiar dacă ambii părinți sunt medici, tatăl ortoped și mama dentist, spune că nu a fost influențat de familie în alegerea carierei.

„Cred că eram prin clasa a VIII-a când m-am gândit prima dată să urmez această cale. Chiar dacă am avut modele de medici în familie nu am simțit o presiune din partea părinților să urmez aceeași carieră. Ideea a fost a mea, dorința a fost a mea și în final decizia am luat-o eu. Iar părinții m-au susținut. Poate, să spunem că familia m-a marcat indirect prin ce vedeam la părinți, discuțiile lor, dar nu mi-au trasat ei o traiectorie, lucru pe care-l consider benefic în dezvoltarea fiecărui individ în parte. Și pentru orice meserie cel mai bine este să îți alegi singur drumul, fără prea multă informație din exterior”, spune tânărul medic.

Marele avantaj al facultății de medicină – cea mai lungă studenție

La terminarea studiilor liceale a dat admitere la Facultatea de Medicină Cluj unde a intrat din prima. Nu a avut un „plan B”, nu a văzut altă opțiune valabilă și a mers țintit către medicină, moment pe care acum îl cataloghează ca unul „ușor inconștient”. Plecarea de sub aripa părintească, în Ardeal, la Cluj, unde nu fusese niciodată anterior admiterii, i s-a părut un moment unic, un sentiment de încântare pentru că era ceva nou. Și-a făcut prieteni din toate colțurile țării dar și din străinătate, iar cu unii păstrează legătura și acum.

„În ciuda faptului că facultatea de medicină este foarte lungă, are un mare avantaj: acela că este și studenția cea mai lungă. Timpul liber depinde foarte mult de cum ești tu, ca individ, cum reușești să te organizezi, de cercul de prieteni pe care ți-l formezi. Și dacă poți să faci toate acestea, ai și timp liber, fără doar și poate. Am avut o studenție lungă și frumoasă pentru care nu am absolut nici un regret. Sincer, dacă ar fi să o iau de la zero, fără dubiu aș repeta și aș alege exact același drum”, spune medicul infecționist.

Din anul III, la începerea practicii în spitale, apropierea de pacienți i-a întărit ideea că este pe drumul cel bun și aceasta este calea de urmat. Consideră că este un chin să faci facultatea de medicină fără a dori acest lucru și doar la presiunea unor factori exteriori. A observat acest lucru în studenție, când nu mulți, dar s-a întâmplat ca unii colegi să abandoneze.

Perioada pandemică, noutate absolută

După finalizarea facultății a urmat concursul național de rezidențiat și a ales specializarea de boli infecțioase. Cochetase deja cu ideea încă din timpul facultății, pentru că microbiologia a fost una din materiile care i-a plăcut foarte mult. Acest lucru, dublat de dăruirea dascălilor, l-au făcut să nu ezite în alegerea specializării. În următorii 5 ani a făcut rezidențiatul, tot la Cluj, iar cea mai mare provocare din acea perioadă a fost pandemia Covid 19.

„Nimeni nu și-a imaginat că va veni așa ceva și de o asemenea amploare. Epidemii au mai fost, dar o pandemie, la nivel global… a fost neașteptat pentru toată lumea. A fost un moment de tensiune pentru că nimeni nu știa nimic exact și erau doar supoziții și teorii. La început a fost mai mult frica de necunoscut. Primul val de Covid a fost cu forme mai ușoare de boală. Dar erau foarte multe semne de întrebare, nu era multă informație și tot ce apărea ca informație medicală, în două zile era cu totul schimbată. Cumva mergeam în orb. Dar ne-am străduit să acordăm tot suportul pacienților deoarece pentru ei era mai terifiant. Atunci lucram pe o secție de boli infecțioase și marele meu noroc a fost faptul că am făcut parte dintr-un colectiv unit și în ciuda tuturor necunoscutelor, a stresului, a eșecurilor, am fost un suport moral unul pentru altul. Funcționam foarte bine, ca un tot”, spune medicul infecționist.

Nici el nu a scăpat de virus și nu în plină pandemie, ci spre final, a făcut Covid. Comparativ cu ce a văzut în spital în perioada de vârf, spune că a avut o formă ușoară a bolii. Cea mai grea „pierdere” suferită în perioada pandemică a fost alta.

„După ce spitalul de boli infecțioase a început să mai vadă și altceva în afară de Covid, pentru mine a fost un lucru benefic, mai ales în instruirea mea medicală. Pentru că eu după rezidențiat eram medic de boli infecțioase nu eram medic de Covid. Din acest punct de vedere consider poate că această pandemie mi-a răpit din rezidențiat, din pregătire, vreo 2 ani”.

După rezidențiat a revenit în Piatra Neamț și a început cu contract de gărzi la Boli Infecțioase din ianuarie 2024. Totuși a stat în spital și în afara gărzilor considerând că este benefic să „simtă pulsul” și să „fure meserie”. Apoi, în luna mai a susținut examen pe post definitiv.

„A fost o experiență nouă pentru că stilul de gărzi de aici e diferit față de ceea ce făceam la Cluj. Acolo clinica de infecțioase era izolată de restul spitalelor, iar aici suntem toți la un loc, ceea ce este benefic în cazul în care este necesar un consult cardiologic, de exemplu. De asemenea, și noi mergem pe alte secții și oferim consult de boli infecțioase când suntem solicitați. Deci este o dinamică a lucrurilor care este bună, utilă și practică. Pacienții vin aici cu o problemă infecțioasă în general dar au și alte probleme, și atunci cerem ajutorul colegilor”.

Pentru tânărul medic venirea la spitalul din Piatra Neamț este un nou început și spune că a fost plăcut surprins de ce a găsit dar și de modul în care a fost primit de colegi având parte de suportul întregului colectiv. Chiar și a medicilor cu mai multă experiență în specialitate din partea cărora a simțit o supraveghere părintească, din umbră, și nu una intruzivă, fapt pentru care se consideră o persoană norocoasă.

„Mi-aș dori ca străinii care vin la noi să vadă România așa cum văd eu țara lor”

Medicul de 31 de ani a alocat până acum cel mai mult timp studiului, dar pe parte personală cel mai mult îi place să călătorească, să cunoască oameni, culturi și tradiții diferite.

„În călătoriile în afara țării cei mai mulți vizează obiectivele turistice. Merg și eu, dar mai mult îmi place să stau și să observ viața locală: cum sunt oamenii, ce obiceiuri au, cum se îmbracă, ce fac. Mi-a plăcut foarte mult la Praga, un oraș foarte calm și ordonat pentru o capitală. Are o aglomerație ordonată. Grecia sau Italia au o cultură foarte vie, colorată, dinamică și plină de viață. Îmi propun ca în fiecare an să vizitez ceva din lume, dar mi-aș dori foarte mult să ajung în America Latină. Aș vrea ca străinii care vin la noi să vadă România așa cum văd eu țara lor”.

Atunci când se întoarce acasă din gărzile care nu întotdeauna sunt cele mai ușoare, de ridicarea moralului sunt responsabili cei trei câini ciobănești și două pisici care reușesc întotdeauna să-l înveselească.

„Mi-aș dori ca lumea să aibă mai multă încredere în medici. Există o îndoială care uneori vine poate din experiență fiecăruia în parte. Sunt la început în ce privește interacțiunea medic-pacient, dar sunt cazuri când comunicarea cu pacientul este dificilă, ai impresia unei bariere, dar noi, medicii, suntem aici ca să ajutăm pacienții. Unul din dascălii mei a spus. «Uitați, noi vă ajutăm, vă dăm tratament, vă monitorizăm, facem consulturi și investigații, dar ajutați-ne să vă ajutăm». Pentru mine este o satisfacție enormă când vine un pacient bolnav și reușesc să îl aduc într-un stadiu bun. Este unul din motivele pentru care mi-am ales această specializare pentru că se ocupă în general de patologia acută: vii rău, te tratez, pleci bine. Vedem o schimbare și o îmbunătățire rapidă și este o satisfacție enormă care îți umple inima. Oricât de rău a fost până atunci, îl vezi bine. Vreau să ajut cât se poate și cât de mult. Și medicii sunt oameni și poate uneori se uită acest lucru. Nu suntem roboți oricât de mult ne-am dori și oricât de mult am încerca. Suntem cu bune și cu rele, cu plusuri și cu minusuri, cu zile mai bune și zile mai puțin bune, dar indiferent de toate acestea suntem dedicați binelui și sănătății pacientului”. 

Gabi SOFRONIA