Alexie Boje sau Ziua șarpelui – Tradiții și superstiții

În data de 17 martie, Calendarul popular anunță sărbătoarea Alexie Boje, cunoscută și ca Ziua Șarpelui.

În comunitățile tradiționale, această zi mai era numită Corn Înflorit, marcând începutul primăverii și trezirea naturii la viață.

Pentru ca insectele și șerpii să nu se apropie de gospodării, în această dimineață, gospodarii afumau livezile, grajdurile, vitele și chiar oamenii cu niște bucăți de cârpe.

Prin multe sate se ardea cârpa în care fusese, în ziua de Paști din anul trecut, vasul cu pască și cu care s-au șters ouăle roșii.

Cine a fost Alexie și ce simbolizează această zi?

Alexie, cunoscut ca Omul lui Dumnezeu cel cald sau dătătorul de căldură, era considerat cel care deschide porțile primăverii. În vechile calendare, în această perioadă se serba plecarea frigului și a iernii.

Legendele spun că acesta s-a transformat într-un cocostârc, fiind condamnat să adune insectele până când acestea se vor ascunde sub pământ.

Sfântul Alexie a trăit le Roma, în veacul al IV-lea d.H. El este un exemplu de renunțare la tot și toate, pentru a sluji complet Sfintei Treimi.

Apariția sa pe lume a fost un miracol, deoarece mama sa nu putea avea copii.

Viața sa plină de miracole s-a încheiat în apropierea casei părintești, fără a fi cunoscut. Părinții lui au aflat de misiunea sa pe pământ după un miracol petrecut în Biserica celor 12 Apostoli.

Ziua Șarpelui – Obiceiuri pentru protecția și sporul casei

Se spune că fiecare gospodărie are un „șarpe al casei”, care nu trebuie ucis, deoarece aduce noroc.

Totodată, există credința că șarpele își poate crește o mărgică fermecată (piatra nestemată a șarpelui) care conferă puteri supranaturale celui ce o găsește.

Se credea că pe 17 martie, pământul „se deschide”, iar șerpii ies la suprafață. Pentru a se proteja de aceștia, oamenii respectau anumite cutume și obiceiuri.

Nu rosteau numele șerpilor, folosind în loc cuvântul pește. Evitau să se gândească la ei sau să folosească unelte tăioase.

Ca o protecție împotriva șerpilor, se făcea într-o groapă ori gârlă, un foc mare, se aducea într-un hârb apă și o bucățică de mămăligă, să aibă șerpii ce bea și ce mânca și să nu mai iasă din acea groapă.

Se spunea că cei care muncesc în această zi riscă să aibă vitele sângerânde, să fie mușcați de șerpi sau nevăstuici, iar casa să li se umple de gângănii.

Dacă un om era mușcat de șarpe, se considera că a lucrat în ziua Sfântului Alexie.

Pentru a scoate un șarpe intrat într-un om, acesta era pus cu capul în jos, legat la ochi, deasupra unui vas cu lapte fiert, deoarece se credea că șarpele va ieși după aburul de lapte.

Mușcătura de șarpe se trata prin afumare cu pânză arsă sau cu putregai de răchită, iar rana era spălată cu apă în care fusese pus un ban de argint.

Licuriciul era considerat un simbol malefic, numit în popor „feciorul dracului”, „ochiul șarpelui din Rai” sau „puiul Satanei”.

Femeile ascundeau furcile de tors, crezând că, dacă le lăsau la vedere, peste an vor întâlni șerpi mari cât furcile.

Alexie – Ziua peștelui

Sărbătoarea lui Alexie era numită și Ziua Peștelui, deoarece se credea că el eliberează peștii din apele înghețate. Pescarii respectau tradițiile pentru a avea noroc. Ei posteau în această zi.

Prindeau un pește, îi rupeau coada și îl eliberau pentru belșug în ape.

Se spunea că cine doarme în această zi va avea noroc la pește tot anul.