„Tot ce aș dori să se știe este că mi-am iubit patria, că am servit cu credință poporul român și nu l-am trădat. Iar atunci când s-a dat ordin să se tragă în oameni, în popor, eu am ordonat să nu se tragă!” – General-colonel Iulian Vlad, fostul șef al Securității
În noaptea de 31 iulie 1991, la Spitalul „Fundeni” din București, un bătrân de 71 de ani s-a aruncat de la etajul 7, pe geamul de la W.C. Numele sinucigașului, Constantin Agachi, cumnatul lui Nicolae Ceaușescu. Venise de la închisoarea Jilava unde era deținut cu soția sa Rita, sora lui Ceaușescu, născută prima după el. Normal, curioșii momentului s-au întrebat: „Ce l-o fi îndemnat să facă acest gest? Răspunsurile erau clare: 1. Era rudă cu Ceașcă și nu avea scăpare, 2. Suferea de o boală care nu iartă nici pe rudele dictatorului. Și atunci, „Haști!”, din propria inițiativă. De fapt este al 8-lea mort din clanul Ceaușescu din Decembrie 1989 încoace. Să-i numărăm: Nr. 1 – El, nea Nicu, Nr. 2 – Ea, academiciana de renume mondial, Nr. 3 – Marin Ceaușescu, fratele lui, Nr. 4 – bătrâna Petrescu, mama ei, Nr. 5 – Niculina, sora lui, Nr. 6 – soțul Niculinei, cumnatul lui, Nr. 7 – Vasile Bărbulescu, cumnatul lui și Nr. 8 – Neculai Agachi, iarăși cumnatul lui. N-au fost puțini. N-au fost nici buni. De unde am cules aceste date exacte? Din cartea ”Misterele Revoluției”, care face parte din Almanahul „Evenimentul Istoric – 2024”.
General-colonel Iulian Vlad a condus Departamentul Securității Statului din 1987 până în 1989. „A prins toate momentele fierbinți ale Revoluției, la una din cele mai temute unități militare din România. A fost promovat în această funcție datorită calităților de care a dat dovadă” (Sursa: Simona Ionescu – „Despre diversiunile din decembrie 1989”).
Este lesne de înțeles că atunci când Iulian Vlad a fost căftănit, Șeful Agiei Politice din România, mulți colegi de breaslă l-au aplaudat de ochii lumii și cam atât. Să nu uităm că eram în perioada când țara noastră avea cei mai mulți generali. Fiecare ar fi vrut să-i ia locul. Că așa e românul harnic la urcarea pe scara ierarhică. Pe 31 decembrie 1989, când generalul a fost arestat și trimis în detenție adversarii direcți au răsuflat ușurați!
Despre eroi și trădători
Cine citește astăzi ”Jurnalul Generalului Iulian Vlad” urmărește indiscutabil să descopere singur din surse clare și precise, „cine a tras în noi după 22 decembrie”: Armata, Miliția sau faimoasa Securitate. Cum vremurile s-au mai schimbat și cuvintele Miliție și Securitate pot fi pronunțate de oricine și oriunde fără riscuri mari, românii au devenit mai curajosi, vor să afle ei ce și cu s-a întâmplat cu Revoluția. Pentru subsemnatul, un simplu cetățean care nu am avut implicații cu Securitatea nici măcar în somn, poziția generalului este clarificată de un singur document din 4 martie 1991. Nu ați ghicit, nu e vorba despre catastrofalul cutremur de pământ, ce a lăsat multe familii îndoliate. Este vorba despre ziua în care deținutul Iulian Vlad, a fost chemat în instanță în prezența mamei sale, o bătrână de 84 de ani, îmbrăcată în negru, însoțită de nepoții săi. Începea bătălia pentru aflarea adevărului istoric, fără mistificări. O bătălie lungă, grea, dramatică care epuiza orice om. Pentru a impresiona în rău, autoritățile proaspăt instalate la cârma țării, l-au arestat și pe șoferul inculpatului, pe plut. adj. Radu Constantin, care i-a condus mașina 12 ani. S-a dat cu „barda” în toate situațiile, cu viclenie și ură. Venise vremea răfuielii.
Să revenim la întâlnirea cu mama pe holurile Tribunalului. După o îmbrățișare părintească, generalul inculpat s-a adresat ființei care l-a adus pe lume. I-a zis: „Să nu-ți fie rușine cu mine. N-am făcut nimic rău. Tot ce am făcut nu a fost decât pentru țară și popor”. Răspunsul bătrânei? „Știu mamă că ești nevinovat. Să fii sănătos și să vii acasă”. Să mă ierte cititorii, dar scurtul dialog dintre cei doi, loviți de soartă, îmi este suficient pentru elucidarea enigmei: „Cine a tras în noi, …!” E simplu ca Bună Ziua! Un om care lăcrimează la vederea mamei lui Sfinte, pe sălile Tribunalului, nu va fi niciodată în stare să ordone: „Foc!” împotriva propriului său popor! Și dacă doriți să mai aflați un adevăr, aflați că „Securitatea a primit ordin să nu tragă în popor încă din 17 decembrie 1989”.
Noaptea Generalilor
„La Jilava, în închisoare/Zace un barosan/Cu bujori în obrăjori/Și burtoi, baban/Din uluci îi curg/Lacrime fierbinți/Păru-i stă vâlvoi în cap/Parcă-i scos din minți…”. Ce avem noi, aici? Avem o poezioară, dedicată faimoasei închisori Jilava, în care pe vremea Revoluției viermuia de deținuți „politici”, „de drept comun”, „homosexuali”,… Pe atunci, găseai aici: și oameni, și neoameni, și oameni de nimic, care au decepționat și ticăloși de un servilism grețos. Într-un astfel de „ambient” s-au întâlnit și „criminali de război” sub cercetare, și ofițeri implicați în genocid și oameni „curați”, dovediți după ani numeroși de carceră, nevinovați.
Evident, pe aici a trecut ex-generalul Iulian Vlad. Atenție, ca martor, dar și ca acuzat, în 3 procese. Mulți ani s-a hrănit cu zvonuri, și știri exagerate, vândute la a treia mână. Dar a înțeles că trebuie să trăiască pentru adevărul istoric și pentru neamul lui atât de oropsit.
Detractorii generalului Vlad
Orice om are calități în funcție de foarte mulți factori: lungimea vieții, studiile parcurse, capacitatea intelectuală, epoca în care și-a slujit țara. Cine citește cu atenție ”Jurnalul generalului Iulian Vlad” descoperă lucruri surprinzătoare: s-a născut la 23 februarie 1931, în comuna Gogoșu, județul Dolj. A fost oltean și membru P.C.R. din 1946. Data în cadre active – 01.05.1952. Data înaintării la gradul actual – 06.05.1971. Avea Facultate de Drept, cu examen de diplomă. Școli speciale, școli de profil polițienesc. Calificativul la ultima calificare – Foarte bine. Normal, a fost invidiat (pizmuit) pe tot timpul ascensiunii sale politice și profesionale. Cine i-a citit Jurnalul, cap-coadă, a descoperit un om bine format, rasat, stăpân pe el, așezat în locul potrivit într-un moment de răscruce a istoriei românești. Avea un scris frumos, elegant, clar ca apa de izvor și convingător. Până și Nicu Ceaușescu, fiul tovarășului a văzut în el un om integru, de valoare.
Ce acuze i-au adus detractorii generalului căzut în dizgrație? Multe: 1. A făcut studiile în U.R.S.S. și nu a spus la nimeni?! 2. A fost omul Moscovei ca Iliescu și gen. Militaru. 3. A avut dosar de genocid, 28 de pagini și a fost condamnat la o pedeapsă destul de aspră. Nimeni dintre detractori n-au văzut în Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, un om sacrificat, sensibil, delicat. Nici atunci când plângea în brațele mamei sale, spunând: „Să nu-ți fie rușine cu mine”. Nimeni nu l-a considerat un om potrivit pentru momentul de răscruce al istoriei noastre. Au fost băieți răi, detractorii? Se pare ca „da”.
Cine dorește sincer să afle adevărul gol-goluț despre fostul general e musai să citească volumul intitulat ”Cum era supraveghetă instituția Securității regimului comunist”, reeditarea cărții – ”Trădarea se cuibărise de mult în D.S.S.”, Ed. Elion, București, 2019. Numai atunci, ar putea afla, el, cititorul de rând, de ce generalul a avut tot timpul un „dinte” împotriva contrainformaților militare. O invitație se acceptă sau se respinge. Alegeți!
Prof. Dumitru RUSU
