Telespectatorii TVR l-au desemnat în 2006 pe Ștefan cel Mare ca fiind cel mai important român al tuturor timpurilor. Campania „Mari Români” a fost lansată după un model al BBC, la 27 mai și s-a încheiat în seara zilei de 21 octombrie. Următorii clasaţi pe primele 10 locuri au fost: Carol I, Mihai Eminescu, Mihai Viteazu, Richard Wurmbrand, I. Antonescu, Mircea Eliade, Alexandru Ioan Cuza, Constantin Brâncuşi şi Nadia Comăneci. O singură femeie şi singura aflată în viaţă.
Remarcabilă pentru cunoaşterea modelelor românilor (e drept, la 2006) este şi ierarhia locurilor 11-100, cu Nicolae Ceaușescu pe locul 11, sau Gigi Becali pe locul 13 (oare cum l-ar cota românii astăzi?). Şi mulţi fotbaliști bine reprezentaţi: Gheorghe Hagi (15), Mirel Rădoi (21), Răzvan Lucescu (30), Adrian Mutu (50), Bănel Nicoliţă (80), Claudiu Niculescu (83), Florentin Petre (84), Cătălin Hâldan (88).
Preşedintele de atunci, Traian Băsescu, este pe locul 27 (oare pe ce loc ar fi preşedintele de acum?), iar Corneliu Vadim Tudor e pe 45, Ion Iliescu pe 71. Gregorian Bivolaru e pe 20, iar Regina Maria e pe locul 37 şi Dimitrie Cantemir pe 54. Andreea Marin e pe 66, precedată de Mihai Trăistariu – 65. Bulă – considerat cel mai cunoscut român! – e pe 59. Concluzionând, a fost cât pe ce ca cel mai mare român să fie un… neamţ şi cu siguranţă, un Gigi Becali este peste un Iorga aflat pe locul 17, iar Gregorian Bivolaru peste Titulescu sau Ionel Brătianu, iar Trăistariu peste Porumbescu (95).
Nicolae Iorga a prins Top 20. Dar cine e şi Iorga ăsta de ar trebui să fie mai bine clasat ca Becali?! Istoric, profesor universitar, academician, filosof, economist, scriitor și poet, dramaturg, critic literar. Acesta a fost Nicolae Iorga. Cele 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, aproape 5.000 de recenzii ale lui Iorga, l-au făcut pe părintele Nicolae Steinhardt să afirme: „E de neconceput, citindu-i bibliografia, să crezi că a mâncat, a dormit, a întemeiat o familie, a alcătuit un «ministeriu», a ţinut jurnale şi a predat cursuri, n-a lipsit de la nici o şedinţă parlamentară ori academică, de la nici o comemorare, de la nici o împărţire de premii, că a fost prezent «supt trei regi» în toate domeniile de activitate şi gândire, nu s-a dat în lături de a ţine vreun discurs ori a publica o broşură, că a străbătut lumea şi a uimit-o”. Nicolae Iorga, spunea Mircea Eliade, prin viaţa şi opera sa, reprezintă o ”veritabilă civilizaţie”.
Să punctăm câteva dintre faptele și realizările deosebite ale marelui savant. De mic a arătat o precocitate deosebită şi capacităţi excepţionale. N. Iorga afirma: „Eu nu am învăţat a ceti şi scrie: sunt lucruri care mi-au venit de la sine. Nu-mi aduc aminte de nici un ceas de pregătire «pedagogică» pentru a descoperi litere şi a le îmbina în silabe, care pe urmă să-mi dea cuvântul”, iar despre limba franceză amintea că „nu-mi prezenta greutăţi la cinci ani”, pe care o exersa fără dicţionar, citind „cartea întreagă, cartea pe care un om o scrie pentru oameni, iar nu îngânarea cu glas subţire a învăţătorului sistematic pentru copii”. În liceu a fost eminent, dar a avut unele atitudini de rebel, care i-au îngreunat existenţa.
În anul 1888, s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Iași şi cu dispensă de la Ministerul Învățământului își dă toate examenele într-un singur an. A absolvit Facultatea cu nota „magna cum laude”, iar profesorul A.D. Xenopol îl consideră „o minune de om”. Marele istoric a încercat să-i găsească un post de profesor la Universitatea din Iași, dar comitetul de profesori a respins propunerea pentru că Iorga era prea tânăr.
Încă din timpul anilor de liceu era poliglot. Cunoștea greaca, latina, franceza și italiana. În timp ce își pregătea lucrarea de diplomă învăța engleza, daneza, olandeza, suedeza, și norvegiana și colabora cu Enciclopedia Franceză.
În 1890 pleacă la studii în Italia. Apoi obține o bursă și merge să studieze în Paris, urmează cursurile „École pratique des hautes études”. În anul 1892, Iorga a studiat în Anglia și în Italia, iar în 1893, s-a înscris la programul de doctorat al Universității din Berlin. După numai un an s-a prezentat cu lucrarea de dizertație, dar a fost respins pentru că nu a studiat trei ani și comisia îl acuza de fraudă. Spuneau că nu are cum să scrie atât de repede o lucrare, iar limba germană folosită era prea avansată pentru un student străin. S-a mutat la Universitatea din Leipzig, unde va obţine doctoratul în filosofie (1893).
În 1908 a candidat pentru un post de profesor universitar, dar a fost refuzat. Iorga și-a cumpărat atunci o casă în Vălenii de Munte, unde a fondat o „școală de vară”, propria editură, o tipografie. Au participat mai ales tineri din teritoriile româneşti aflate sub ocupaţie străină (Transilvania, Bucovina, Basarabia). În 1922 a fost înfiinţată la Vălenii de Munte Universitatea Populară “N. Iorga”. A fost preşedintele Ligii Culturale – devenită Liga pentru Unitatea tuturor Românilor – pentru care a reuşit să ridice în anii 1926-1929 un impresionant palat în centrul capitalei, la parterul căruia se afla Teatrul Popular al Ligii Culturale.
În 1924, a organizat şi condus primul congres internaţional de bizantinologie, care a avut loc în Bucureşti. Evenimentul a fost de mare anvergură.
În 1927, a fost numit decan al Facultății de Litere din București, iar în 1929 rector al Universității din București.
A susţinut prelegeri la unele dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, a primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universităţilor din Paris, Oxford, Roma, Varşovia, Cracovia, Bratislava, Vilnius, Stockholm, Strasbourg, Geneva, Alger, Santiago de Chile, etc. A fost membru al Institutului Franţei, Academiei din Cracovia, Academiei de Istorie din Santiago de Chile, Academiei Sârbe, Academiei din Stockholm, Societăţii de Geografie din Lisabona, Academiei dei Lincei (Roma), Academiei Cehe, Institutului de Studii Bizantine din Atena, Academiei San Lazzaro din Veneţia, Academiei Poloneze ş.a. A condus numeroase sesiuni ştiinţifice internaţionale, iar în 1938 a fost ales vicepreşedinte al Comitetului Internaţional al Istoricilor.
A ținut legătura cu atât de mulți oameni, încât Nicolae Iorga este românul cu cele mai multe scrisori din istoria Poștei Române.
A condus prestigioase reviste ştiinţifice: „Revue Historique des Etudes Sud-Est Europeenne”, „Revista Istorică”, ziare şi gazete, precum „Neamul Românesc”, „Neamul Românesc pentru Popor”, „Cuget clar”, „Semănătorul”, „Ramuri”, „Floarea Darurilor”. A susţinut, timp de nouă ani (1931-1940), săptămânal, o emisiune la Radio, transmisă în direct, sub genericul „Sfaturi pe întuneric”. Nicolae Iorga a avut impactul cel mai puternic asupra auditoriului de radio. Conferinţele sale erau cele mai valoroase şi mai actuale, iar câteva dintre temele pe care Iorga le-a abordat erau „Ce este o naţiune?“, „Adevărata civilizaţie“, „Drept şi morală la români“ sau „Noi hotare“.
Iorga a înfiinţat şi condus Partidul Naţionalist-Democrat (1910-1938), a fost parlamentar mai mult de trei decenii (1907-1940, cu o întrerupere în timpul ocupaţiei străine din 1918), preşedinte al Adunării Deputaţilor (1919-1920) şi al Senatului (1939), preşedintele Consiliului de Miniştri (1931-1932), ministru de stat (1938) şi consilier regal (1938-1940).
Câteva dintre scrierile mai importante: „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, în 25 volume (1901-1913), „Istoria Imperiului Otoman” în 5 volume (apărută în limba germană – „Geschichte des osmanischen Reiches” -, 1908-1913), „Istoria românilor”, în 10 volume (1936 – 1939).
Adăugăm câteva dintre spusele sale binecunoscute încă din epoca în care trăia:
„Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii“.
„Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă“.
„Viciile sunt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuţită“.
„Cel care stă jos să nu râdă de cel care cade de pe vârfuri“.
„Linguşirea este plata anticipată a trădării care ţi se pregăteşte“.
„Dacă ataci replica unui prost, rişti să te trezeşti cu tot prostul în discuţie“.
„Surdul vorbeşte mai tare decât cel care aude şi prostul mai mult decât cel ce înţelege“.
„Sufletul e ca fierul. Nu poţi lucra cu el până nu l-ai încălzit“.
„Greşelile nu se iartă, ci se repară“.
„Omul făţarnic are două feţe şi nici un obraz“.
Nicolae Iorga a fost o personalitate complexă, un savant, un om universal. Sunt multe scrieri dedicate lui, dar pentru toate nu au fost îndeajuns cuvintele. A avut un rol extrem de important în promovarea valorilor şi conştiinţei naţionale şi a fost socotit, încă în timpul vieţii, „Apostolul Neamului”. George Călinescu spunea că Iorga a jucat în cultura românească „rolul lui Voltaire”. Nicolae Iorga este unul din cei mai mari români ai tuturor timpurilor.
Prof. dr. Daniel DIEACONU
