ANGELO NICULESCU – românul ce a inventat „Tiki-Taka”

Nici Pep Guardiola și nici Johan Cruyff nu sunt consideraţi inventatorii „Tiki-Taka”, ci un român, Angelo Niculescu. Un pionier care a depășit vremurile în care a trăit şi care nu a fost înțeles şi recunoscut cu adevărat în timpul activității sale. Mai ales de către români. Că Dobrin… Că Rică Răducanu… În 2011, FIFA l-a numit pe Angelo Niculescu, oficial, inventatorul „tiki-taka”, iar în 2014, UEFA îl recunoaște pe antrenorul român ca „părinte al tiki-taka”. O concepție de joc despre care s-a spus că e o „bătută pe loc”. Au considerat-o mulţi demodată. Demodată, dar folosită şi azi. Printre altele, visul lui Gigi Becali: „tichitacha Barcelona”!

Angelo Niculescu s-a născut la 1 octombrie 1921 la Craiova. Tânărul oltean a avut o carieră decentă de fotbalist de mai bine de 10 ani, fiind un jucător versatil și inteligent. În timpul celui de-al doilea război mondial, Angelo Niculescu a luptat pe frontul de est pentru eliberarea Basarabiei, păstrând gradul de militar și după reluarea activității de fotbalist. A jucat la echipe precum Grivița Craiova, FC Craiova, Carmen București, Ciocanul București, iar în 1948, la vârsta de 27 de ani, Angelo Niculescu ajunge la o echipă proaspăt înființată: Dinamo București. A fost, spunea el, primul căpitan al unei echipe, Dinamo, cu foame mare de rezultate.

După două sezoane la Dinamo, la vârsta de 29 de ani, Angelo Niculescu renunță la cariera de fotbalist, precum și la cariera militară. În 1953, la vârsta de 32 de ani a fost numit antrenor principal la echipa mare a lui Dinamo București. În acel sezon, dinamoviștii ajung pentru prima oară în istoria lor în finala Cupei României, unde pierdeau în fața celor de la Metalul Reșița. În următorul sezon, 1954-1955, Dinamo a devenit, în premieră, campioană a României. Tot atunci se înființează Cupa Campionilor Europeni. Şi Dinamo București antrenată de Angelo Niculescu a fost prima echipă care a reprezentat România în cel mai important turneu inter-cluburi din Europa. Dinamo era eliminată în prima runda a Cupei Campionilor de TSKA Sofia cu scorul general de 10-4, după un umilitor 8-1 în deplasarea din Bulgaria. La acea vreme, echipele românești erau ciuca bătăilor în Europa, la fel şi naționala, de altfel. Din cauza eșecurilor, Partidul Comunist a hotărât ca echipa națională să nu mai participe la preliminariile mondialului din 1962.

Angelo Niculescu pleacă de la Dinamo la Steaua în 1958, apoi un sezon la Tractorul Brașov, ca apoi pentru 5 ani să stea în umbra fotbalului, fiind jurnalist la „Sportul Popular”. În 1964, revine ca antrenor principal la Dinamo, reușind chiar din primul sezon să cucerească încă un titlu de campion ale României. Din postură de deținătoare a titlului, Dinamo merge din nou în Cupa Campionilor. Învinge în prima rundă, pe campioana Danemarcei. Urmează duelul cu Inter Milano, echipă condusă de legendarul Helenio Herrera. În tur, Angelo Niculescu îl învinge tactic pe faimosul său adversar, Dinamo obține o victorie istorică cu 2 la 1. În retur italienii se impuneau cu 2 la 0, dar rezultatul dinamoviștilor ea extraordinar pentru fotbalul românesc, într-un moment în care în care echipa națională pierdea cu 7 la 1 în fața Elveției. Şi acest catastrofal rezultat a dus la promovarea lui Angelo Niculescu.

Pe la mijlocul anilor ’60 în România încă erau utilizate sistemele de joc de la începutul anilor ’50, nu existau manuale de tactică sau reviste moderne de fotbal. Angelo Niculescu cere permisiunea pentru deplasarea în Anglia, la Cupa Mondială, unde a stat aproape o lună. Făcea următorul clasament: Eusebio, Charlton, Beckenbauer, Iaşin. Remarca sportivitatea publicului. 9 goluri a marcat Eusebio…

Angelo Niculescu convoacă în premieră doi jucători care au devenit esențiali: Dinu și Dumitrache. Cere Partidului permisiunea de a pleca într-un turneu de pregătire în America de Sud, susţinând jocuri cu echipe precum Porto Alegre, Flamingo, Vasco de Gama și altele. Și din toate aceste schimbări, adaptări și experimente s-a născut temporizarea. Scopul era ca mingea să fie menținută cât mai mult în posesia echipei, cu dese pase scurte, încrucișări de poziții, într-o așteptare a adversarilor care să-și piardă răbdarea, să se impacienteze și să deschidă spații. Doreşte să fie îmbunătățite combinațiile de joc la mijlocul terenului pentru a găsi pasa decisivă care să ducă spre finalizare şi schimbările de locuri: trecerea unuia în locul celuilalt era de așa natură încât să faciliteze posibilitatea de pasă pe un spațiu liber. O altă caracteristică a stilului de joc era deplasarea rezervată în teren, fără sprinturi și eforturi fizice forţate, necontrolate, care ar consuma o cantitate mai mare de energie: te plasezi bine, joci bine, te plasezi greșit, joci greșit. Energia era foarte prețioasă și ea trebuia exploatată constructiv. La început presa română a criticat noua concepție de joc a lui Angelo Niculescu.

A fost testată de Angelo Niculescu în preliminariile către Mondialul din 1970, mai ales când a văzut cu cine este în grupa de calificare: Elveția, Portugalia și Grecia. Iar România nu fusese de zeci de ani la un Mondial. România câștigă acea grupă în detrimentul puternicei naționale a Portugaliei în frunte cu legendarul Eusebio. Angelo Niculescu ducea România la Cupa Mondială pentru prima oară după 32 de ani. Tricolorii ajungeau în Mexic și cădeau în „groapa cu lei” de la Guadalajara: Brazilia, Anglia, Cehoslovacia. Campioana mondială – Anglia și campioana în devenire – Brazilia. În prima etapă, România pierde cu 1-0 în fața Angliei, iar în a doua partidă vine victoria cu 2-1 contra Cehoslovaciei. În ultima etapă, România pierde cu 3-2 în fața Braziliei, care urma să devină campioană. Tricolorii părăseau competiția uimind o lume întreagă cu un stil de joc nemaiîntâlnit până atunci. Un gust amar pentru Angelo Niculescu şi pentru mulţi suporteri: neutilizarea lui Nicolae Dobrin în niciun meci. Dar el nu era singur acolo: era împreună cu Piști Covaci, cu Nicolae Nicușor, Emeric Vogl, secundul lui, un om cu o expertiză extraordinară. Într-un interviu oferit celor de la historia.ro în 2011, Angelo Niculescu spunea că Gicu Dobrin a fost mai mare decât Hagi, pentru că știa să dea culoare fotbalului, era un artist care îmbina plăcutul cu utilul, dar a creat mari neplăceri în Mexic, cerea un tratament special ca la club. Deși era considerat cel mai valoros fotbalist al momentului, Nicolae Dobrin nu a fost folosit niciun minut în acest turneu final. Selecționerul a motivat cu desele escapade nocturne alături de portarul Rică Răducanu și lipsa unei atitudini corespunzătoare în timpul antrenamentelor. România avea să încheie competiția pe poziția a 11-a.

În 1972, Angelo Niculescu la insistențele Partidului Comunist a părăsit postul de selecționer. Se dorea altceva. Între 1973 și 1977, Angelo Niculescu a antrenat Sportul Studențesc, pregătind una dintre cele mai frumoase echipe ale României în anii ’80, cu jucători ca Mircea Sandu, Gino Iorgulescu sau Paul Cazan. Între 1977 și 1979, Angelo Niculescu a antrenat-o pe Poli Timișoara, ducând echipa pe podium în campionat şi în cupele europene.

În 1979, Angelo Niculescu a revenit la Dinamo pentru un sezon, apoi un sezon la Bacău. În 1981, a fost la U Cluj, apoi la Oțelul Galați, de unde în 1983, antrenorul de 62 de ani s-a retras din activitate.

Temporizarea a fost utilizată de mai mulţi antrenorii români, apoi este implementată de tânărul Johan Cruyff la Barcelona şi apoi de compatrioții săi Louis van Gaal și Frank Rijkaard, care au construit jocul Barcelonei în jurul acestui sistem. În 2008, noul antrenor de la Barcelona, Pep Guardiola, a transformat temporizarea într-un fenomen ce a schimbat fața fotbalului şi a fost rebotezată în timp tiki-taka. Barcelona a devenit cel mai puternic club din lume, iar Spania, campioană europeană și mondială.

În acea vreme, Angelo Niculescu era singur într-un apartament modest din Capitală, aşteptând pe singurul său musafir lunar: poștașul, ce-i aducea o pensie de vreo 1.500 de lei. În 2015, la vârsta de 93 de ani, Angelo Niculescu părăsea această lume… (D. DIEACONU)