Cei din lumea muzicii nemțene îl cunosc de mic, de când a impresionat pentru prima dată cu glasul său puternic, dintr-un trup de copilaș. Astăzi, Ștefan Țârdea este un nume consacrat, un artist care a muncit cu pasiune pentru a-și atinge visul. Într-o lume muzicală în care autenticitatea e pe cale de dispariție, iar scena e invadată de cântăreți de muzică populară comercială, Ștefan Țârdea din Pipirig rămâne un mesager al folclorului autentic românesc. Cu o voce puternică de bariton și un repertoriu atent ales, el readuce în atenție bogăția cântecului tradițional. De curând, a cucerit premiul I la cel mai cunoscut festival-concurs de muzică din țară, la Mamaia, o confirmare a talentului său. Iar interviul cu câștigătorul prestigiosului trofeu ne arată un tânăr creator conștient de misiunea sa.

– De unde a pornit pasiunea ta pentru muzica populară și ce te atrage cel mai mult la acest gen muzical?

Ceea ce m-a atras cel mai mult la folclorul românesc a fost autenticitatea și bogăția lui. În timpul facultății a avut loc cea mai mare schimbare pentru mine, deoarece am început să culeg folclor, în special de la bătrânii comunei Pipirig. Am descoperit cântece doinite, jocuri populare și cântece vocale cu trăsături diferite față de celelalte stiluri zonale ale Neamțului. Așa cum bine știm, oamenii din Pipirig au motto-ul: „Suflet bun de moldovean, din viță de ardelean”, ceea ce confirmă și din punct de vedere istoric faptul că oamenii din Ardeal (Siliștea Sibiului, Prundul Bârgăului, Țara Bârsei) s-au retras peste munți din cauza repercusiunilor religioase de la acea vreme (după jumătatea secolului al XVIII-lea). Odată cu ei, au adus și o parte din folclor, care s-a păstrat până astăzi în stilul cântecului pipirigean. Toate acestea m-au făcut să iubesc și mai mult zona din care provin, mai ales că am realizat faptul că Pipirigul nu a fost cercetat și valorificat suficient din acest punct de vedere.

– Care au fost primele lecții de canto și cine te-a îndrumat la începutul acestui drum artistic?

Primele mele lecții de canto le-am urmat în cadrul Liceului de Arte Victor Brauner din Piatra-Neamț. Am avut parte de profesori deosebiți, care nu doar că m-au format ca artist, ci și ca om. Le mulțumesc din suflet profesorilor mei, Miron Daniel și Mancaș Mihaela, care au crezut în mine încă de la început și m-au susținut pe acest drum. De la ei am învățat că talentul trebuie dublat de muncă, seriozitate și pasiune.

– Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la mentorii tăi de-a lungul anilor?

Aceea că talentul nu valorează nimic fără muncă, seriozitate și suflet. Ei m-au învățat să nu renunț atunci când drumul devine greu și să cred mereu în ceea ce fac. Unul dintre sfaturile care mi-au rămas adânc întipărite în inimă este acesta: “Un artist adevărat nu cântă doar cu vocea, ci mai ales cu inima” Acest îndemn mă însoțește și astăzi și mă face să dau tot ce am mai bun pe scenă.

– Ce sentimente te încearcă atunci când interpretezi cântece culese din satul tău natal, Pipirig și cum simți că transmiți povestea acestor locuri publicului tău?

Când cânt despre Pipirig, simt mândrie și bucurie. Satul meu este plin de oameni gospodari, cu tradiții diverse și locuri deosebite, iar tot ce înseamnă Pipirig trăiește prin vocea mea. Oriunde merg cânt cu drag și cu suflet tot ce am aici ACASĂ.

– Pe lângă muzică, ai și alte pasiuni sau hobby-uri care te inspiră sau te relaxează?

Pe lângă muzică am câteva pasiuni care mă relaxează și îmi aduc multă bucurie. În perioada iernii ador să schiez și să vizitez stațiuni de schi unde găsesc atât aventură cât si liniște. De asemenea, iubesc echitația și simt că am o legătura specială cu calul iar pentru mine, timpul petrecut călărind este o formă de libertate.

– Cum arată o zi obișnuită din viața ta, în afara scenei și a repetițiilor?

În afara scenei și a repetițiilor, zilele mele sunt destul de pline. Lucrez în IT ca web developer, dar mereu îmi fac timp pentru proiectele mele muzicale. Eu creez linia melodică și versurile, inspirat de jocurile instrumentale din zona Pipirigului. De fapt, cele mai bune idei îmi vin atunci când mă plimb prin pădure, când merg la cules ciuperci, când cosesc sau la întors fânul… Atunci simt o conexiune profundă cu natura și cu tradițiile locului, iar muzica pur și simplu curge prin mine. Locuiesc la sat… și, ca fiecare om de la munte, de mic am învățat să iubesc natura. Îmi amintesc cu drag cum mergeam cu bunicul la pădure. Așa am învățat să o iubesc, să îndrăgesc locurile și munca oamenilor din Pipirig. Acum, îmi place să fac orice activitate pe lângă casă.

– Cine sunt modelele tale în viață, atât din lumea muzicii populare, cât și din alte domenii și ce anume admiri la ei?

Modelele mele în viață au fost întotdeauna părinții mei. I-am urmat ca exemplu pentru felul în care știu să fie oameni muncitori, corecți și cu suflet bun. De la ei am învățat respectul, dragostea pentru familie și pentru tradiții, dar și puterea de a merge mai departe indiferent de obstacole. Ei sunt inspirația mea și le datorez tot ce sunt astăzi. De multe ori, pe scenă, la concursuri, când simt că nu am cea mai bună zi, închid ochii și îmi imaginez că sunt alături de mine și le cânt lor. Atunci, tracul se transformă în emoție pură și pot să transmit toată dragostea mea prin cântec.

– Care este cel mai frumos moment pe care l-ai trăit pe scenă și cum te-a marcat acel eveniment?

E greu să aleg un singur moment, pentru că am trăit multe clipe frumoase pe scenă. Dar dacă ar fi să menționez două care m-au marcat profund, aș începe cu primul premiu la un festival național, Festivalul-Concurs Florile Ceahlăului. Deși e un festival din Neamț, sunt puțini nemțeni care au reușit să câștige. Pentru un copil la început de drum, a fost o realizare imensă și un imbold să mă perfecționez continuu. Și, bineînțeles, cel mai recent, câștigarea premiului I la Festivalul de la Mamaia. A fost o clipă de împlinire, de recunoaștere a muncii mele, care m-a emoționat profund și mi-a dat o încredere imensă să merg mai departe. Totul a fost înălțător: scena, publicul, juriul, cuvintele doamnei Elise Stan au fost momentul de strălucire. Dar mai ales ceea ce a urmat… Toate mesajele prietenilor, rudelor, dar mai ales iubirea necondiționată a oamenilor din satul meu, m-au copleșit. Am simțit că toate eforturile și sacrificiile au meritat, iar acel moment va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu.

– Cum te vezi peste 5 sau 10 ani și ce obiective artistice ți-ai propus să atingi în viitor?

Consider că este foarte important să mă concentrez pe prezent, să dau tot ce am mai bun în fiecare interpretare și să fiu autentic în ceea ce cânt. În același timp, am obiective pe termen lung: îmi doresc să cresc ca interpret de muzică populară românească și să promovez cântecul meu de acasă, păstrând autenticitatea și făcându-l cunoscut publicului larg, atât în țară, cât și peste hotare. În ultimul timp, am avut ocazia să particip la spectacole pentru diaspora, în Italia și Grecia, alături de Asociația Culturală Valea Bistriței. Am văzut cât de fericiți sunt românii de pretutindeni când își aud limba, își aud cântecele și își văd portul popular. Atunci am înțeles cât de important este să mergem cu folclor autentic, cu tradițiile noastre, oriunde în lume. Așa că îmi doresc să cânt pe scene în țară, cât și în străinătate, ducând cu mine tezaurul folcloric al Pipirigului și făcând cunoscută frumusețea muzicii românești autentice.

– Ce mesaj ai vrea să transmiți tinerilor care ascultă muzica ta și care poate se gândesc să urmeze o carieră în folclor?

Mesajul meu pentru tinerii care îmi ascultă muzica și care se gândesc să urmeze o carieră în folclor este să creadă în visul lor și să muncească cu pasiune. Folclorul nu înseamnă doar cântec, ci și identitate, rădăcini și legătura noastră cu trecutul. Dacă pornesc pe acest drum cu sufletul curat și respect față de tradiție, vor descoperi că merită fiecare efort. Le transmit să nu se teamă de greutăți, pentru că muzica populară răsplătește cu bucuria de a aduce lumină în sufletele oamenilor.

A consemnat Carmen NASTASĂ