Matthias Sindelar a fost unul dintre primele superstaruri ale fotbalului în perioada sa romantică, austriacul fiind o vedetă a anilor ’20 și ’30 ai secolului al XX-lea. Şi, deşi au trecut aproape 100 de ani, este considerat cel mai mare fotbalist austriac al tuturor timpurilor, inclusiv de către Federaţia Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului. Era unul dintre cei mai iscusiți dribleuri, un artist numit „Mozart al fotbalului”, iar prestaţiile sale erau considerate adevărate simfonii… Şi care, aflat încă pe culmile gloriei, s-a retras din fotbal, iar la scurt timp s-a stins din viață. O moarte care şi astăzi rămâne o controversă.
Matthias Sindelar s-a născut pe data de 10 februarie 1903 într-o localitate din Cehia de astăzi, în Imperiul Austro-Ungar de atunci şi părinții săi au părăsit locurile natale pentru a obține o viață mai bună în capitala Imperiului, Viena. S-au stabilit într-o zonă rezervată celor veniţi din estul Imperiului, iar tatăl a început să muncească la fabricile din zonă. Iar copilul, cu o minge din cârpe, juca fotbal pe stradă cu alți copii ai refugiaților. În 1917, Matthias a rămas fără tată, acesta fiind omorât pe frontul de est al Primului Război Mondial. În 1918, Imperiul Habsburgic s-a desfiinţat, iar Austria devenea un stat de sine stătător, iar Sindelar şi mama sa rămâneau la Viena. A fost văzut de un profesor, Karl Weiman, ce căuta băieți talentați la fotbal şi a fost înscris la Hertha Viena, unde a rămas trei ani, până în 1924, când s-a alăturat echipei Austria Viena. Peste doi ani, a devenit campion național, iar apoi a cucerit trei cupe ale Austriei și a triumfat de două ori în Cupa Europei Centrale, cea mai importantă competiție intercluburi în acele vremuri şi a fost golgeterul turneului de două ori. A debutat în selecționata Austriei în 1926, însă peste doi ani s-a retras din echipa națională după un conflict cu antrenorul.
Jurnaliștii şi fanii au făcut o amplă mișcare pentru a-l întoarce pe Matthias la națională şi acesta a revenit în 1932 şi Austria învingea pe Scoția cu 6-0, devenind prima echipă europeană care a reușit să-i învingă pe britanici. Apoi pe Germania cu 6-0 în deplasare și cu 5-0 acasă. Iar „Omul de hârtie”, cum era numit, marca de fiecare dată câte un hat-trick. Apoi au urmat victorii cu 8-1 în fața Elveției, 6-1 contra Belgiei și 4-3 cu Suedia şi victoria contra Ungariei, o rivală istorică și una dintre cele mai puternice echipe din lume la acel moment: austriecii s-au impus cu 8-2, iar eroul nostru a înscris de trei ori și a oferit o pasă de gol.
La Campionatul Mondial din 1934, Matthias Sindelar marca primul gol al țării sale la un turneu final în meciul de debut contra Franței, partidă în care austriecii triumfau cu 3-2. Austria ajunge până în semifinale, în penultimul act cedând cu 1-0 în fața Italiei, viitoarea campioană mondială. Era un idol pentru întreaga națiune. A fost primul fotbalist care a făcut publicitate, promovând produse lactate, apoi haine, ceasuri și alte multe produse și a devenit proprietarul companiei Pol, cel mai popular brand de îmbrăcăminte sportivă din Austria. În 1938 s-a realizat un film despre Sindelar, iar acesta a jucat rolul principal.
La 12 martie 1938, Germania a invadat Austria, iar Wunderteam-ul a fost desființat. Meciul de adio pentru selecționata Austriei s-a jucat contra Germaniei: 2-0 pentru austrieci, unul dintre goluri era marcat de Matthias Sindelar, care s-a apropiat de reprezentanții partidului nazist din tribune și a început să danseze sfidător. Dar naționala de fotbal a Germaniei conta mult pe serviciile acestuia. Matthias a răspuns de fiecare dată cu un refuz categoric şi după o carieră pentru Austria Viena, în care a bifat 703 meciuri și a marcat 600 de goluri, s-a retras. Nu putea juca decât pentru Austria…
La 23 ianuarie 1939, Matthias a fost găsit mort în propria casă şi s-a presupus că a murit în urma unei intoxicații, din cauza şemineului defect, dar cercetări mai atente au contrazis ipoteza iniţială. În scurt timp, cercetările au fost oprite. Şi erau mulţi care spuneau că aşa au pedepsit naziştii sfidarea marelui fotbalist, mult prea popular din punctul lor de vedere. La înmormântare au venit 20.000 de oameni. Şi astăzi, în cimitirul din Viena, la fiecare sfârşit de ianuarie mormântul său se acoperă cu flori… (Daniel DIEACONU)
