Cu mai bine de două decenii înainte de Pele, uruguayanului Jose Leandro Andrade i s-a spus „Perla neagră”. Jose Leandro Andrade provenea dintr-o familie de foşti sclavi negri fugiţi din Brazilia, presupusul său tată fiind un vraci nonagenar. Jose Leandro Andrade a lucrat la început ca lustragiu, a vândut ziare sau a cântat la tobe și la vioară într-o trupă de carnaval. Dar a ajuns la echipa de fotbal Bella Vista şi viaţa sa s-a schimbat. A înscris 7 goluri în 71 de meciuri între 1921 și 1923 şi a debutat la echipa națională. A cucerit în 1923 primul titlu de campion al Americii de Sud, iar 1924 avea să fie un an foarte important al carierei lui Andrade. Ajunge la Nacional Montevideo, alături de care a câștigat primul titlu de campion național și a obținut Copa America.
În Europa, fotbalul se pretindea un sport de gentlemani, un joc al albilor. Jurnalistul uruguayan Eduardo Galeano scria în cartea „Fotbalul, lumini şi umbre”: „Europa nu mai văzuse niciodată un negru jucând fotbal. La Olimpiada din ’24, uruguayanul José Leandro Andrade a uimit cu jocul său de lux. Pe linia de mijloc, muntele de om cu trup de gumă şterpelea mingea fără să-şi atingă adversarul şi când se lansa în atac, unduindu-şi corpul, înşira adversarii. La unul dintre meciuri a traversat jumătate de teren cu mingea odihnindu-i-se pe cap. Publicul îl aclama, presa franceză îl numea «Minunea neagră»”. Uruguayul a defilat în turneul olimpic din Franţa din 1924, unde a trecut de Iugoslavia cu 7-0, de Statele Unite cu 3-0, de Franța cu 5-1, de Olanda cu 2-1, în semifinale, iar în ultimul act, a învins Elveția cu 3-0.
A iubit „Oraşul Luminilor” şi a devenit un personaj boem al oraşului. Eduardo Galeano scria: „Pantofii din lac au luat locul espadrilelor cu mustăţi pe care le adusese de la Montevideo şi un joben a înlocuit şapca jerpelită. Cronicile epocii salutau stampa acelui monarh al nopţilor din Pigalle-pasul elastic, jucăuş, strâmbătura şugubeaţă, privirea printre gene aruncată de departe şi o costumaţie mortală: batiste din mătase, jachetă în dungi, mănuşi de culoarea oului de raţă şi baston cu măciulie din argint”. La un an după triumful de la Jocurile Olimpice, Nacional a dorit să profite de pe urma popularității lui Jose Leandro Andrade prin organizarea unui turneu în 9 țări din Europa, care au atras 800.000 de spectatori. La jumătatea turneului, Andrade a fost consultat de un medic belgian, căci nu se simțea bine şi a aflat că suferă de sifilis, urmare a stilului său extravagant de viață.
În 1928, la Olimpiada de la Amsterdam, „celeştii” au triumfat din nou. Erau cei mai buni din lume, iar José Leandro Andrade era unul dintre ei. S-a lovit violent de o bară în timpul semifinalei cu Italia şi vederea i-a fost afectată. În timp, el avea să își piardă vederea la un ochi din cauza loviturii de la Amsterdam.
În 1930, pe teren propriu, Uruguay a încântat din nou, câştigând prima Cupa Mondială din istorie. Andrade a îmbătrânit, dar a fost titular şi a fost considerat al treilea cel mai bun fotbalist al turneului final. Echipa României a participat la acel Mundial, unde a fost învinsă de Uruguay – scor 0-4.
În 1931, după 6 petrecuți la Nacional Montevideo, pentru care a marcat 29 de goluri în 105 partide, Jose Leandro Andrade a trecut în curtea marii rivale Penarol, dar nu a mai avut succesul anterior. A mai avut câteva experienţe nereuşite şi s-a retras din fotbal, cheltuindu-şi agoniseala şi fiind măcinat de boli. Pe 5 octombrie 1957, Jose Leandro Andrade a murit de tuberculoză, în mizerie, la Montevideo, înconjurat doar de medaliile sale.
Nepotul său, Victor Rodriguez Andrade, a devenit şi el campion mondial cu „celeştii”, în 1950, pe „Maracana”, în cea mai tristă zi a fotbalului brazilian. (Daniel DIEACONU)
