Cinci decenii de activitate jurnalistică ale lui Vasile Arhire înseamnă peste 5.000 de articole, interviuri, analize, note şi comentarii în presa scrisă şi 4.000 de emisiuni şi programe de radio şi televiziune, şase cărţi de autor şi numeroase distincţii. Un apropiat al judeţului Neamţ şi al Văii Muntelui unde a poposit de multe ori, la Festivalul Haiducilor de la Grinţieş a fost alături de echipa sa de trei ori, iar  Tabăra de Jurnalism pentru Copii „Catharsis” din august 2025 de la Bicazu Ardelean l-a avut ca oaspete de onoare şi formator.     

S-a născut 18 iulie 1959, în orașul Huși, județul Vaslui. A început activitatea jurnalistică în 1975 (elev în clasa a X-a la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Iaşi) cu cronici sportive la ziarul judeţean „Flacăra Iaşului”. În perioada 1981-1983, a fost redactor-șef adjunct al revistei „Opinia Studenţească” și șef al subredacţiei Iași pentru revista „Viaţa Studenţească”. Absolvent al Facultăţii de Construcții de la Institutul Politehnic Iași, în perioada1984-1986 este inginer la T.A.G.C.M. Iași, iar în perioada 1986-1990 este profesor şi director adjunct la Liceul de Construcții nr. 6 din Iași.

Prima şi marea dragoste (jurnalistică!) a fost radioul – din 1977 şi până în prezent – a fost colaborator, reporter, redactor la Radio Iași și Radio București. Vocea sa a devenit foarte cunoscută şi prin comentariile în direct pentru Radio Bucureşti, în emisiunea „Fotbal Minut cu Minut” şi „Sport şi Muzică”, ale meciurilor de fotbal şi handbal din cadrul primelor divizii și din Cupele Europene (1982-2024). În 1990, a înfiinţat la Radio Iaşi emisiunea „De la un stadion la altul – Fotbal Divizia B”, în care a realizat transmisiuni directe de la partidele seriei I, cu 18 formaţii, din divizia B.

În perioada 1991-2024, a fost reporter, redactor de rubrică, șef de secţie, realizator TV, producător executiv şi director la TVR Iaşi. În acest timp, a realizat pentru TVR Iaşi, TVR 2 și TVR 3 mai multe serii de programe dintre care menţionăm: „Călătorind prin ţară – Descriptio Moldaviae” – o serie de documentare de călătorie cu frecvenţă săptămânală, între 1999-2024, cu difuzare pe  TVR Iaşi, TVR 2 şi TVR.  Evidenţiem documentarul „Izvoarele sufletului în ţinutul Neamţului”, 2001, care în acelaşi an a primit Premiul al II-lea la Festivalul Naţional de Film Religios de la Curtea de Argeş.

A publicat cărţile:

– 2001 – „Fenomenul Penicilina” – volum dedicat echipei Penicilina Iaşi care a scris istorie în voleiul românesc, apărut la Editura Altius Academy din Iaşi;

– 2007 – „Curajul de a crede în victorie” – colecţie de editoriale cu caracter cultural, social şi sportiv, publicate în ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei”, între 2001-2006, volum apărut la Editura Timpul din Iaşi;

– 2017 – „Ghici cine (re)vine la cină” (I) – 18 portrete-interviu ale unor personalități culturale din regiunea Moldovei, dar şi din ţară, oameni cu ”rădăcini” în regiune, Editura Junimea Iaşi;

– 2018 – „Istorie şi istorii în Copou” – poveşti şi figuri emblematice din viaţa fotbalului ieşean;

– 2021 – „Ghici cine (re)vine la cină” (II) – alte 18 portrete-interviu ale unor personalități culturale de ţinută naţională şi internaţională, Editura Junimea Iaşi;

– 2025 – „Mereu în linia întâi”, poveşti şi interviuri la intersecţia sportului cu viaţa autorului, Editura Junimea Iaşi.

Alăturăm interviul realizat în Tabăra de Jurnalism pentru copii „Catharsis” pe 8 august 2025 de două mici jurnaliste, Mara Nistor şi Ecaterina Iftimescu, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială „Constantin Panţiru” Grinţieş.

„Jurnalismul înseamnă viața trăită în ritmul evenimentelor”

* interviu cu  jurnalistul Vasile Arhire, cel mai longeviv director al TVR Iași

Vasile Arhire este un nume sinonim cu jurnalismul de calitate pentru mulți ieșeni – și nu numai. Cu o experiență de peste cinci decenii în presă, radio și televiziune, el a fost martor și cronicar al multor momente-cheie din viața culturală și socială a Moldovei. Născut la Huși, în 1959, și format inițial ca inginer constructor, a ales totuși să-și urmeze adevărata vocație – jurnalismul – încă din adolescență, debutând la doar 16 ani. După 1990, a devenit una dintre figurile emblematice ale TVR Iași, unde a realizat mii de emisiuni, documentare și interviuri. A condus timp de peste un deceniu Studioul Teritorial TVR Iași. În acest dialog, Vasile Arhire vorbește despre începuturile carierei sale, provocările meseriei de jurnalist, dar și despre cum rămâne conectat la public și după retragerea oficială din televiziune.

– Domnule Vasile Arhire, cum v-ați descrie activitatea jurnalistică de până acum?

E o activitate de mare longevitate, bazată în primul rând pe pasiune și pe bucuria de a comunica celor din jur fapte, evenimente, povești ale unor oameni deosebiți. Am început acest drum din dorința sinceră de a transmite oamenilor lucruri interesante și pozitive, care să le însenineze viața și să le îmbogățească cunoștințele. Am urmat sfaturile unor jurnaliști mai experimentați, de la care am învățat pas cu pas ce înseamnă această profesie.

– În acest context, cum v-ați descoperit pasiunea?

Pasiunea pentru jurnalism a apărut după ce nu am mai putut continua ca sportiv de performanță, din cauza unor probleme medicale. Îmi plăcea sportul, practicam baschetul, dar, pentru că port ochelari, nu am mai avut voie să joc. Așa am ales o altă cale: dacă nu puteam fi în mijlocul acțiunii ca sportiv, atunci măcar să relatez acele acțiuni. Îmi plăcea să comunic, să fiu în centrul lucrurilor. La aproximativ 16 ani am început să scriu cronici sportive pentru un ziar local, iar de acolo a început totul – cu multă muncă și perseverență.

– Ați trecut prin presa scrisă, radio și televiziune. De ce nu v-ați dedicat doar unui singur domeniu?

Am început cu presa scrisă, cu cronici și interviuri în ziare. Însă marea mea pasiune era radioul, în special comentariile sportive. Îi ascultam pe marii jurnaliști ai vremii, precum Grigore Ilisei, Mircea Radu Iacoban, Ion Ghițulescu, și visam să fac și eu același lucru. Am discutat cu domnul Grigore Ilisei, care mi-a spus clar: ca să comentezi un meci, trebuie să cunoști foarte bine limba română, să ai o cultură solidă, o dicție bună. Mi-a explicat că drumul începe de la o știre, apoi un reportaj, apoi o emisiune, iar comentariul în direct este cel mai complex gen jurnalistic. Am înțeles că e un drum lung și am început să-l urmez. Am realizat emisiuni cu profil sportiv, dar și social și cultural. Când s-a înființat TVR Iași, în 1991, am simțit că e momentul pentru o nouă provocare. Televiziunea e un jurnalism mai complex – ai imagine, sunet, text. A fost o școală continuă pentru mine. Printre proiectele dragi mie se numără „Descriptio Moldaviae”, o serie de documentare turistice despre frumusețile și tradițiile Moldovei, și emisiunea „Ghici cine vine la cină”, unde am invitat personalități locale din cultură, știință, sport, oferindu-le spațiul să-și spună povestea.

– În ultimii ani, comunicarea s-a transformat radical prin apariția rețelelor de socializare. Cum v-ați adaptat acestor schimbări?

Nu doar rețelele sociale, ci și blogurile, site-urile personale sau ale instituțiilor au transformat felul în care comunicăm. Sunt importante pentru că oferă oricui posibilitatea de a-și exprima ideile. Dar jurnalismul adevărat presupune mai mult: verificarea informației, echilibrul opiniilor, responsabilitate față de public. Din păcate, nu am avut timpul necesar să dezvolt un blog sau un site personal, deoarece acestea cer constanță – nu poți publica o dată pe lună. Dar încurajez noile generații să exploreze aceste mijloace. Eu am rămas activ pe Facebook și TikTok, unde postez filmulețe scurte. Nu sunt printre cei mai activi, dar mă străduiesc să țin pasul.

– Ce preferați: să adresați întrebări sau să răspundeți la ele?

Orice jurnalist preferă să adreseze întrebări, pentru că astfel deține controlul dialogului. Să răspunzi este mai dificil – presupune responsabilitate, concentrare, emoție. Trebuie să sintetizezi, să fii clar, coerent, să exprimi esența în câteva idei. Și, desigur, să fii sincer.

– Ce părere aveți despre noile generații de jurnaliști?

Sunt generații norocoase, pentru că dispun de tehnologie, viteză de transmitere, surse multiple de informare. Când eram eu tânăr, redactam știrile prin telefon – dictam textul în redacție. Acum totul se poate face instantaneu, chiar și dintr-o tabără sau vârf de munte. Dar există și riscuri. Accesul la informație nu înseamnă automat profesionalism. E important ca jurnalistul să verifice, să fie corect, să asculte toate părțile implicate. Google oferă mult, dar discernământul rămâne cheia. Jurnalismul va continua, în forme noi, dar valorile fundamentale – onestitate, echilibru, etică – trebuie păstrate.

– Ce părere aveți despre ziarul ”Ecoul Munților”?

Este o publicație valoroasă și necesară pentru această zonă a județului Neamț. Abordează teme locale – de la frumusețile naturale, la povești de viață și tradiții. Astfel de publicații păstrează spiritul comunității. Cred că ziarul trebuie susținut – prin contribuția celor care dețin informații inedite, prin implicarea comunității, dar și prin sprijin financiar. Chiar dacă trăim într-o lume digitalizată, ziarul tipărit are un farmec și o utilitate aparte. Vă îndemn să-l susțineți în continuare.

– Cum v-ați descrie viața de jurnalist?

E pentru prima oară când mi se pune această întrebare, și vă felicit pentru ea. Viața de jurnalist e intensă, bogată în evenimente, cu suișuri și coborâșuri. Uneori reușești, alteori greșești. Uneori te grăbești, alteori ai timp să aprofundezi. Pentru mine, cel mai frumos aspect a fost întâlnirea cu oameni extraordinari – creatori în artă și știință, profesori, sportivi, oameni care au schimbat în bine comunitatea. Dar am cunoscut și oameni care au greșit, care au plătit pentru alegerile lor. Toate aceste experiențe te formează. Cred că fiecare jurnalist ar trebui, la un moment dat, să-și scrie povestea. Să fie sincer, să spună lucrurile așa cum au fost, nu cum ar fi vrut să fie. Cine știe, poate într-o zi o voi face și eu.

A consemnat Daniel DIEACONU

END