Funcția de director al Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț nu a fost una cu noroc, ba chiar, spun mulți, a fost una asupra căreia parcă planează un blestem. Lucru care poate fi constatat din 1990 încoace, întărit cu precădere după 2016, când spitalul a ajuns sub dominația PSD, condus de Ionel Arsene, cu exponentul său la spital, Dan Vasile Constantin, omul care ar trebui să povestească măcar care au fost resorturile care au dus la această situație greu de înțeles, cu nevoi imense și cu proiecte de milioane de euro blocate. Lista publicată arată că s-au perindat 15 manageri, la care se adaugă ultimul, Alexandru Patrașcu, numit de Daniel Harpa la conducere, pe considerentul că-l știa de pe vremea când a condus Spitalul Târgu Neamț. Au fost 8 medici, un jurist (Liviu Negelschi), un angajat al DSP (Daniela Marcoci), un antreprenor fără legături vizibile cu politica (Alexandru Filimon) și restul politicieni (Toader Mocanu, Marius Ghineț, Lucian Micu) ajunși pe funcție prin relații personale, ca recompensă, fie au fost numiți politic în situații considerate de criză. Doar doi dintre ei au avut parte de un mandat mai lung, medicii Ioan Lazăr și Cristina Iacob-Atănăsoaie. Amândoi au fost forțați să plece de la conducere, primul chiar cu câteva zile înainte de a-și încheia contractul de mandat. Să mai remarcăm că ultima a fost în mai multe rânduri manager interimar, de fiecare dată când se căuta o soluție de avarie. Concluzia vine de la sine cumva: spitalul a mers prost în primul rând din cauza politrucilor care au condus județul, secondați de ”famiglia” funcționarilor din Consiliul Județean, dar și a sectelor din spital, a luptelor pentru ”independența” secțiilor față de orice ingerință, față de oricine venea din afară și încerca să rupă legăturile care funcționau în stil aproape mafiot. Ne vom opri la perioada de după 2013, din motive de spațiu, dar și pentru că arhiva ”Mesagerul de Neamț” oferă date în extenso pentru perioada anterioară.

Managerii SJU Piatra Neamț între septembrie 2013-octombrie 2025

1 Dr. Lazăr Ioan 20.09.2013 – 15.03.2016

2 Dr. Juncu Alexandru 16.03.2016 – 09.08.2016

3 Negelschi Liviu 10.08.2016 – 20.07.2017

4 Dr. Atănăsoaie-Iacob Cristina-Daniela 21.07.2017 – 25.07.2018

5 Dr. Munteanu Codruț 26.07.2018 – 19.12.2019

6 Dr. Juncu Alexandru 19.12.2019 – 17.03.2020

7 Mocanu Toader 17.03.2020 – 04.04.2020

8 Apostoae Florin Ionuț 04.04.2020 – 09.04.2020

9 Marcoci Florina Daniela 09.04.2020 – 15.05.2020

10 Ghineț Marius 15.05.2020 – 21.05.2020

11 Dr. Verzea Dan Silviu 21.05.2020 – 28.10.2020

12 Micu Lucian Ovidiu 28.10.2020 – 17.11.2020

13 Dr. Atănăsoaie-Iacob Cristina-Daniela 17.11.2020 – 11.01.2021

14 Filimon Alexandru 11.01.2021 – 13.10.2023

15 Dr. Atănăsoaie-Iacob Cristina-Daniela 13.10.2023 – 09.10.2025

16 Dr. Alexandru Patrașcu 13.10.2025 – prezent

Ioan Lazăr – executat de Emilia Arcan și Dan Vasile Constantin

Războiul de la Spital este unul foarte vechi, de pe vremea când Culiță Tărâță l-a sprijinit pe Ioan Lazăr să ajungă manager. Tărâță nu a acceptat ca PSD-ul lui Arsene să se amestece la spital, dar a avut un impediment major: nu a reușit o majoritate în Consiliul Județean, unde se alegeau comisiile sau membrii în diverse organisme. Așa a ajuns Constantin să se ocupe de spital. Să nu uităm că Arsene a fost condamnat, printre altele, pentru că împreună cu Gheorghe Ștefan ar fi pus la bătaie o sumă mare de bani pentru a-l declara incompatibil pe Tărâță. Decesul celui care a revitalizat Insula Mare a Brăilei a schimbat rapid ecuația de putere în județ. Fosta vânzătoare de aprozar, ajunsă prin cunoștințele acumulate în timp și multă aplecare spre carte senator, Emilia Arcan, ajunge președinte și prima răfuială o începe la spital cu managerul care nu răspundea la ordine sau era deja prea târziu să răspundă. Duo-ul Emiliei Arcan la Consiliul Județean, secondată de Dan Vasile Constantin pe post de factotum, a dat aripi pentru schimbarea cu mult scandal a doctorului Lazăr, căruia i s-au pus în cârcă toate învinuirile posibile și imposibile. Asta cu câteva zile înainte de finalizarea mandatului, ca avertisment pentru oricine nu se supunea autorității lui Constantin în spital și a PSD. Pentru asta n-au ținut cont de nimic. Au emis documente fără să respecte termene, proceduri, au forțat funcționarii să confecționeze documente încât s-a ajuns ca vicepreședintele care răspunde de spital să declare că „Până în momentul în care nu sunt motive plauzibile, legale, pentru demiterea managerului Spitalului Județean, eu nu voi semna! Se putea demite și fără semnătura mea, dar faptul că nu s-a întâmplat până astăzi înseamnă că acolo sunt niște probleme de ordin legal”.

Indiferent cum am privi lucrurile, schimbarea managerului Spitalului Județean este o victorie a mentalităților de tip comunist. Exponenții ei au reprezentat cu brio rămășițele vechiului regim, adaptate într-un capitalism sălbatic promovat de foștii activiști de partid. Emilia Arcan, cu un CV impecabil pentru un element sănătos al partidului, care a pornit de la munca de jos și s-a ridicat prin forța personalității ei, apreciată etapizat de multă lume, care nu se gândea vreodată că va ajunge să cântărească bugetul unui județ ca pe un kilogram de orez, a fost vârful de pix cu care trebuia să fie executat managerul. Pentru a-i înțelege competențele manageriale mergem pe firul amintirilor consemnate deja. În fața refuzului elegant al șefilor de servicii de a face documentele care să-l demită pe Lazăr, doamna ajunsă președinte, a adus un argument, consideră ea, zdrobitor. Că le va prezenta probe concrete de la… Parchet!?! Cum le-a obținut, dacă erau dintr-un dosar în cercetare, este o întrebare la care cu siguranță ar fi trebuit să aflăm răspunsuri din ce în ce mai suculente.

Dan Vasile Constantin, omul care a început activitatea revoluționară vizibilă la UTC, a fost propulsat după revoluție peste tot. Unii spun că propulsarea i-a fost facilitată și de activități specifice vremii, perpetuate și după. Nu are prea mare importanță, atâta timp cât în activitatea administrativă a fost un model al politicianului dovedit ca incompatibil și care a ratat cam toate țintele. În tandem cu Emilia Arcan, și ea în incompatibilitate potrivit Agenției Naționale de Integritate, au luat la țintă spitalul, pentru că au avut nevoie să mimeze activitatea și să abată atenția opiniei publice de la alte lucruri care se întâmplau în județ.

Lazăr a devenit și protagonistul a 3 dosare cercetate de DNA și care nici astăzi nu sunt finalizate; mai mult, un dosar în care a fost condamnat în primă instanță a fost întors de Curtea de Apel Bacău pentru nereguli evidente. Vina doctorului Lazăr este că nu a scos niciodată la iveală presiunile la care a fost supus, modul în care a fost de multe ori blocată activitatea spitalului pentru că trebuiau satisfăcute unele interese. Timpul nu prea îndepărtat va arăta în ce măsură a fost vinovat în cele trei dosare, dar modul în care a fost înlăturat demonstrează că spitalul reprezenta un obiectiv extrem de important pentru PSD și cercurile de interese din jurul partidului.

Alexandru Juncu – un chirurg eminent pe post de manager trecător

Despre perioadele, două, când a ajuns director Alexandru Juncu nu sunt multe lucruri de spus. A ajuns interimar prima dată după Lazăr pentru 5 luni, timp în care Ionel Arsene și Oana Bulai au căutat un manager care să-i satisfacă, dar care să rezolve și problemele spitalului. A doua oară, după Codruț Munteanu, un alt chirurg eminent adus de Arsene, care nu a răspuns nici el la comenzi și care a fost forțat să demisioneze. Un motiv de demisie l-a constituit faptul că a intrat în conflict direct cu Juncu și majoritatea chirurgilor, care i-au blocat accesul la… sala de operații. Pe perioada cât a condus spitalul, Juncu a pregătit locul pentru oamenii lui Arsene. În ce măsură zvonurile că ar fi fost un factor destabilizator la adresa conducerilor sunt adevărate doar timpul o va spune.

Liviu Negelschi – juristul care a rezistat doar un an la Spital

Alegerea lui Arsene s-a oprit asupra lui Liviu Negelschi, un nume în lumea afacerilor și a avocaților (să amintim aici doar privatizarea mult discutată și controversată a Fibrex). Nu știm dacă i-a fost recomandat de susținătorii/prietenii/protectorii săi foști sau activi în servicii, cert este că s-a dovedit destul de repede că Negelschi nu înghite orice și că era greu să-l faci să semneze năzbâtii. Încercările lui de a schimba lucruri s-au oprit la nivelul unor studii care se refereau la externalizarea unor servicii (bucătărie, spălătorie), a unor circuite, dar nu au avut un efect major în rezolvarea problemelor care deveneau din ce în ce mai acute la spital. A fost obligat să plece când cuplul Arsene-Bulai a început să aibă suspiciuni asupra loialității sale. La un moment dat a fost suspectat paranoic că i-ar fi înregistrat când i se cereau lucruri, afirmație niciodată demonstrată. Negelschi a plecat la afacerile sale, a condus și o clinică medicală, dar problemele spitalului au rămas.

Cristina Iacob-Atănăsoaie, pelerina de vreme rea a spitalului

Medicul Cristina Iacob-Atănăsoaie a fost manager de trei ori în această perioadă: un an, apoi câteva luni și 3 ani ultima dată, când și-a dat demisia la cererea expresă a președintelui CJ Neamț, Daniel Harpa. Primul mandat nu a însemnat mult în economia rezolvării problemelor spitalului și nu a reușit să convingă conducerea de partid și județ că poate pune în practică planurile mărețe ale conducătorului unic. Al doilea mandat a fost unul de sacrificiu, după incendiul devastator de la secția ATI, o tragedie greu de imaginat. A fost cea care a gestionat timp de 5 luni spitalul, când existau o mulțime de probleme de funcționare, când era deja incipientă politica criminală de a opri investițiile în spitalul existent, pe motiv că se va face unul nou. Consiliul Județean a organizat repede un concurs unde altul a fost alesul.

Ultima perioadă la conducere s-a încheiat recent, după o telenovelă de câteva luni, în care i s-a cerut direct sau indirect demisia. Motivul principal, mai mult decât plauzibil, ține de modul în care a fost gestionată refacerea secției ATI distruse în incendiul amintit. La sfatul unor persoane importante, a acceptat ca secția să fie refăcută de o asociație, pe motivul că o ordonanță interzicea folosirea banilor de la județ. Cine s-a aflat în spatele acestei decizii nu este greu de presupus, având în vedere personajele. Asociația a făcut o parte din lucrări, apoi lucrurile s-au împotmolit, fără ca cineva vreodată să explice clar de ce. Finanțatorul spitalului, Consiliul Județean, a alocat bani pentru lucrări, bani necheltuiți din motive administrative greu de acceptat. Pusă în fața acestor evidențe, cu un Consiliu Director devenit ostil, a demisionat după organizarea concursului de director medical. În acest moment este șefa secției Interne din spital și nu este exclus să o vedem din nou manager, în cazul în care se mai întâmplă vreo năzbâtie la spital.

Codruț Munteanu – un manager blocat din toate direcțiile

Venirea lui Codruț Munteanu, directorul unui spital privat din București, a luat prin surprindere pe toată lumea. Cel mai probabil a contat mult prietenia sa cu I.P.S. Ioachim Băcăuanul, unde Oana Bulai avea deja legături, inclusiv de afaceri indirecte, dar și cu un profesionist precum Adrian Cotârleț, managerul spitalului din Moinești.

Parașutat în Neamț, a suferit șocul celor care au fost lansați cu avionul în război, într-un mediu ostil. A avut din prima probleme cu rețeaua de putere din spital. Dan Vasile Constantin și-a văzut periclitată poziția de influență în spital și a acționat în consecință. La un moment dat și-a făcut birou în spital, lucru greu de conceput pentru un consilier al președintelui. Șicanele au început de la greutatea de a găsi o locuință de serviciu, până la boicotarea fluxului de documente, ca să nu mai vorbim despre modul în care a fost blocat să facă intervenții chirurgicale pe tiroidă, unde este unul dintre cei mai apreciați chirurgi.

Munteanu a încercat să se impună, dar nu avea armele necesare să lupte cu oameni versați în a bloca/boicota orice îi deranja. Toate concursurile pentru șefia secțiilor au fost aranjate, cu comisii care îndeplineau doar o formalitate și membrii care puneau note din vacanțe exotice. Nu a avut nicio șansă și a greșit că nu a tăiat în carne vie pentru a îndepărta putreziciunea. A rezistat doar un an și 5 luni, când a ascultat ce dorea Arsene și a demisionat, lăsând în urmă imaginea unui om care și-a dorit să facă lucruri deosebite, dar a venit total neînarmat într-un război despre care nu știa nimic.

Pandemia de directori la vreme de Covid

Nenorocirea numită Covid-19 a produs victime în Neamț ca în toată țara, dar parcă efectul a fost amplificat la Piatra-Neamț de trei elemente. Primul, numirea de directori total nepregătiți să facă față provocărilor. Al doilea, și poate cel mai important, declararea ca unitate Covid a spitalului, împotriva deciziei ca pentru bolnavii de Covid să nu fie folosite spitalele județene unde se asigurau tratamente pentru o gamă largă de specialități. Doar Dumnezeu știe câți oameni au murit sau s-au îmbolnăvit și mai rău pentru că nu au putut fi tratați în spital, pentru că niște politruci au hotărât că spitalul din Roman trebuie sărit din schemă și că restul județului cuprinde cetățeni de categoria a II-a. Al treilea îl reprezintă incendiul devastator, urmare directă a celorlalte două elemente dinainte.

Primul numit a fost Toader Mocanu, venit de la Târgu-Neamț, fost prefect, senator și care a considerat că funcția de manager i se potrivește mănușă, chiar dacă n-ar fi putut asigura direct produse prin firma sa de distribuție. A rezistat aproape 3 săptămâni, timp în care s-au făcut câteva achiziții. Imediat după el a venit Ionuț Apostoae, fost director la Târgu-Neamț, pentru 5 zile, fiind schimbat din funcție de Nelu Tătaru, ministru liberal de la acea vreme. Apostoae avea bube la dosar și nici în zilele noastre nu poate ocupa o funcție de conducere, având încă interdicție; altfel era director la Târgu-Neamț, unde a făcut parte din echipa care s-a străduit să-l schimbe pe Alexandru Patrașcu. A urmat Daniela Marcoci, care avea experiența acumulată în pandemie la Suceava, unde a fost numită după decapitarea conducerii de acolo. A fost păstrată o lună și câteva zile, în locul ei fiind numit de ministrul liberal de atunci, Marius Ghineț. Acesta a rezistat 6 zile și Ionel Arsene l-a numit pe Dan Silviu Verzea ca manager.

A fost singurul care în cele 5 luni a încercat să atragă atenția asupra faptului că este criminal să blochezi activitatea spitalului, cu secții aproape închise, cu unii medici plătiți chiar dacă nu aveau activitate. Un fragment este edificator: „Vă rugăm să ne precizați dacă în spital pot fi internați și tratați și pacienți la care nu există suspiciunea infecției cu Covid-19 și care nu sunt confirmați pentru aceasta. Concret, fiind un spital județean care asigură asistența medicală în aproape toate specialitățile, suntem confruntați cu solicitări multiple din partea pacienților cu afecțiuni cronice care au fost până acum amânați, a căror stare s-a agravat. Vă rugăm de asemenea să ne precizați în ce condiții se poate desfășura activitatea în cadrul Ambulatoriului Integrat de Specialitate, existând și aici numeroase solicitări”.

A rezistat 5 luni pe postura de manager, când i-a lăsat locul lui Lucian Micu, om cu o carte de vizită impresionantă: viceprimar și primar la Roman, unde s-a procopsit cu o incompatibilitate, plecat din PNL că nu mai cadra cu statutul, recuperat de Arsene, care l-a folosit drept cal troian și l-a răsplătit apoi cu postul de manager. Nu a avut timp să se acomodeze, incendiul de la ATI l-a aruncat din funcție. Vinovat sau nu moral (penal a fost absolvit în mod surprinzător, alături de toți cei care au hotărât să mute bolnavii aflați în ATI peste noapte, fără să respecte normele și circuitele), acum este administrator public la județ, recuperat de Daniel Harpa, cel care i-a luat locul lui Arsene.

Alexandru Filimon, învins de mafia blocatorilor de proiecte

Perioada cât a condus spitalul Alexandru Filimon a fost una extrem de grea. Proiecte câștigate, demarate au fost blocate în mod criminal, că așa a vrut Arsene, șeful cel mare, care voia ca toți banii să fie păstrați pentru noul spital matusalemic aflat doar în mintea sa sau pe randări de planuri iluzorii. Și-a dat demisia când lucrurile erau greu de acceptat. Ilustrativă este acestă declarație: ”Spitalul ar trebui să obțină autorizația sanitară de funcționare la sfârșitul anului și eu regret profund că mi-am imaginat că se va face, chiar am tras de mine, am tras de staff, am tras de cei din secția Oncologie să ne mutăm, că-i un an doar și e C.N.I-ul, deci în mod normal e foarte serios, n-ar trebui să avem probleme. Oricum nu mă puteam împotrivi, clădirile nu-s ale mele. (…) Ce e frustrant pentru mine, ca persoană, este că au fost fonduri pentru toate proiectele astea (n.r. – Oncologie, Pediatrie, Blocul chirurgical Nefromed, extindere U.P.U., reabilitarea policlinicii, etc), deci care a fost problema? Nu avem U.P.U. pediatric! Am scris (n.r. – C.J.-ului) de toate aceste probleme și pe mine de-acum nu mă mai interesează de așa-zisul vinovat, mă interesează să ieșim din blocajul acesta. Noi și C.J. ar trebui să găsim o soluție de urgență să se facă ceva la Oncologie – un spațiu, un proiect, finanțare, nu știu ce să zic.. Și DSP-ul a spus că spitalul județean este în stare critică.”

Chiar dacă a suscitat dezbateri și discuții lucrurile nu s-au mișcat în mod semnificativ. Venirea lui Alexandru Patrașcu și promisiunea lui Daniel Harpa că vor fi continuate investițiile în actualul spital până când vom avea unul nou ar trebui să dea speranțe. Privind în urmă, pare greu de crezut.