Deocamdată în România se huiduie. Dacă premierul a trecut ca acceleratul prin haltă, aparent imun la onomatopee, președintele a ținut să-i apostrofeze pe… huiduitori, bătându-le obrazul de la tribună și dând o pildă de educație socială și bună creștere, la care tocmai partidul de origine a rămas corijent de multe ori. Fie că vrea președintele, fie că nu, așa zisă luptă politică aici a ajuns. De la invective plasate în direct, îmbrânceli parlamentare, la plăcuțe suedeze și alte ornamente plasate la vizibilitate, niște huiduieli sunt mângâieri. Serios. Politica românească este mult prea viscerală și este departe de a se face cu rațiune și nu cu patimă. Ori asta nu duce la nimic bun și realitatea o confirmă.
Dar, ceea ce ar trebui să-l frământe pe ales se numește civilizație și se dobândește prin educație. Ori domeniul de care facem vorbire nu este pe lista scurtă a președintelui. Experimentele progresiste din educație, deocamdată stopate prin demisia rectorului clujean, preocupat de comparații între traiul românesc și cel american, școala autohtonă este exemplul viu al habarnismului politic pus în postura de a clădi oameni, dezvolta populații ori prospera regiuni. Criza educației românești nu-i de azi. Dacă la începuturi s-a dorit eliminarea selecțiilor (destul de serioase) pentru accesul în etape superioare, a urmat bulibășeala manualelor, totul culminând cu desființarea de școli și tot felul de condiționări puse cadrelor didactice. Am putea crede o teorie a conspirației, conform căreia se dorește tâmpirea de facto a tinerimii, îmbuibată de îndemnuri spre domenii frivole și modele deșănțate. De ce să ai o meserie când ai Onlyfans? De ce să înveți ceva util când influencerii te zăpăcesc cu bani, mașini și zorzoane?
Pe de altă parte, educația nu este relevantă prin numărul de diplome și titluri. E plin forul aleșilor de inepți mintali cu lucrări plagiate sau lipsă, doctorate luate la kilogram sau litru, ba mai mult, o seamă se și laudă, public sau discret, că sunt absolvenți de facultăți unde nu au fost deloc la cursuri. Vezi cazul Becali. Politica de la noi nu reclamă studii. Ar putea oare să ne spună domnul președinte la ce-i folosește diploma pariziană în contextul politic actual? Dacă tot a făcut performanță în domeniul care dă fiori oricărui școlar, de ce nu a rămas acolo? Am putea deduce că nu-i capabil, s-a plictisit ori n-are cu cine. Uitați-vă ce miniștri am avut sau avem și nu avem motive să fim liniștiți. Da, suntem într-un mare, mare declin moral, consecință a vidului educațional creat de actuala clasă politică prin predecesori și actualmente prin urmași.
Festivismul unei sărbători care, până nu demult, se rezuma la fasole cu cârnați, nu este un vector de imagine, dimpotrivă face loc politicii de iarmaroc dezvoltată din plin de jucătorii politici actuali, care încă mai cred că un mic cu muștar și-un pahar de bere înseamnă voturi. Mă întreb oare ce ar fi simțit președintele Dan și suitele aferente dacă cei prezenți nu ar fi aplaudat deloc, nu ar fi fluturat steaguri și ar fi tăcut. Asta ar fi însemnat un semn politic consistent. Da. Numai că un asemenea gest este asimilabil unui grad de educație consistent, din nefericire absent la majoritatea mioritică și menținut în felul acesta de cei aleși, inclusiv domnul președinte, cam teleleu prin țară pe 24 ianuarie.
GD PATRAUCEAN
