ANALIZĂ / PSD vrea capul lui Bolojan, nu ieșirea de la guvernare

Atacurile tot mai dure ale liderilor PSD la adresa premierului Ilie Bolojan ridică o întrebare simplă, dar esențială: asistăm la începutul unei rupturi reale în coaliția de guvernare sau la o strategie politică atent calculată?

Declarațiile din ultimele săptămâni, venite de la Sorin Grindeanu până la Daniel Băluță sau Lia Olguța Vasilescu, arată o escaladare clară a criticilor. Premierul este acuzat de lipsă de dialog, de lipsă de empatie și de blocarea proiectelor social‑democrate. Băluță spune răspicat că „o astfel de construcție politică nu stă într‑un singur om care și‑a dovedit limitele”.

Toate aceste declarații vin într‑un moment deloc întâmplător: înaintea aprobării bugetului de stat, oricum întârziat. De aici și întrebarea care circulă tot mai des în mediul politic: pregătește PSD ieșirea de la guvernare?

Răspunsul scurt este nu. Acum nu!.

PSD nu vrea să iasă de la guvernare. Ar pierde mult prea mult. Nu doar din punct de vedere politic, ci mai ales financiar, pentru partid și pentru rețeaua largă de interese care gravitează în jurul administrației publice și a banului public. O plecare de la putere ar însemna pierderea controlului asupra unor resurse esențiale. Toate semnalele venite din interiorul partidului indică exact acest lucru. Social‑democrații sunt pregătiți să voteze bugetul, chiar dacă îl critică vehement. Liderii PSD spun deschis că nu își permit să lase țara fără buget.

Cu alte cuvinte, guvernarea continuă.

Adevărata miză este alta: schimbarea premierului.

Ilie Bolojan este un personaj politic incomod pentru PSD. Nu pentru că ar fi adversarul lor tradițional, ci pentru că este un premier greu de influențat în chestiunile majore ale guvernării. Iar acest lucru creează frustrare într‑un partid obișnuit să negocieze până la ultimul detaliu fiecare decizie importantă.

În plus, din perspectiva PSD, Bolojan trebuie să devină imaginea politică negativă a măsurilor de austeritate adoptate de guvern. Reducerea cheltuielilor, restricțiile bugetare și reformele administrative sunt decizii inevitabil nepopulare.

Iar PSD știe foarte bine că cineva trebuie să plătească politic pentru ele.

Problema este că partidul care a fost „vioara întâi” la producerea deficitului bugetar uriaș al României și la creșterea accelerată a datoriei externe nu își permite să își asume acum nota de plată. Așa că încearcă să o transfere.

Strategia este relativ transparentă: PSD critică public măsurile guvernului, se poziționează ca apărător al categoriilor sociale afectate și încearcă să arunce responsabilitatea politică asupra premierului. În același timp, rămâne la putere și păstrează controlul asupra celei mai importante părți a administrației publice. Nu este o tactică nouă în politica românească.

Există și un precedent relativ recent. Relația dintre Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă a trecut printr‑un proces similar de presiune politică permanentă în cadrul aceleiași formule de coaliție PSD‑PNL.

Cu o diferență importantă. Ilie Bolojan nu este Nicolae Ciucă. Dacă fostul premier era mai degrabă conciliant și prudent, Bolojan are reputația unui politician mult mai rigid și mai direct, aproape milităros în modul de a conduce. Pentru PSD, un astfel de premier este o problemă.

Pe scurt, social‑democrații încearcă să fie simultan și la putere, și în opoziție. Votează bugetul, participă la guvernare, dar în același timp atacă public deciziile executivului și transmit constant mesajul că problemele vin dinspre premier.

Pentru această strategie însă au nevoie de un prim‑ministru maleabil.

Nu de unul bolovănos. De aceea, ținta reală a atacurilor este clară: Ilie Bolojan.

În interiorul PSD se discută deja despre mai multe scenarii prin care premierul ar putea fi schimbat: o moțiune de cenzură, retragerea miniștrilor social‑democrați sau o renegociere a formulei guvernamentale după adoptarea bugetului. Problema este că nimeni nu pare să știe exact ce urmează după. Variabilele sunt prea multe. Poziția președintelui, reacția PNL, echilibrul fragil din Parlament și, nu în ultimul rând, reacția electoratului. La toate acestea se adaugă și presiunea externă pentru stabilitate politică într‑un context regional complicat.

Există însă și un paradox în această confruntare. Atacurile PSD pot avea efectul invers celui dorit.

Confruntarea directă cu social‑democrații îl poate consolida pe Ilie Bolojan în ochii electoratului anti‑PSD, transformându‑l într‑un simbol al rezistenței la presiunile politice. Mai ales dacă va reuși să reziste încercărilor de a fi schimbat. Pentru că trebuie spus un lucru incomod: aceste încercări nu vin doar dinspre PSD. Ele au sprijin consistent și în interiorul PNL, unde o parte a liderilor locali și a unor miniștri nu privesc cu entuziasm stilul rigid de guvernare al actualului premier.

Dacă Bolojan va rezista însă acestui asalt politic, lucrurile s‑ar putea complica serios pentru conducerea PSD. Pentru că pe nișa electorală a social‑democraților apare deja o altă presiune: Victor Ponta.

Fostul premier revine cu un discurs populist, dar și pragmatic în același timp, mizând pe teme economice sensibile și pe ideea relansării relațiilor cu China, un partener practic scos din jocul investițiilor din România în ultimii ani. Ponta are sprijin, probabil și finanțare, are rețele politice încă active în teritoriu și devine, treptat, un factor destabilizator pentru actuala conducere a PSD. În acest context, bătălia pentru schimbarea lui Ilie Bolojan nu este doar despre guvernare.

Este și despre controlul viitorului politic al PSD.

Iar dacă planul de a‑l transforma pe Bolojan în țap ispășitor pentru problemele economice ale României nu va funcționa, social‑democrații s‑ar putea trezi într‑o situație mult mai complicată decât cea în care se află astăzi.

Valentin BĂLĂNESCU