Aniei Mihăilă părinții i-au vorbit, de mică, despre Colegiul Național ”Petru Rareș” ca despre singurul colegiu din oraș. La examenul de admitere la gimnaziu, în clasa a V-a, ea era convinsă că nu mai există o altă variantă, iar, în ultimii 8 ani, a ajuns la concluzia că a fost cea mai bună decizie. A avut o mulțime de oportunități, participări la olimpiade, precum, cea de istorie, a făcut voluntariat în echipele de organizare ale olimpiadelor, a fost un membru activ atât în trupa de teatru,TeenAct, cât și la revista colegiului, a lucrat la scenariu și a regizat filmul despre viața lui Calistrat Hogaș – ”Tataia”, cu actorul Andrei Merchea în rolul principal.

O mulțime de oportunități!

”A fost cea mai bună alegere pe care au putut să o facă părinții mei vreodată pentru mine: să mă trimită direct la un colegiu național, pentru că m-am învățat cu ritmul! Și pot să spun că așa a fost, față de alți colegi care s-au obișnuit puțin mai greu cu modul în care funcționa liceul, ei venind din clasa a IX-a. Eu fiind aici din clasa a V-a, mi-a fost mult, mult mai ușor să mă acomodez la liceu”, spune Ania.

”Partea cea mai bună la liceu, din punctul meu de vedere, este faptul că ne oferă foarte multe posibilități. Mulți oameni merg pe ideea că Rareșul este un liceu dedicat doar materiilor de real, matematică, fizică, unde există foarte mulți olimpici, și biologie, chimie și așa mai departe. Dar activitățile din liceu, culmea, sunt foarte orientate spre partea asta umanistă. Și avem echipă de teatru, club de dezbatere, club de literatură universală și foarte multe proiecte. Precum cel cu școlile Ambasador. Echipa EPA a fost, în octombrie, la Strasbourg să vadă celelalte echipe și Parlamentul European. Sunt foarte multe lucruri faine”, spune cu un entuziasm nedisimulat Ania.

Autoportret

”Bună, mă numesc Mihaela Ania, sunt elev în clasa a XII-a, la Colegiul Național Petru Rareș și consider că a alege profilul de științe sociale m-a ajutat în a-mi crea actuala personalitate și mi-a asigurat viitorul. A fost ceva care a pus bazele unei vieți școlare foarte interesante, foarte plină doar de rezultate frumoase, de bucurie, de relații excepționale cu oameni excepționali. Consider că sunt o persoană implicată, o persoană care se și dedică foarte mult. Au fost foarte multe momente în care, cot la cot cu prietena mea, Iustina Iordăchescu, stăteam până seara târziu și realizam materiale de design. Multe seri în care ne gândeam cum ar trebui să realizăm un proiect, cum să abordăm niște probleme și așa mai departe. Și pot să spun că îmi place!”, se prezintă Ania.

Opțiunea pentru partea creativă a activităților a fost firească, o influență aici având și Melania Iliuță, profesoară de Limba și literatura română, ”excepțională” – punctează Ania, care i-a fost și dirigintă în toți cei 8 ani de Rareș.

Teatru, voluntariat, olimpiade

În clasa a IX-a a obținut cel mai bun punctaj, la județ, la olimpiada de istorie.

”Atunci abia conștientizam că există faza națională la istorie și am reușit să iau o mențiune. Am ieșit pe locul șase, pe țară. Anul trecut, fix când a fost olimpiada la noi acasă, la Piatra Neamț, la olimpiada de istorie, am luat un premiu special de la Asociația Profesorilor de Istorie pentru toate rezultatele mele de până atunci. Acea națională de istorie, de la Piatra Neamț, face parte din realizările mele ca voluntar și student dedicat. Am avut și șansa de a avea o profesoară foarte bună, doamna Dorina Drexler, căreia îi datorez o parte din parcursul meu. Există profesori care nu fac neapărat performanță, dar au elevi foarte buni. Sau profesori, la început de carieră, care totuși au elevi calificați la Olimpiada Națională. Există și profesori buni cu elevi care nu sunt neapărat conștiincioși sau interesați și elevii nu scot rezultate. Aici, dacă e vina profesorului, dacă e vina elevului, nu e o delimitare. Sunt foarte multe lucruri care afectează toate aceste lucruri. Succesul să și-l asume și profesorul și elevul, dar eșecul elevului trebuie să și-l asume și profesorul!”, spune cu hotărâre în glas, Ania Mihăilă.

Cu trupa de teatru TeenAct a jucat, anul trecut, în festivalul Teatrului Tineretului și consideră că a fost o experiență de suflet. Olimpiada de istorie, unde ”am întâlnit oameni pasionați și am văzut cum arată pasiunea pentru fiecare. Aici, mai ales, vorbind despre domeniul în care performează aceștia, cred că am întâlnit niște persoane minunate pe care nu aș fi putut să le întâlnesc altfel. Și, în al doilea rând, ar fi olimpiada internațională de astronomie, fiind și ultimul eveniment mare în care am fost implicată la început de clasa XII, deci, cumva, finalul apoteotic al carierei mele de licean”.

Talentul literar

Prin clasa a VII-a, a început să scrie mai mult și a aflat că există o revistă a școlii unde ar putea publica.

”Avem revista Flori de Munte, care e acreditată la nivel național și mi-am propus în clasa a noua să mă implic în partea aceasta de redacție, descoperind și faptul că îmi place partea de design grafic. Atunci, în clasa a IX-a am lucrat cu comitetul de redacție și cu doamna dirigintă care este profesorul coordonator al revistei Flori de Munte și am luat premiul al doilea pe țară cu revista. Anul următor am luat mențiune, acum așteptăm să aflăm ce am făcut cu ultima ediție. Munca aceasta de redacție? Este foarte interesantă pentru că ai ocazia să vezi perspective noi. Și cumva, noi fiind foarte concentrate pe partea aceasta umanistă, nu prea vedem ce se întâmplă la mate-info sau științele naturii. Revista înglobează tot. Avem foarte multe secțiuni, între care lumea lui Einstein, unde publică elevii de la științe ale naturii, de la matematică-informatică și profesorii specializați în domeniu. Și chiar găsim articole interesante. Și e frumos. Nu m-aș vedea neapărat făcând din asta o meserie”.

Alegere: Dreptul în Olanda sau la București!

Vorbește cu pasiune despre cei 8 ani de Rareș, dar și despre cum, ”din păcate, acum, este plictiseală, ne concentrăm doar pe învățatul pentru bacalaureat și pentru admiterea la facultate. Voi da la română, istorie și logică”.

Va aplica la o facultate de drept din Olanda, dar va încerca, în paralel și la aceeași facultate de la Universitatea din București.

”M-aș vedea să am o carieră orientată spre diplomație și ceva legat de justiție. Nu neapărat judecător, magistrat sau avocat, cât cineva care luptă pentru drepturile omului în general. Să înglobez așa mai multe lucruri. Mai ales pentru pasiunea asta legată de istorie, să pot să o folosesc, să o pun la încercare și să o dezvolt. Ca diplomat nu poți să te bazezi doar pe ce ai învățat la drept și atât! Nu pot să mă duc, cu orice tip de drept constituțional, administrativ ș.a.m.d., dacă nu am un context general cu ce se întâmplă în lume și nu sunt informată, e degeaba. Ca să fii informat, trebuie să înțelegi contextul. Și, în general, contextul ajunge să se refere la istorie, indiferent cum o plasezi. Acum, dacă ne uităm prin lume la orice înseamnă conflict militar, toate sunt bazate pe ceva ce s-a întâmplat anterior. Și trebuie înțeles de unde”, și, când vorbește, ochii îi strălucesc a pasiune.

Într-a X-a a fost vicepreședinte în Consiliul Elevilor, cu buna ei prietenă Iustina Iordăchescu și cu Luca James. Făcea și teatru în paralel, la trupa TeenAct, participând cu piesa ”Casa Curată”, de Sarah Ruhl, în care a fost atât actor, cât și regizor, alături de Cezara Serghei.

”Toți ar trebui să lăsăm ceva în urmă…”

”La teatru eu nu prea am jucat. Am mers pe partea de regie și scenariu. Când ești regizor, trebuie să-ți dai seama și cum se văd actorii din public și ce ar trebui să facă actorii pentru public. Trebuie atenție foarte mare la detalii. Și cred că tot ce înseamnă partea de redacții la revistă, partea de organizare pentru Olimpiade și așa mai departe. Cred că organizarea de la Olimpiada Internațională a înglobat toate lucrurile pe care le-am învățat în anii de gimnaziu și liceu. Și, da, cam asta rămâne în principal. Nevoia aceasta de a perfecționa lucrurile. La filmul Tataia, am filmat și acasă la bunica mea. Foarte important pentru toată lumea, cred că este să știe de unde pleacă. Noi ne-am bucurat la Petru Rareș de foarte multă atenție de la profesori, de la direcțiune. Dacă aveam o problemă, reușeam să o rezolvăm. Auzim de toate ideile acestea, de probleme din Ministerul Educației. Dar noi parcă am trăit acolo în bol. La noi nu a fost niciodată nicio problemă. Deci am avut mereu toată atenția necesară. Așa cum am primit noi de la comunitate chestia asta, că am avut parte de orice am dorit la liceu și am reușit să ajungem atât de sus, cu ajutorul oamenilor din jurul nostru, așa ar trebui toți să lăsăm ceva în urmă!”, spune Ania.

Angela CROITORU