Miron Radu Mihai, 35 de ani, este profesor-antrenor pe secția fotbal la Clubul Sportiv Școlar Târgu-Neamț. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, cu studii de licență și master în performanță sportivă, acesta lucrează de peste un deceniu cu tinerii fotbaliști din oraș.

– La ce vârstă ai realizat că vrei să devii profesor de educație fizică și sport? Ce sporturi ai practicat?
Copil fiind, la vârsta de 7 ani, am început cu tenisul de câmp, avându-l ca antrenor pe profesorul Ion Țăranu. Ulterior am început și fotbalul, practicând o perioadă ambele sporturi în paralel. Sincer să fiu, eram mai talentat la tenis decât la fotbal, însă costurile pentru performanță în acest sport sunt foarte mari. Îmi amintesc că mergeam cu profesorul Țăranu la turnee împreună cu alți copii, iar părinții noștri suportau cheltuielile. Până la 10 ani am avut rezultate bune, fiind în primii 20 de sportivi din țară la categoria mea de vârstă. În fotbal, pasiunea a crescut treptat. Am fost antrenat de profesorii Crăciun și Meterciuc, iar apoi de profesorul Agafiței, cu care pot spune că am făcut pasul spre performanță, în jurul vârstei de 14 ani. La 15 ani făceam deja parte din echipa orașului, Cetatea Târgu-Neamț, care evolua în Liga a IV-a și a promovat în Liga a III-a. Ulterior a venit antrenorul Doru Botez, o emblemă a fotbalului local, care m-a făcut să îmi doresc cu adevărat să devin fotbalist. Am evoluat la echipe precum Cetatea Târgu-Neamț, Ceahlăul Piatra-Neamț, Callatis Mangalia și Poli Iași. În ceea ce privește profesia de antrenor, tatăl meu a fost cel care m-a sfătuit să mă gândesc la ce voi face după încheierea carierei de fotbalist.

– De când ești profesor la Clubul Sportiv Școlar Târgu-Neamț?
Sunt la Clubul Sportiv Școlar Târgu-Neamț din 2014. Am început ca suplinitor, iar din 2019 sunt titular. Pentru că am făcut performanță în fotbal, mi-am dorit să fiu antrenor, nu profesor de educație fizică în școală. De aceea am urmat și masterul în performanță sportivă și am obținut licența C de antrenor în cadrul Școlii de Antrenori a Federației Române de Fotbal.

– Cum este să fii profesor de educație fizică și sport în România?
Această meserie a început să-mi placă mai mult decât mă așteptam, pentru că lucrez cu copii care își doresc să joace fotbal. La început totul este o joacă, dar după vârsta de 10 ani antrenamentele și competițiile devin mai serioase. De multe ori plec de la antrenamente cu zâmbetul pe buze, pentru că reacțiile și răspunsurile copiilor sunt uneori savuroase. Baza sportivă din oraș nu este nici extraordinară, dar nici cea mai slabă. În cadrul Clubului Sportiv Școlar, copiii pot practica mai multe sporturi: fotbal, handbal, atletism, tenis de câmp sau baseball. Desigur, ar fi nevoie de investiții pentru modernizarea bazelor sportive, iar primăria ar putea atrage fonduri pentru dezvoltarea lor.

– Ce lipsește orașului Târgu-Neamț pentru ca un tânăr să facă sport de performanță?
În primul rând, baze sportive moderne. Acestea sunt esențiale pentru ca un copil să poată face performanță. Cu toate acestea, colegul meu de la atletism, profesorul Cătălin Șuhani, a demonstrat că performanța se poate face și în condiții mai dificile. Pista de la stadion este din pământ, însă el a obținut, alături de elevii săi, rezultate naționale și chiar internaționale. Este un profesionist dedicat, prezent la stadion în orice condiții, indiferent de anotimp.

Talente descoperite la Târgu-Neamț 

– Ce ne poți spune despre echipele de juniori pe care le antrenezi?
În cadrul clubului am două grupe de copii. Prima este formată din jucători născuți în 2008, cu care particip la competiții și la un campionat de minifotbal la Piatra-Neamț. A doua grupă este formată din copii născuți în 2015, aproximativ 40 la număr. I-am împărțit în două grupe: avansați, care participă la competiții și turnee, și începători, care sunt deocamdată la nivel de antrenamente. Majoritatea copiilor provin din Târgu-Neamț și din comunele din jur.

– Ce talente ai descoperit în acești ani?
Am avut norocul să lucrez cu o generație foarte talentată, cea a copiilor născuți în 2007 și 2008. Cu acești juniori am câștigat campionate și turnee naționale și am participat la un turneu internațional în Grecia, în 2019. Câțiva jucători promițători au fost Mihnea Pavel, Eduard Focșa, Matei Ursache, Sabin Armanu, Nicolae Frăsinel, Dragoș Hantăr și Matei Timofte. Unul dintre ei a ajuns deja la nivel profesionist: Mario Bordea, care evoluează în Liga a II-a la FC Bacău și face parte din lotul național U18 al României. Este un jucător talentat, ambițios și foarte puternic psihic. Obiectivul meu ca antrenor este ca din fiecare generație de copii pe care o pregătesc măcar unul să ajungă la nivel profesionist.

Viitorul fotbalului din Târgu-Neamț

– Ce îți dorești pentru viața sportivă din Târgu-Neamț?
Mi-aș dori ca părinții să privească sportul ca pe un lucru esențial în viața copiilor. În prezent există multe tentații care îi îndepărtează de mișcare: telefoane, tablete sau jocuri video. Sportul disciplinează, formează caracterul, dezvoltă spiritul de echipă și îi învață pe copii să treacă peste înfrângeri și să lupte pentru obiectivele lor.

– În ce condiții ar putea avea Târgu-Neamț o echipă reprezentativă de fotbal?
Cred că orașul ar putea susține o echipă în Liga a III-a. Cu generația de copii născuți în 2007-2008 se putea construi o echipă locală, așa cum era odinioară Cetatea Târgu-Neamț. Pentru juniori este important să aibă modele. O echipă de seniori ar putea oferi aceste repere. Primăria, alături de sponsori din mediul privat și de oameni dedicați fotbalului, ar putea susține o astfel de inițiativă.

– Ce satisfacții îți aduce munca de antrenor?
Este o mare satisfacție să lucrezi cu copii care iubesc fotbalul. De multe ori, chiar dacă ai avut o zi grea, pleci de la antrenament cu o stare mult mai bună. Cred că un antrenor trebuie să fie apropiat de copii, să înțeleagă modul lor de a gândi, dar în același timp să păstreze autoritatea necesară. Relația dintre mine și copii trebuie să fie una bazată pe armonie, dar și pe seriozitate atunci când vine vorba despre antrenamente și competiții.

Ciprian-Traian STURZU