Anii ’80. Criza se acutizase, dar, paradoxal, echipele de club româneşti cunoşteau deceniul lor de vârf. Performanţe la care ne este greu să ne gândim astăzi.
În 1981-1982, în Cupa Cupelor, nu a fost nicio echipă, Poli Timișoara a fost eliminată din preliminarii. În Cupa UEFA, Argeşul trecea cu 5-1 de Apoel în primul tur, în vreme ce Dinamo cu 4-2 de Levski Sofia. Piteștenii erau depășiți de Aberdeen în runda a doua, iar Dinamo dădea lovitura, trimițând acasă Interul cu 4-3. În optimi, Dinamo ceda în fața suedezilor de la Göteborg. În Cupa Campionilor, Craiova, în frunte cu Balaci, în primul tur trecea de Olympiakos, în al doilea de Copenhaga, dar în optimi, chiar dacă au remizat cu Bayern în deplasare, scor 1-1, acasă venea înfrângerea cu 2-0. În Cupa Cupelor 1982-1983, am fost reprezentați de Minerul Baia Mare ce făcea un tur în 0-0, istoric, contra lui Real, însă, în retur, pierdeau cu 5-2 și astfel se sfârșea povestea frumoasă. În Cupa UEFA, Craiova și Corvinul Hunedoara treceau lejer în runda secundă, însă Corvinul cu Rednic, Andone, Gabor sau Mateuț se opreau în manșa a doua, pierzând în fața lui FC Sarajevo.

În Cupa Campionilor, România a fost reprezentată de Dinamo, ce a trecut ușor de Dukla Praga în runda întâi, însă în manșa a doua au cedat în fața lui Aston Villa.

În Cupa UEFA, tradițional, participau două echipe românești. Sportul Studențesc, în frunte cu Hagi, pierdea la limită în fața lui Inter. Craiova o elimina pe Betis Sevilla și avansa în turul 2, unde trecea fără griji de Olympiakos. Drumul alb-albaștrilor se termina în optimi după ce suportau o înfrângere dureroasă în faţa iugoslavilor de la Željezničar. În Cupa Campionilor participa din nou Dinamo, umilind în prima rundă campioana Ciprului. În turul secund, însă, campioana Franței, Girondins de Bordeaux, era o nucă mult prea tare pentru colții Câinilor Roșii. În sezonul 1985-1986, în Cupa Cupelor, Universitatea Craiova a ajuns până în optimi, unde ceda în fața celor de la Dinamo Kiev. În Cupa Cupelor, 1985-1986, Craiova a înfruntat pe Dinamo Kiev. Au fost eliminaţi de echipa care a câştigat Cupa Cupelor (2-0, în finala cu Atletico Madrid) şi care a trimis 10 jucători la Campionatul Mondial din Mexico 1986.

Nicolae Ceauşescu i-a primit pe eroii de la Sevilla: „Dragi tovarăși componenți ai echipei de fotbal Steaua, Stimați tovarăși, aș dori să vă adresez tuturor celor care ați jucat la Sevilla, precum şi celor care au contribuit Ia organizarea și pregătirea echipei, cele mai calde felicitări pentru această mare victorie pe care ați obținut-o, câștigând Cupa Campionilor Europeni la fotbal. (Aplauze îndelungate). Vă adresez, de asemenea, cele mai calde felicitări cu prilejul acordării Ordinului Steaua Republicii Socialiste România, clasa I, echipei secției de fotbal a Clubului „Steaua”, precum şi pentru Ordinul Meritul Sportiv clasa I şi a ll-a, ce v-a fost acordat. (Vii aplauze).”
La 14 decembrie 1986, la Tokyo, a fost meciul Steaua vs. River Plate, în care românii meritau victoria (gol Belodedici, dar anulat aiurea), iar Toyota – premiul pentru cel mai bun jucător al finalei Cupei Intercontinentale – trebuia să fie a lui Miodrag. Mașina a luat-o, nemeritat, Alzamendi, autorul singurului gol al partidei. Meciul nu a fost transmis în România, nici măcar la radio. Despre rezultat s-a aflat dimineaţa şi abia pe la ora 13 TVR a primit acceptul conducerii de partid şi de stat să dea înregistrarea integrală a meciului.
O altă realizare de excepţie a fost cucerirea Supercupei Europei la Monte Carlo. Prezentăm un mic fragment din cronica meciului: „După un început relativ echilibrat, Steaua s-a impus în a doua parte a reprizei (cum avea să o facă și după pauză), cînd atacurile ei au început să se înmulțească la poarta apărată de Cianov. Și în ultimul minut al primei părți a reușit să înscrie unicul gol al partidei, golul marii victorii: T. Stoica a fost faultat la 25 m perpendicular față de poarta apărată de Cianov și Hagi a executat lovitura, mingea expediată puternic prin spărtura din zid poposind în poarta Dinamo Kiev”.
În ultimul sezon al anilor ’80, 1988-1989, în Cupa Cupelor, Dinamo București trecea în primul tur cu 6-0 de Kuusysi Lahti, în al doilea cu 2-1 de Dundee United, iar în sferturi venea o înfrângere la limită contra Sampdoriei, o echipă ce urca spre apogeul istoriei ei.
În Cupa UEFA, jucau Oțelul Galați și Victoria București. Moldovenii pierdeau în fața lui Juventus, în vreme ce Victoria, aflată la ultimul sezon al existenței sale, trecea de reprezentanta Maltei cu 8-1. În runda secundă, se impunea în fața lui Dinamo Minsk, iar în optimi venea o victorie și mai frumoasă contra finlandezilor de la TPS, iar în sferturi, bucureștenii cedau în fața lui Dinamo Dresda. În Cupa Campionilor, Steaua reușea o performanță uluitoare, o nouă finală, după ce a marcat câte cinci goluri celor de la Sparta Praga, Spartak Moscova, Goteborg și Galatasaray. Străluceau în echipa militară Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Rotariu, Hagi, Silviu Lung, Ungureanu, lângă mai vechii stelişti Iovan, Bumbescu, Lăcătuş, Piţurcă. Au ajuns în ultima manșă, unde au fost învinşi de AC Milan. Diavolii milanezi erau mult prea puternici. A fost 0-4 în finala cu Milan din 1989, o victorie decisă încă din prima jumătate a meciului, când echipa italiană, ajutată într-o oarecare măsură și de vântul puternic, a mizat pe cartea atacului și a reușit să se desprindă de partenera de întrecere. Golul din minutul 18 a fost deschiderea scorului, unul de mare încărcătură psihică, dată fiind miza deosebită a partidei. Beneficiind și de aportul substanțial al lui Rijkaard, mijlocașilor lui Arrigo Sacchi le-au reușit absolut totul: pressing colectiv nemilos, deposedări decisive și inspirate, pase fără cusur pe pozițiile viitoare ale vârfurilor de atac, în sfârșit, replieri oportune spre „16“-le propriu. În primele 45 de minute: două goluri Gullit, unul Van Basten, ultimul numit, după reluare, a mai înscris încă un gol. De la Steaua, cel mai aproape de gol s-a aflat Hagi, în minutul 86, când, la mingea expediată puternic de la marginea suprafeței de pedeapsă, portarul Galli a trimis în corner.
În sezonul 1989-1990 a fost rândul lui Dinamo să ajungă din nou într-o semifinală europeană – Cupa Cupelor – şi a cedat greu şi nemeritat în faţa lui Anderlecht. După ce învinseseră pe Panathinaikos sau Partizan Belgrad. O formaţie ce cuprindea pe Mateuţ, Sabău, Lupu, Lupescu, Rednic, Klein, Răducioiu, Andone, Vaişcovici, Stelea sau Mihăescu. (D. DIEACONU)




