Iustina Iordăchescu are 19 ani și este elevă a Colegiului Național ”Petru Rareș”, în ultimul an la științe sociale, olimpică la istorie, va merge din nou la națională și anul acesta, cu un palmares impresionant de proiecte extrașcolare. Este modelul de copil pe care orice părinte și-l dorește: dedicată, pasionată, plină de o energie debordantă, foarte riguroasă cu sine însăși și om de echipă. Își dorește să devină judecător și a ales să studieze mai departe la Facultatea de drept de la Universitatea București. La fel ca mai mulți colegi de-ai ei. A ajuns, fără drept de apel, la ”Rareș”, tatăl ei fiind absolvent al colegiului, deși ea era atrasă mai mult de Limba și literatura română și limbile străine. Curiozitatea a apărut și ea, la Ziua Porților deschise, acum 4 ani, când era în clasa a VIII-a. Nu regretă că și-a ascultat părinții, pentru că a avut mai multe oportunități de dezvoltare personală decât ar fi visat.

An de an olimpică la istorie

Încă din clasa a IX-a, a participat la olimpiade: la istorie, la geografie.

”Am rezonat foarte bine cu doamna profesoară Magdalina, dar la limba română am fost în gimnaziu la olimpiadă și am avut o participare la etapa națională atunci. Dar mi se păreau cumva mai greu de abordat subiectele. Și istoria din clasa noua a fost pentru mulți dintre noi, de la clasa în care sunt eu, o provocare, pentru că doamna profesoară, Dorina Drexler, ne-a încurajat foarte mult să participăm. Și ulterior s-a făcut o selecție. Și mi-aduc aminte că ne-a rugat să ne punem o dorință legată de istorie. Și am scris la finalul caietului că mi-aș dori o mențiune la etapa națională. Nu s-a întâmplat încă, pentru că, cumva, parcursul meu de olimpic a fost eclipsat de parcursul meu ca elevă a Rareșului”, își amintește Iustina.

Este bucuroasă și mulțumită că a avut parte de foarte multe activități în care s-a implicat, oportunități pe care nu foarte mulți elevi le au.

În clasa a X -a a continuat cu olimpiada de istorie care ”pentru că devenise non-negociabilă participarea la istorie în fiecare an. La acea etapă națională, a fost o întâmplare neplăcută, despre care s-a scris și în presă la momentul respectiv. Fiind 400-500 de elevi cazați într-un singur hotel, la Brașov, nu luam contact nimic cu alții tot timpul. Câțiva dintre colegii noștri din țară, printre care și un coleg din lotul Neamțului, care a absolvit între timp, era atunci clasa a XII-a, s-au confruntat cu o toxinfecție alimentară. Și au ajuns la spital. A fost o întâmplare neplăcută, dar evenimentul respectiv a creat niște legături foarte strânse. Și m-am gândit așa că, probabil peste 10-15 ani, când o să mă gândesc cum mi s-a configurat viitorul din liceu, o să-mi dau seama ce șansă a fost să mă calific în anul acela, pentru că eu n-am avut locul întâi, la etapa județeană, nici în anul întâi, nici în a X-a. Am participat la Națională prin redistribuire. Iar, în anul respectiv, am avut, practic, ultimul loc redistribuit. Și așa am ajuns. Iar ulterior, fiecare an a fost despre altceva la Națională”.

În anul următor, clasa a XI-a, etapa Națională la Istorie a fost chiar la Petru Rareș, în Piatra-Neamț. Nu s-a calificat în acel an, în schimb a fost unul dintre voluntarii cei mai implicați, s-a ocupat de logistica din spate,  de la ecusoanele pentru elevi, până la festivitate de deschidere și ceremonia de premiere.

Povestea din spatele pasiunii pentru istorie

Bunicul îi povestea întâmplări din vremuri demult apuse, din război, iar mama ei a susținut-o și a încurajat-o mereu. Așa a apărut curiozitatea și, apoi, pasiunea pentru istorie. Profesoara Cristiana Șoimaru de la gimnaziul Școlii nr. 3, a fost cea care i-a transmis pasiunea și dedicarea pentru istorie. Apoi, sistemul de pregătire online, pentru olimpiadă, de la liceu, i-a consolidat cunoștințele. Pregătirea se făcea în comun, cu participanții de la toate clasele, dintr-a IX-a, până la a XII-a. Matei Magdalina, unul dintre olimpicii care i-au transmis o anumită vibrație, le asculta eseurile.

”Experiența de la națională în sine, să pleci de acasă cu colegi, cu prieteni pe care ți-ai făcut în liceu, drumul, cazarea, comisia de corectare, profesorul corector, domnul Lostun de la CNI, apoi proba în sine, să vezi cum e un liceu dintr-un alt oraș. Noi am avut norocul și să mergem în orașe mari, importante, la Brașov, la Râmnicu Vâlcea, pe care le-am și vizitat. Pentru mine Olimpiada de istorie o să fie una întotdeauna una dintre cele mai frumoase experiențe din liceu și datorită oamenilor cu care am fost mai ales. Avem ocazia să vizităm locuri și în afara liceului, dar presiunea, adrenalina cu care mergi! Să știi că trebuie să susții o probă… Eu am fost foarte dezamăgită în clasa a IX-a, pentru că luasem un punctaj foarte bun la județ și apoi la națională n-a mai fost cazul. Am înțeles că se corectează altfel, că profesorii din țară sunt mai exigenți.

Nu m-am mai dus neapărat cu așteptarea asta, nici anul ăsta nu o să o fac, chiar dacă premiul întâi la națională practic mi-ar asigura intrarea la facultate și n-ar mai trebui să-ți țin examenul”, spune Iustina.

Între stabilitatea financiară și o mulțime de alte oportunități

”Eu n-am privit facultatea ca pe cel mai important lucru pe care o să-l fac în viață. Nu m-am gândit rațional că dreptul este o alegere sigură, este o facultate bună la noi în țară, dar am și alte pasiuni. Am trecut printr-un proces destul de dificil să-mi dau seama ce mi se potrivește sută la sută și nu poți să găsești tot ce-ți dorești într-o singură facultate”, spune Iustina cu seriozitate.

”Liceul cred că m-a ajutat mult mai mult decât o să pot fructifica în absolut orice facultate, pentru că fiecare an a fost marcat de altceva, un alt eveniment foarte important. Nu toți elevii Rareșului, au parte de aceste oportunități, chiar dacă mergem în același liceu, avem experiențe foarte diferite”, punctează ea.

Clasa a X-a a însemnat campania pentru a aduna voturi pentru Consiliul Elevilor și apoi o mulțime de activități.

”N-am avut niciodată frica de a vorbi în public. Am fost întotdeauna o persoană deschisă și sociabilă, dar presiunea pe care o simți și, am luat foarte în serios, nu toată lumea ia în serios candidatura la Consiliul Elevilor! Știam că îmi asum responsabilitatea să organizez de la zero niște evenimente care să placă la 800 de oameni. Și lucrul ăsta e foarte greu. Adică am fost cinci elevi în Consiliu, am stat un singur an, într-adevăr, puteam să rămân doi, dar în anul acela nu am mai avut timp liber. Plecam de la școală și la 17:00- 18:00”.

”Tataia” cu actualul director de la TT, actorul Andrei Merchea

Pentru aniversarea de 155 de ani a liceului, experiență cotată drept ”cea mai frumoasă experiență”, a lucrat cu actorul Andrei Merchea, actualul director al Teatrului Tineretului. Nici ea, nici ceilalți colegi implicați nu știau cum să facă un film. De la o echipă restrânsă, în care era și prietena ei, Anya Mihăilă, s-au adunat până la 200 de elevi din Rares, cu diverse atribuții. Foarte mulți voluntari care se ocupau de partea tehnică, de logistică, actori, figuranți.

”Noi am încercat, spre deosebire de filmul care s-a făcut în 2019, despre Ion Negre, să facem ceva mult mai complex. Și nu știam ce presupune asta și a devenit foarte dificil pentru că ne trebuiau mulți actori ca să susțină viața lui Calistrat Hogaș și toate personajele, cu toate întâmplările. De la conceperea scenariului, care de la început a fost unul complex, până când a trebuit să punem în practică, să filmăm, ne-am implicat, eu și Anya, cam în toate activitățile”, spune Iustina.

Au adus materiale de acasă, au găsit locuri de filmat pe la apropiați, costume. Părintele Cojan i-a ajutat cu veșminte pentru a realiza cât mai veridic contextul istoric, pentru că tatăl lui Calistrat Hogaș a fost preot. După două luni, filmul ajunsese, deja, la montaj. Au făcut un trailer pentru Balul Excelenței de anul trecut și, cu 3-4 zile înainte de ziua școlii, a fost gata filmul în forma definitivă. Scenariul a fost realizat după cartea Sidoniei Hogaș, fiica lui Calistrat Hogaș. Sala a fost plină la ziua școlii și la Balul Excelenței unde a fost prezentat filmul, a fost foarte bine primit. Latura artistică a Iustinei este mult mai complexă, ea scrie și poezie, dar lipsa timpului liber și ritmul alert al vieții, au împiedicat-o să mai creeze.

Privește cu optimism viitorul și oportunitățile ce o așteaptă acolo, în viața de student, dar crede că liceul, a fost totuși, acea perioadă plină de efervescență tinerească și creatoare pe care nimic nu o va putea întrece.

Angela CROITORU