Rudolf Wetzer s-a născut la 17 martie 1901, la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar. Era primul copil al familiei şi Ștefan și Ioan, frații săi mai mici, au fost şi ei fotbaliști. A început fotbalul pe stradă în vremea primei conflagrații mondiale şi după terminarea războiului a fost primit la Chinezul Timișoara, echipă ce a dominat fotbalul românesc în anii ’20. A trecut apoi la echipa maghiară Torekves SE, la Unirea Timișoara, la BSK Belgrad şi apoi iar la Chinezul.
A participat la turneul de fotbal al Jocurilor Olimpice de la Paris din 1924, într-o echipă în care s-au aflat orădenii Stefan Strock, Nicolae Honigsberg (ambii de la CAO), Iosif Bartha și Adalbert Strock (ambii de la Stăruința Oradea), timișorenii Francisc Zimmermann, Alexandru Kozovits (ambii CAT), Mihai Tanzer (Chinezul), Rudolf Wetzer (Unirea Timișoara) şi Guga (Universitatea Cluj). Pe 27 mai 1924, pe stadionul „Colombes” din Paris, în fața a 500 de spectatori, Olanda a învins România cu un categoric 6-0.
Cu Chinezul și-a trecut în palmares două titluri de campion, în sezoanele 1925-1926 și 1926-1927. În 1928, când gruparea bănățeană a început să se confrunte cu criza financiară, a avut o aventură în Ungaria, la Ujpest Budapesta, iar după un an a ajuns la Juventus București, cu care a mai câștigat un titlu, în 1930. A mai jucat la Ripensia Timișoara (1931-1932), FC Hieres (Franța, 1932-1933), ILSA Timișoara (1934-1935), Rovine Grivița Craiova (1935-1936) și Electrica Timișoara (1936-1937). Un adevărat globe-trotter.
În mai 1930, românii pierduseră Cupa Regelui Alexandru în fața Iugoslaviei la Belgrad. La acea vreme, Emerich Vogl era căpitanul echipei. Wetzer a fost readus în echipă două săptămâni mai târziu pentru un meci împotriva Greciei la București şi a marcat 5 goluri într-o victorie cu 8-1 pentru echipa României. Wetzer a fost un marcator foarte prolific pentru România. El și Bodola au fost cei mai buni doi marcatori ai primei ediții din 1929-1931 a Cupei Balcanice (pe care România a câștigat-o). Doar în acel turneu, fiecare a marcat câte 7 goluri pentru România.
În 1930, România, Iugoslavia, Franța și Belgia au fost singurele țări europene care au acceptat să meargă în Uruguay pentru a participa la primul Campionat Mondial de fotbal din istorie. Rudy a fost căpitanul tricolorilor. România i-a învins pe peruani cu 3-1 și a pierdut în fața echipei gazdă care a și câștigat turneul, cu 4-0. Al doilea meci a avut loc pe Estadio Centenario din Montevideo în faţa a 100.000 de spectatori. Wetzer a jucat de 17 ori pentru România şi a marcat 13 goluri.
A câștigat un campionat și ca antrenor, în ediția 1934-1935, cu Ripensia. A mai pregătit echipele ILSA Timișoara, Electrica Timișoara, Tricolor Ploiești, Oțelul Reșița, Dinamo București și Dinamo Orașul Stalin (Brașov). Ulterior, avea să se stabilească în Israel, la Haifa, unde s-a stins din viață la 13 aprilie 1993, la vârsta de 92 de ani.
Wetzer a lăsat posterității un jurnal în care a povestit aventura tricolorilor la primul campionat mondial de fotbal, drumul cu trenul la Genova, cu vaporul „Conte Verde” în Uruguay, meciurile, întoarcerea. Mărturisea: „Mă întreb dacă o să mai joc vreodată în fața a 100.000 de spectatori. Nu cred. Sau, cine știe… Oricum, mi-am dat seama că fotbalul e un viciu extraordinar. Poate mai ceva ca alcoolul și tutunul… Cred că fotbalul cucerește globul pentru că e copilăria însăși. A mea, a lui Barbu, a lui Vogl, a ta, a tuturor. Noi, fotbaliștii, suntem zeii. Ei, spectatorii din tribună, care ne aplaudă și ne huiduie, sunt cei care trăiesc prin noi iluzia că ar fi putut să fie zei… Iată de ce prevăd un viitor strălucit fotbalului. Un viitor față de care fiesta de la Montevideo va fi o simplă amintire…” (D. DIEACONU)
