Elevă în an terminal a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț, Renata Antonia Pricopie a obținut, în cei 4 ani de liceu, mai multe performanțe școlare care o îndreptățesc să se gândească la o carieră în medicină. Și nu în orice ramură a medicinei, ci într-una în care este mare nevoie de specialiști – neurochirurgia. Vă prezentăm un interviu cu Renata, o fată care poate părea timidă, dar este foarte hotărâtă și disciplinată, cu o privire sintetică și o judecată clară asupra lumii precum o tăietură de bisturiu. În momentul redactării acestui interviu ea se află deja pe drumul către Drobeta Turnu-Severin, unde are loc naționala de biologie, în perioada 20-24 aprilie 2026.

– Cum te-ai prezenta tu, lumii, Renata?

Sunt olimpică la biologie, am participat la această olimpiadă încă din clasa a X-a, atunci, la Națională, am obținut o mențiune. Particip și anul acesta, m-am calificat, din nou, la etapa națională, iar anul trecut am participat la etapa națională de la Olimpiada de Științele Pământului, dar nu am reușit să iau nicio distincție. 

Biologia – pasiunea de căpătâi!

– De unde pasiunea aceasta?

Dintotdeauna mi-a plăcut biologia, de când eram mică. Îmi plăceau animalele foarte mult, mă uitam la multe documentare de pe National Geographic, aveam o grămadă de enciclopedii, poze cu animale, eram foarte pasionată. Am intenționat, la un moment dat, chiar să merg pe o carieră de medic veterinar, dar, apoi, m-am răzgândit și am decis că o carieră în medicină este mai potrivită pentru mine. Un impuls important a venit de la doamna mea dirigintă din gimnaziu, care era profesoară de biologie, doamna Oana Aleșovchi de la Școala Gimnazială nr. 5 din Piatra-Neamț, care mi-a inspirat această pasiune. M-a susținut să particip la concursuri și, de acolo, a înflorit pasiunea aceasta.

– Ai participat și la concursuri pe chimie până acum, pentru că vei avea nevoie la medicină!?

Am participat și la concursuri la chimie, erau în format online, pentru că, de când a fost pandemia Covid, au adoptat această formulă. La concursul ”Cristofor Simionescu” am participat, unde am obținut premiul și locul întâi. Și am mai fost la ”Zircon”, care este un concurs multidisciplinar, la Olimpiada de Științele Pământului, are o subcategorie de chimie, unde ai de susținut 4 probe.

Mentorat – din familie și de la școală, dar… autodidactă!

– Ai avut pe cineva în familie, care ți-a fost mentor?

În familie nu am medici, deși foarte multă lume mă întreabă acest lucru. În schimb, părinții chiar m-au susținut la fiecare pas, în orice alegere a mea! Când eram stresată și-mi spuneam că nu voi reuși, când aveam nevoie de un impuls, de o îmbrățișare, de orice formă de susținere, chiar mi-au fost mereu alături! Dacă aveam nevoie de o zi liberă de la școală, pentru a mă putea pregăti mai bine pentru un concurs sau o olimpiadă, mă ajutau și cu asta, deci pot spune că au fost mereu și necondiționat alături de mine! Au fost alături de mine și profesorii pe care i-am avut în timp, la CNI – doamna profesoară Taina Grigoriu, de biologie, doamna profesoară de chimie Ana-Maria Hogea. Și la matematică am participat, la județ, dar n-am fost selectată la națională. Matematica chiar mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă n-am fost la națională, și acolo este pasiune. Eu când mă satur de biologie, mai fac câte un exercițiu la matematică, mai ales că vine și Bacul, nu strică!

– Ce frumos povestești despre atât de multe pasiuni! Se vede că ești ambițioasă, ordonată…

Sunt o fire ambițioasă și pot fi foarte concentrată. Adică, când mă pregătesc pentru ceva, un concurs, o olimpiadă sau un examen, chiar vreau să mă dedic 100% să ajung cât mai departe! Da, sunt și autodidactă, eu mă învăț cel mai bine pe mine! Am eu ritmul meu, știu  unde mă încurc, unde trebuie să scriu mai mult. Însă, întotdeauna ajută, totuși, o explicație în plus de la cineva. Când nu știu ceva apelez la profesorii mei, pentru că este mult mai ok să mai aud pe cineva care îmi explică clar, pas cu pas.

– Ai multe discipline pe care te axezi, ai o minte ca un brici și o pregătire pluridisciplinară, ceea ce este foarte greu! Cum reușești?

Am uitat să menționez, dar o fac acum, îmi place și istoria! Tata mi-a inspirat pasiunea aceasta pentru istorie, după aceea au fost directorii profesori de istorie… Da, îmi place și istoria. Numai că, la profilul real, Mate-Informatică nu prea ai foarte multe ore alocate.

Olimpic ”cu normă întreagă” până la cariera de neurochirurg!

– Ca pregătire, cam cât timp aloci tu pentru aceste discipline: biologie, chimie? Acum că ești în clasa a XII-a, pare destul de greu să te împarți peste tot…

Am mai scăpat acum de simulările pentru examenul de Bacalaureat. Și acolo a trebuit să mă pregătesc și, în paralel, și pentru olimpiadă. De regulă, îmi setez niște priorități, în funcție de cât de greu este și de cât de aproape este data respectivă. Acum, că au trecut simulările, mă dedic cam o lună de zile, cât mai este până la națională, să termin de consolidat toată materia la biologie. Ca timp, aloc în jur de 8 ore pe zi studiului. Nu știu, sigur, nu mă cronometrez!

– Deci, poți spune că ai un serviciu cu norma întreagă…

Da, de obicei, mi-e cel mai greu să încep! Odată ce am început să citesc, să mă dedic, să notez, să sintetizez, totul merge natural, ca un flow, pentru că e pasiune la mijloc.

– Te-ai gândit, deja, pe ce specializare din medicină ai vrea să mergi?

Da, eram destul de hotărâtă, de când eram mică să fac o carieră în neurochirurgie. Știu că este un domeniu greu, dar sistemul nervos m-a pasionat mereu. Sunt destul de puțini experți în domeniul acesta în România. Eu decid să rămân în țară, cam acesta este planul meu. Dar, o să vedem ce îmi rezervă și viitorul!

– Te-ai gândit și unde anume, la ce universitate ai vrea să studiezi mai departe?

La Universitatea București ar fi alegerea principală. Până anul acesta eram calificată, eram admisă direct cu mențiunea de la olimpiadă, numai că anul acesta a intervenit o schimbare și trebuie să dau examenul, dacă nu obțin o distincție la naționala de biologie de acum.

Pasiuni: bicicleta, la cinema cu Spielberg și în galeria fratelui!

– Cu atât de mult studiu, mai ai timp și de alte hobby-uri, pasiuni?

Da, sincer, vara, îmi place mult să merg cu bicicleta. Dau tururi prin oraș, e superb. Mai citesc, mai mă uit la un film, îmi plac foarte mult și filmele. Sunt destulă de pasionată mai ales de filmele mai vechi cu regizori de mare calibru, cum este Spielberg, genul acesta. Și îmi plăcea să mă joc și cu fratele meu mai mic. El este mai pasionat de sport, mai merg și pe la meciurile lui de fotbal.

– Și la ce club sportiv este?

Este la Liceul cu Program Sportiv (LPS), dar încă este destul de mic, are doar 12 ani, încă nu este ceva foarte clar. Dar este la LPS, joacă la o competiție și, când îmi permite timpul merg la meciurile lui să-i fac galerie, să îl susțin!

– Cum anume te vezi tu ca tânără în România studiind neorchirurgia? Bănuiesc că ai făcut astfel de proiecții…

Da, am și prieteni care sunt studenți și i-am întrebat cum s-au adaptat la tipul acesta de studiu, pentru că știu că este destul de intens. Dar, sunt sigură că mă voi întâlni cu oamenii potriviți, cu care voi reuși să facem un grup, să studiem împreună. Desigur, nu vreau să las la o parte și timpul liber, nu doar studiu, studiu, studiu. Este important să găsim un echilibru între cele două. Încă nu mi-am făcut o idee super clară cum voi fi acolo, dar chiar sper că totul o să decurcă bine.

Interviu realizat de Angela CROITORU