„Când mă apuc de un proiect, de obicei aleg o piesă pentru că n-o înțeleg”, spunea Andrei Șerban într-un interviu emblematic acordat în 2011 ziarului Adevărul. Cu piesa „Doctorul”, prezentată la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, ediția a 37-a, marele regizor, care a debutat pe scena Teatrului Tineretului, pare, aparent, să se fi îndepărtat de acest crez. Pentru că, dacă schimbi personajul principal – Doctorul – cu Regizorul și Spitalul cu Columbia University, unde a profesat ani de zile, ai impresia că asişti la momentul în care Andrei Șerban, fidel unor principii – profesionalismul în primul rând – a ales să părăsească un loc unde făcea performanță, alegând demisia în fața compromisului.
Motivul? L-a povestit chiar el într-un interviu de colecție, la emisiunea Eugenei Vodă, pe TVR1: „Am fost chemați, noi, profesorii de la școala de actorie, în care eu eram șeful școlii de Actorie, și ni s-a spus că trebuie să facem o comisie în care să angajăm un profesor nou, pentru că cineva se pensionase și aveam un loc liber. Și ne-a spus decana școlii de artă că sunt prea mulți profesori albi, prea mulți profesori bărbați, heterosexuali, și că este de dorit să luăm un nou cadru didactic, de preferință o femeie de culoare, care, dacă este gay, e foarte bine, iar dacă este bărbat, de preferință să fie portorican sau de culoare. Sigur nu poate să fie cineva cum ești tu, Andrei – mi s-a spus – care ești un bărbat, ai fost căsătorit, ești heterosexual și ai copii.
Și atunci am întrebat: dacă, să spunem, dintre toți candidații, se întâmplă ca cel mai pregătit să fie tocmai un astfel de om, ce facem? Și mi s-a spus: nu, nu puteți lua pe acest om. După care s-a adeverit că cineva foarte bun nu a fost ales. A fost ales altcineva, o persoană gay de culoare.”
Pentru cine a fost în sala Teatrului Tineretului la reprezentație mesajul a fost clar: corectitudinea politică, intoleranța generată de ea, duce nu numai la drame personale, duce la alienarea unei societăți, duce spre îndobitocire și spre promovarea, de cele mai multe ori a unor nulități a căror singură calitate vine din apartenența la un grup sau o ideologie. Iar textul ajută ca actorii, în viziunea regizorală a unui om care a trăit pe viu modul în care ”icterul Americii”, corectitudinea politică sufocă totul, să transmită acest mesaj.
Textul, în viziunea regizorală a lui Andrei Șerban, pune în discuție tocmai aceste dileme, invitând publicul să reflecteze asupra echilibrului dintre valori, identitate și merit.
Partea a doua a piesei, cu punerea în scenă a unei emisiuni în care părea că asistăm la o ședință de înfierare a dușmanilor comunismului din anii 50-60, cu personajele care vin și pun la zid un doctor care avea păcatul că s-a născut într-o familie de evrei și nu a permis unui preot catolic să intre la o bolnavă internată cu septicemie pentru un avort auto-provocat, ar trebui să fie pretext pentru dezbateri publice adevărate, inclusiv în școli. Fiecare personaj adus să acuze este intolerant, nu poate ieși din stereotipurile învățate papagalicește, cu adevăruri absolute, care nu acceptă dialog rațional. Iar moderatorul, un gâde fără scrupule, dedicat trup și suflet noilor ideologii, reprezintă suma relelor tuturor specialiștilor invitați să pună umărul la o execuție cu public.
Este evident mesajul, lumea are nevoie de valori adevărate și este pe cale de a le pierde, dacă nu cumva le-a pierdut, cedând în fața noilor și vechilor inchiziții. Cedând în fața unor nulități devenite lideri de opinie, cercetători, președinți de asociații și fundații cu nume pompoase, care au pus stăpânire pe media și rețele sociale.
Spectacolul propune, astfel, o dezbatere despre responsabilitate, libertate și limitele toleranței într-o societate contemporană marcată de polarizare. Dincolo de mesaj, rămâne forța unei montări solide, susținută de o distribuție de excepție, bine închegată.
Simbolic, regizorul revine la Piatra Neamț, prima sa scenă profesionistă, alături de trupa Teatrului Nottara, unde a debutat în studenție. Ada Navrot, în rolul doctorului, oferă o interpretare remarcabilă, poate cea mai puternică a sa de până acum. Alături de ea, Gabriel Răuță, Cristina Juncu, Luminița Erga, Adrian Nicolae, Șerban Gomoi, Sorina Ștefănescu, Tudor Cucu-Dumitrescu, Raluca Jugănaru și Daniel Varga completează o distribuție echilibrată. Mențiuni speciale pentru Laura Vasiliu și Isabela Neamțu, actrițe originare din Piatra Neamț, care demonstrează încă odată, dacă mai era nevoie, cât de bune sunt și că ADN-ul transmis de Teatrul Tineretului este încă puternic.
Criticii de teatru vor vorbi despre scenografie- de colecție, muzică, lumini și modul în care au potențat ele spectacolul, despre alte fațete ale piesei. Noi rămânem cu bucuria revederii cu Andrei Șerban, mai tânăr ca niciodată în exprimare artistică și nu ne rămâne decât să medităm la cât de bolnavă este societatea în care trăim. În ideea că sunt șanse să se facă un pic mai bine.
Valentin Bălănescu
