Salvamontistul Răzvan Andrieș are un nou coleg, un partener tăcut, loial și foarte eficient, câinele Farkaș, care în primăvara acestui an a împlinit doi ani și a devenit prietenul și umbra sa fidelă. Nicio clipă, nici măcar o dată, pe parcursul discuției legate de relația sa cu câinele, Răzvan Andrieș nu a folosit cuvântul “stăpân”, așa cum a intrat în limbajul uzual atunci când este vorba despre prieteni necuvântători. Întotdeauna l-a numit prieten, coleg sau partener, ceea ce spune multe despre legătura puternică, de suflet, creată între om și animal, într-un mediu natural destul de ostil, cum este muntele Ceahlău.

“Nu aș putea concepe activitatea fără acest câine, pentru că se formează o chimie, o relație afectivă foarte solidă! Avem o legătură foarte puternică și are o motivație care nu apare decât ca rezultat al muncii îndelungate și a dorinței de a-și mulțumi colegul și, bineînțeles, de a fi recompensat!”, spune Răzvan Andrieș despre partenerul său patruped.

Cine este salvatorul montan Răzvan Andrieș

În urmă cu 13 ani, Răzvan Andrieș, absolvent al Grupului Școlar “Mihail Sadoveanu” Borca, profilul veterinar, auzea de la un prieten comun, al său și al Raul Papalicef, șeful Salvamont Neamț, despre un post scos la concurs.

Și-a testat abilitățile și rezistența pe munte, fiind evaluat chiar de către șeful Salvamont. În anul următor, au urmat pregătirea fizică de anduranță, cursurile și atestarea de la Centrul Național de Educație Montană Padina și, după acest examen dur, a reușit să intre, cu drepturi depline și responsabilități pe măsură, în echipa salvatorilor montani. În cei 13 ani care au trecut de atunci, Răzvan Andrieș a devenit un coechipier de nădejde, un om de bază al echipelor Salvamont Neamț din baza de la Stațiunea Durău sau de la baza Dochia, din munte.

A participat la nenumărate intervenții în toată zona montană a județului Neamț, nu numai pe masivul Ceahlău, pentru evacuarea celor prea obosiți să-și mai continue drumul, pentru acordarea primului ajutor celor răniți, pentru a-i scoate la liman pe turiștii ce s-au abătut de la traseu și s-au rătăcit pe munte.

Au trecut anii și, acum, alături de noul său coleg cu patru picioare, Farkaș, a avut ocazia să-și consolideze noțiunile și competențele de dresaj căpătate în perioada satisfacerii stagiului militar, la Centrul de Dresaj de la Sibiu.

Cum a intrat Farkaș în echipa Salvamont Neamț

Un ciobănesc german veritabil, cu pedigree, nu putea primi un alt nume decât acela de “Lupul” (Farkaș – în limba maghiară). Era încă un pui speriat, cu ochi mari atunci când a apărut în viața lui Răzvan Andrieș și a fost “coup de foudre”, nimeni nu i-a mai putut despărți de atunci.

Au mers împreună, încă din 2024, la sesiunea de toamnă susținută la Salvamont Argeș și organizată în parteneriat cu Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România (A.N.S.M.R), după care au participat la cursurile de căutare în avalanșă.

Răzvan avea deja cursuri de dresaj canin efectuate și atestate la Centrul de la Sibiu, în perioada milităriei.

Farkaș s-a dovedit a fi foarte bun și dedicat, în ceea ce făcea, sub instructajul dresorului și prietenului său. Așa încât, pentru că pe atunci nu putea fi încă atestat din cauza vârstei prea mici (nu împlinise încă un an!), imediat ce a fost posibil, Răzvan și colegul său canin au trecut, din nou, prin toate instructajele, cursurile de dresaj și examenele necesare atestării.

În martie 2026, după tot acest parcurs împreună, Farkaș a primit atestarea ca salvator montan canin, spre bucuria întregii echipe. De acum îl puteau avea alături, oficial, la intervenții.

În căutarea lui Andrei

Baza Dochia a devenit casa lui Farkaș, iar echipa de salvamontiști familia lui. Câinele cu ochi blânzi și urechi mereu atente face parte din viața lui Răzvan Andrieș, nu numai în fiecare zi de muncă, împărtășind momentele tensionate în care sunt umăr lângă lăbuță, cu inimile bătând la unison, în ascensiuni, căutând turiști pierduți pe muntele ce nu iartă, dar și în cele bune, momentele de hârjoană, de libertate deplină, cu cerul înalt deasupra și maiestuozitatea muntelui la picioare, bucurându-se om și câine, de un binemeritat respiro.

O misiune dificilă, la care au participat împreună, primită de curând, a fost atunci când poliția a solicitat ajutorul Salvamont Neamț, în căutarea unui băiețel, Andrei, rătăcit în zona de pădure din Bicaz Chei.

“Dificultatea a fost dată atât de aria de căutare, împădurită, aveam informații foarte puține, precare aș putea spune, dar mai ales de faptul că acea zonă în care acționam eu fusese deja contaminată. Era foarte greu ca Farkaș să mai distingă mirosul acelui băiețel, atâta timp cât pe acolo fuseseră foarte multe alte persoane. Într-o astfel de situație, nu am reușit să găsim victima, am găsit în schimb geaca fratelui victimei”, își amintește Răzvan.

Scheletul de pe Ocolașul Mare

În septembrie 2025, pe tura lui și a lui Farkaș, la Baza Dochia Salvamont a venit un grup de turiști agitați, care descoperiseră pe unul dintre traseele din Ocolașul Mare, un os, ce părea să fie un femur uman. Grupul făcuse fotografii pe care le-a arătat salvamontiștilor și echipa, împreună cu câinele salvamontist, a pornit la drum.

După câteva ore de căutări, în zona indicată, Farkaș a descoperit nu numai osul fotografiat de turiști, ci un întreg schelet care era clar pentru toți cei prezenți că era al unui om.

Salvamontiștii își încheiaseră misiunea, imediat după descoperirea macabră au fost anunțate autoritățile care au demarat cercetările.

Turistul din grota ursului

Una dintre intervențiile care l-au marcat, nu numai prin complexitate, ci și prin prisma riscurilor pe care și le-a asumat, inclusiv pentru propria sa viață, a avut loc în vara anului 2018. Prin apel la 112, familia unui turist anunța că acesta nu a mai ajuns la punctul de întâlnire și își făceau griji pentru viața acestuia, zona în care s-ar fi putut afla fiind una deosebit de periculoasă, cu stânci, bolovăniș și pereți abrupți.

“Două echipe au pornit în căutarea turistului rătăcit, una din baza de la Dochia, cealaltă de jos, de la baza Durău. Eu eram atunci în baza Dochia și am pornit, imediat, spre zona indicată de aparținători! Victima se afla într-o zonă situată în afara traseului, la vreo 1-2 km de marcaje, lângă un curs de apă, Bistra Mare. Se abătuse binișor de la traseu și s-a cățărat vreo 150-200 de metri, după care s-a așezat în grota unui urs, să se odihnească. Avea cu el un cățel care lătra tot timpul. Până să ajung la el am observat că erau crengi rupte de brad, în apropiere. L-am întrebat dacă el le-a rupt și a negat. Din momentul acela am știut cât de periculos era locul în care se afla”, își amintește salvamontistul.

Cele mai lungi 9 ore de pe munte!

Răzvan Andrieș spune că au fost unele dintre cele mai tensionate momente din întreaga sa carieră de salvamontist.

“În scurt timp a ajuns acolo și un echipaj cu câine de la Salvamont Suceava. Și câinele din echipajul colegului lătra cu nervozitate, secondat de cățelușul turistului, înspre o anumită direcție și atunci am înțeles că, la o distanță de numai 30-40 de metri, se afla ursul, care se îndrepta către bârlogul său, cel în care se afla victima”, își amintește Răzvan Andrieș încă marcat de acel episod în care atât el, cât și colegul din Suceava, pe lângă turistul imprudent și cei doi câini, ar fi putut deveni prânzul lui Moș Martin în acea zi. Sau cei care îi opreau accesul către bârlogul său…

Intervenția a avut un final fericit, dată fiind prezența de spirit a celor doi salvamontiști, faptul că Răzvan a solicitat imediat sprijin și a luat decizia corectă.

Au fost cele mai lungi 9 ore pe care le-a trăit pe munte, luptându-se pentru a-l salva pe turistul rătăcit, dar și pentru propria lui viață. A urcat către victimă pe la ora 20:00 și abia a doua zi dimineață, la ora 5:00 a putut răsuflat ușurat, erau cu toții în siguranță!

Angela CROITORU

FOTO: Bogdan BUDA