FOTO Într-o drumeţie căutând minunile naturale ale Văii Bicazului

Valea Bicazului este cunoscută în special prin celebrele chei ale râului ce își are izvoarele în Hășmaș, dar sunt numeroase alte minuni ale naturii aflate pe micii săi afluenți. Prezentăm câteva trasee tematice şi monumente ale naturii (rezervații naturale ce includ arii naturale protejate care, prin valoare sau caracter unic, pot fi considerate elemente de patrimoniu natural, fiind necesară menținerea caracterelor specifice), care pot fi vizitate într-o drumeţie cu un efort susţinut de către cei mai mulţi dintre iubitorii de natură.

În comuna Bicaz Chei, înainte de intra în cunoscutele Chei ale Bicazului, ne întâmpină pe dreapta, bine semnalizate, Cheile Şugăului şi „Via Ferata Astragalus”.

Cheile Şugăului, monument al naturii și rezervaţie naturală mixtă (de interes geologic, peisagistic, floristic), au o suprafață totală este de 90 ha, dintre care 80 ha se află în afara Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, iar 10 ha în interiorul acestuia. Cheile sunt dezvoltate pe pârâului Şugău, afluent al Bicazului, și sunt sculptate în calcare de vârstă jurasic superior-cretacic inferior în partea sudică a Masivului Munticelu, sector al Munților Hășmaș.

Cheile propriu-zise sunt foarte înguste (pe alocuri sunt 3-4 metri între versanți), s-au format pe ultimii 350 metri înainte de confluența cu Bicazul și au elemente geologice și geomorfologice interesante: depuneri de tuf calcaros, marmite de eroziune de albie și laterale (suspendate până la 30 metri deasupra albiei etc.). „Via Ferata Astragalus” amenajată în aceste chei este tot mai căutată de turişti. „Via Ferrata” se traduce prin expresia „drumul de fier” și este un traseu montan echipat cu șufe metalice, trepte de fier și alte ancore, care permit turiștilor mai puțin experimentați în alpinism să parcurgă trasee expuse, pereți verticali și să ajungă pe vârfuri în siguranță.

Via Ferrata „Astragalus” – Cheile Șugăului-Munticelu este cea mai lungă Via Ferrata din România (700 metri lungimea traseului principal). Sunt cinci variante posibile de ascensiune, de diferite lungimi și dificultăți. Traseele au fost deschise oficial în primăvara anului 2017, acesta fiind un proiect al Clubului Montan Român (Ticu Lăcătușu), sprijinit de Compania Heidelberg Cement. Punctul de plecare este la Cabana Ecolog, iar punctul de sosire este Vârful Turnului Mare.

Durata de parcurs a traseului principal variază între o oră și 30 de minute – două ore și 30 de minute, iar vârsta minimă pentru cei care doresc să îl parcurgă este de 8 ani (pentru traseele ușoare). Pentru parcurgerea în siguranță a traseelor trebuie un echipament adecvat compus din: ham de alpinism, lonjă, formată din două carabine cu siguranță automată, cască și mănuși special create pentru această activitate. Numele de „Astragalus” este dat după denumirea unei plante ce crește exclusiv în această zonă: „Astragalus pseudopurpureus”/Cosaciul lui Gușuleac, a cărui mențiune datează din 1933.

La Cabana Ecolog poţi închiria echipamentul necesar ascensiunii. În Cheile Şugăului, poţi avea şansa să vezi alpiniştii zonei cum exersează căţărându-se pe hornuri şi, de ce nu, poate te îmbie să „faci o manţă”.

Peştera Munticelu, rezervație naturală speologică (0,1 ha), este un monument natural aflat în Masivul Munticelu din nordul Munţilor Hăşmaş, în arealul cheilor Șugăului, pe teritoriul comunei Bicazul Ardelean. Nu are o dezvoltare mare (120 m), dar are concrețiuni interesante, din care o parte au fost însă distruse de către vizitatori. Este și un loc de hibernare a chiropterelor.

Peştera Toşorog (Jgheabul cu Gaură) este o peșteră fosilă, rezervație speologică (1 ha) pe valea Capra (Bradu) din Muntele Toșorog (nord-estul Munţilor Hăghimaș) în arealul comunei Bicazu Ardelean. Este interesantă și inclusă în categoria monumentelor naturale, datorită dezvoltării în conglomerate cretacice (cenomanian) cu ciment grezo-calcaros, cunoscute sub numele de conglomerate de Bârnadu. Are o lungime de 423 metri. Accesul în prima parte este ușor (ceea ce a dus la distrugerea speleotemelor de către vizitatori), însă parcurgerea galeriilor și avenelor din interior este dificilă, ceea ce nu permite dezvoltarea unei funcții turistice. În peșteră există și o colonie de lilieci.

În Cheile Bicazului, înainte de Tunelul Mare, la stânga începe un traseu care trece peste Podul Ungurului, prin nişte frumoase, deşi mai mici, Chei ale Bicăjelului. Te întâmpină, la vreo 10 minute, un pod suspendat, ca să îţi intri în mână, cu trecere de maxim doi odată, căci se creează balans, iar apoi, în urcare, te strecori pe lângă chei spre munte. Vâltori şi căldări de apă îţi încântă ochiul şi auzul, dar parcurgerea trebuie făcută cu atenţie. În urmă cu vreo două săptămâni, un turist a căzut de pe o stâncă şi a ajuns până în apă, după o aluncare de 15 metri şi a fost nevoie de intervenţia Salvamontului. Drumul prin pădure te duce la al doilea pod suspendat, unul aflat la o înălţime ameţitoare, dar care poate fi străbătut în siguranţă. Zgomotul puternic care se aude este al Pârâului Chigenilor, care se scurge de stânci într-o superbă cascadă. Drumul se continuă spre Trei Fântâni, iar întoarcerea spre Cheile Bicazului se face în mai puţin de o oră. Iar efortul este cu siguranţă răsplătit.

Lacul Roşu este renumit, un lac de prăbuşire naturală, înconjurat în permanenţă de turişti. Căci s-a creat un traseu tematic în jurul lacului, cu puncte de observaţie, cu panouri explicative, cu raţe sălbatice şi covoraşe de flori prin pădurea ce se coboară până-n lac. Şi, bineînţeles, langoşi şi colaci ungureşti. Din Lacul Roşu, un traseu marcat te conduce până pe vârful Suhardul Mic, 1.345 metri, la o înălţime la care ajungi în circa o oră de mers lejer, iar priveliştea este una mirifică, cu vedere asupra Cheilor şi a Lacului Roşu. Ajungi în vârful abruptului, a unui perete de stâncă dotat cu „Via ferrata”, un traseu de căţărare mai dificil, unde trebuie să ai echipament propriu, nu ai de unde închiria. Dar merită să ai un astfel de echipament pentru un traseu ca acesta. Din Lacul Roşu poţi porni spre satul Trei Fântâni şi apoi de acolo să urci pe Hăşmaş, pe Hăşmaşul Mare, la Piatra Singuratică sau pe Hăşmaşul Negru.

Din cele prezentate, se poate constata că valea Bicazului oferă destinaţii spectaculoase care nu necesită un timp îndelungat, după cum se zice în aceste vremuri: poţi bifa mai multe obiective într-o drumeţie de o zi: chei, vârfuri, peşteri, lacuri, cascade, via ferrata. Deci, poţi zice simplu: „Hai să tragem o fugă până pe Valea Bicazului duminca asta. Sunt atâtea de văzut!