Cel mai vechi izvor de apă sărată din Europa poate deveni un obiectiv turistic de referință, dar protejarea sa rămâne o responsabilitate împărțită între proprietar, administrator și autorități. Situată pe versantul estic al Culmii Pleșului, deasupra satului Lunca din comuna Vânători-Neamț, Poiana Slatinei este considerată de specialiști cel mai vechi izvor de apă sărată exploatat din Europa. Cercetările arheologice atestă o utilizare continuă de aproape 8.000 de ani, încă din perioada neolitică, ceea ce transformă acest loc într-un reper de importanță europeană pentru istoria exploatării sării. În trecut, datorită concentrației foarte ridicate a sării, de aproximativ 160 g/l, apa era folosită pentru obținerea sării necesare comunităților locale și schimburilor comerciale.

Astăzi, slatina este utilizată în principal de localnici pentru prepararea murăturilor, însă valoarea sa istorică și științifică depășește cu mult această întrebuințare tradițională. Deși este monument istoric și figurează în Repertoriul Arheologic Național, situl se confruntă cu probleme recurente legate de abandonarea deșeurilor și lipsa unei infrastructuri adecvate pentru protecție și vizitare. La finalul săptămânii trecute, la invitația viceprimarului comunei Vânători-Neamț, l-am însoțit pe domnul Vasile Coșofreț într-un autoturism 4×4, pentru a ajunge în Poiana Slatinei.

Chiar dacă e situat într-un peisaj mirific, între stejari și poienițe, ca să ajungi la izvorul de apă sărată, e nevoie de un autoturism puternic de teren, tractor sau căruță. Întrebat despre cum se implică primăria Vânători-Neamț, în protejarea izvorului de sare, viceprimarul Vasile Coșofreț ne-a declarat: ”Trimitem regulat oameni pentru a face curățenie aici. Eu personal vin aici, ori de câte ori îmi permite timpul, pentru a monitoriza zona și de a vedea dacă totul este în regulă. Din păcate, mai sunt cetățeni care aruncă gunoaie pe aici”. Pentru a clarifica situația juridică și administrativă a sitului, dar și perspectivele de valorificare turistică, am solicitat punctul de vedere al doamnei Rocsana Josanu, director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Neamț.

„Poiana Slatinei merită să fie inclusă într-un circuit turistic organizat”

– Care este statutul actual al Izvorului de Sare de la Poiana Slatinei?
Rocsana Josanu: Situl de la Lunca se află în proprietatea privată a Orașului Târgu-Neamț și este administrat prin Ocolul Silvic Târgu Neamț. Din punct de vedere administrativ, aparține comunei Vânători-Neamț. Aceste aspecte rezultă din Planul Urbanistic General al comunei, avizat de Ministerul Culturii, precum și din corespondența purtată cu cele două administrații locale.

– Poate fi inclus Izvorul de Sare de la Poiana Slatinei într-un circuit turistic organizat?
Rocsana Josanu: Da, situl poate și chiar este recomandat să fie inclus într-un circuit turistic, având în vedere valoarea sa excepțională. Este însă necesar un proiect avizat de Direcția Județeană pentru Cultură Neamț, elaborat cu participarea unui arheolog specializat în perioada neolitică. Proiectul trebuie să prevadă o cale de acces adecvată, panouri de informare și infrastructura necesară vizitării. În același timp, trebuie păstrate condițiile care să permită localnicilor utilizarea tradițională a izvorului. Toate amenajările trebuie să respecte statutul de monument istoric și sit arheologic.

– Cine are responsabilitatea administrării și protejării acestui obiectiv?
Rocsana Josanu: Responsabilitatea principală revine proprietarului și administratorului, respectiv Orașului Târgu-Neamț și Ocolului Silvic Târgu Neamț. Situl beneficiază de dublă protecție legală, ca monument istoric și sit arheologic, iar obligațiile sunt prevăzute în Legea nr. 422/2001 și în OG nr. 43/2000. Proprietarii și administratorii au obligația de a asigura paza, integritatea și protecția sitului, de a realiza lucrările de întreținere necesare și de a obține avizele obligatorii pentru orice intervenție. De asemenea, trebuie să permită accesul specialiștilor în vederea cercetării și protejării patrimoniului. În ceea ce privește autoritatea locală pe raza căreia se află situl, respectiv Primăria Vânători-Neamț, aceasta are obligația de a urmări respectarea legislației privind monumentele istorice, de a include măsuri de protecție în documentele de urbanism și de a lua măsuri pentru prevenirea degradării obiectivului. Instituțiile abilitate să verifice respectarea legislației și să aplice sancțiuni sunt Inspectoratul de Stat în Construcții Neamț, Direcția Județeană pentru Cultură Neamț și Inspectoratul de Poliție Județean Neamț. În cazul degradării sitului, proprietarul, administratorul sau orice alt deținător de drepturi asupra obiectivului pot răspunde contravențional sau chiar penal, în funcție de gravitatea faptelor constatate.

O comoară care așteaptă să fie valorificată

Poiana Slatinei reprezintă unul dintre cele mai importante obiective de patrimoniu din județul Neamț și din România. Vechimea sa impresionantă, unicitatea cercetărilor arheologice și tradițiile păstrate până astăzi îi conferă un potențial turistic și educațional remarcabil. Rămâne de văzut dacă instituțiile responsabile vor reuși să transforme această resursă excepțională într-un obiectiv protejat și pus în valoare la adevărata sa importanță, astfel încât generațiile viitoare să poată descoperi și înțelege istoria unuia dintre cele mai vechi locuri de exploatare a sării din Europa. Pentru o mai bună cunoaștere a situației izvorului de apă sărată, am stat de vorbă și cu domnul Decebal Arnăutu, fostul primar al orașului Târgu-Neamț, în mandatul căruia s-a realizat și un cadastru al izvorului.

Contactat telefonic, fostul primar ne-a declarat: ”În perioada când am fost eu primar, s-a realizat un cadastru la puțul de apă sărată, și de atunci el este situat pe teritoriul orașului. Dacă primăria comunei Vânători-Neamț vrea să investească acolo, va trebuie mai întâi să reglementeze situația terenului. Deci trebuie mers în instanță. Dacă se va dovedi că puțul de apă sărată datează ca fiind situat pe raza comunei Vânători-Neamț, asta doar instanța de judecată poate stabili. Eu vă pot spune doar atât: dacă la cadastrul făcut atunci a reieșit că terenul este al orașului, ce pot face eu acum, când sunt un cetățean pensionar?”

Anul trecut, Vasile Apopei, primarului orașului Târgu-Neamț, într-un articol legat tot de izvorul de apă, și care a fost publicat, ne declarase: ”Avem în vedere montarea unui sistem de monitorizare video pentru a-i descuraja pe cei care aruncă gunoiul. Am intenționat să transform zona într-o atracție turistică, dar legea nu permite acest lucru, fiind sit arheologic (sic)”.

Dacă primarul Apopei și-ar fi sacrificat 5 minute din timpul său foarte prețios, și ar fi sunat la Rocsana Josanu, de la Direcția Județeană de Cultură Neamț, ar fi aflat că legea îi permite să includă izvorul de apă sărată într-un circuit turistic. Însă asta ar implica din partea administrației locale Târgu-Neamț, un efort și o muncă pe măsură. Ceea ce e prea mult, din moment ce, pe aceste proiect nu se pot obține sporuri la salariile conducerii.

Date istorice

Într-o lucrare științifică apărută în 2018, sub egida Complexului Muzeal Județean Neamț, intitulată Memoria Antiquitatis XXXIII-XXXIV, în primul capitol, arheologul, dr. Vasile Diaconu face o documentare istorică de excepție despre Poiana Slatinei din sat Lunca, comuna Vânători-Neamț.

Cităm câteva paragrafe din această lucrare științifică, care atestă că izvorul de apă sărată se află pe teritoriul comunei Vânători-Neamț, încă din anul 1892.

”La inițiativa prefectului de Neamț, C.V. Andrieș, în 1892 a fost trimis Institutului de Chimie din Iași un eșantion de apă sărată provenit din izvorul de la Vânători, cu scopul obținerii unor informații despre elementele constitutive ale slatinei din această sursă. (…) C.D. Gheorghiu precizează că izvorul de la Slătioara Vânătorilor (n.a. – Lunca-Poiana Slatinei) a fost închis în 1881 de către Ministerul Domeniilor, ca urmare a sesizărilor făcute de medicul Dimitrie Cantemir, proprietarul băilor de la Bălțătești. (…) În Marele Dicționar Geografic al României există o mențiune referitoare la izvorul sărat de la Lunca, de pe teritoriul comunei Vânători-Neamț: …situate într-o pădure de stejari din localitatea numită Slătioara-Vânătorilor, pe proprietatea statului din com. Vânători-Neamțului, pl. De-Sus-Mijlocul. Sunt situate la o oră deplasare de Târgu-Neamțu, cu trăsura, pe o înălțime de 379 m deasupra nivelului Mărei (Lahovari et alii, 1902, p. 702)”.

Mulțumim domnului Vasile Diaconu, arheolog în cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, pentru ajutorul oferit în documentarea acestui material de presă!