La doar 18 ani, Plantus Illia este unul dintre absolvenții de excepție ai Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. Originar din satul Oprișeni, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, din Bucovina istorică, a fost nevoit să-și părăsească locurile natale după izbucnirea războiului din Ucraina, iar familia sa s-a stabilit la Iași. Este cel mai mic dintre cei șapte copii ai familiei, laureat cu Premiul I la Olimpiada Națională de Dogmatică și șef de promoție al clasei sale la examenul de Bacalaureat, cu media 9,35. În interviul acordat publicației noastre vorbește despre credință, dorul de casă, anii de Seminar și oamenii care i-au marcat formarea.
– Spune-ne câteva lucruri despre tine, despre familia ta și despre locul din care provii.
Mă numesc Plantus Illia, am 18 ani și sunt absolvent al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. În prezent locuiesc în Iași, unde părinții mei s-au stabilit după ce au fost nevoiți să părăsească Ucraina din cauza războiului. Sunt originar din satul Oprișeni, din Bucovina istorică, un loc pe care îl port mereu în suflet. Provin dintr-o familie cu șapte copii, iar eu sunt cel mai mic. Părinții mei au fost profesori și mi-au insuflat dragostea pentru învățătură, credință și muncă. Ca tânăr român din Bucovina de Nord, am învățat că granițele pot despărți teritorii, dar limba, credința și identitatea rămân vii în suflet.
– Când ai hotărât că îți dorești să studiezi la Seminar?
După terminarea gimnaziului, deși această dorință se formase cu mult înainte. Am copilărit în Biserică, am fost paraclisier și am avut bucuria să slujesc în Sfântul Altar. Biserica a fost locul unde am găsit liniște, sprijin și răspunsuri. Mi-am dorit să-L cunosc mai bine pe Dumnezeu și să mă pregătesc pentru a putea fi de folos Bisericii și oamenilor.
– De ce ai ales Seminarul de la Mănăstirea Neamț?
Am simțit că aici mă pot forma atât intelectual, cât și sufletește. Am venit din Bucovina cu multe emoții și am descoperit o adevărată familie. În cei patru ani de liceu am întâlnit profesori dedicați și colegi care mi-au devenit prieteni foarte apropiați. Din cauza războiului nu am putut ajunge acasă și nu mi-am văzut familia timp de trei ani. Cu toate acestea, nu m-am simțit niciodată singur. Seminarul mi-a oferit sprijin, înțelegere și oameni care mi-au fost aproape.
– De ce ai ales specializarea Teologie Ortodoxă?
Pentru că mi-am dorit să înțeleg mai profund credința primită de la părinți și bunici și pentru că am privit întotdeauna preoția ca pe o misiune. Studiul teologiei nu înseamnă doar acumulare de informații, ci și formare interioară.
– Cum au primit părinții tăi această alegere?
Cu multă bucurie și încredere. M-au susținut din primul moment. Privind în urmă, îmi dau seama că în spatele reușitelor mele se află educația, rugăciunile și sacrificiile lor.
– Ce impresie ți-au făcut profesorii și colegii?
Profesorii m-au format atât prin ceea ce ne-au predat, cât și prin exemplul personal. Colegii mi-au devenit prieteni adevărați. Vom păstra mereu în suflet excursiile, serile de colinde, picnicurile, concursurile și toate momentele petrecute împreună. Clasa noastră a devenit o familie.
– Cât ai studiat pentru Olimpiada Națională?
Au fost zile în care învățam chiar și 12 ore. În spatele unui premiu se află luni întregi de muncă și perseverență. Un rol esențial l-a avut domnul profesor Mirel Gălușcă, dirigintele meu, care m-a pregătit pentru Olimpiada Națională de Dogmatică. Datorită îndrumării sale am reușit să înțeleg mai bine disciplinele studiate și să am încredere în propriile puteri.
– Ce înseamnă pentru tine Premiul I la Olimpiadă și media 9,35 la Bacalaureat?
Sunt o mare bucurie, dar și o responsabilitate. Îi mulțumesc înainte de toate lui Dumnezeu. În momentele grele, rugăciunea și Sfânta Scriptură mi-au fost sprijin. La începutul clasei a IX-a am primit de la Înaltpreasfințitul Părinte Teofan o Sfântă Scriptură pe care o consider una dintre cele mai mari binecuvântări primite în anii de Seminar. Le mulțumesc părinților mei, profesorilor Seminarului, domnului profesor Mirel Gălușcă, părintelui director Viorel Laiu și colegilor mei. În spatele fiecărei reușite se află oameni care au avut încredere în mine.
– Cum ai reușit să fii și olimpic, și să obții cea mai mare medie din clasă la Bacalaureat?
Prin ajutorul lui Dumnezeu, muncă, disciplină și o bună organizare a timpului. Am încercat să acord aceeași atenție tuturor disciplinelor și să învăț pentru a mă forma, nu doar pentru note.
– Cum îți petreci timpul liber?
Îmi place sportul, în special fotbalul și tenisul. De asemenea, cânt la pian și la trompetă, iar muzica bizantină ocupă un loc aparte în sufletul meu. Ea mă apropie de rugăciune și îmi oferă liniște.
– Cum îți imaginezi viitorul?
Îmi doresc să urmez Facultatea de Teologie și să continui drumul început la Seminar. Vreau să devin un om bine pregătit, responsabil și folositor semenilor.
– Ce le-ai transmite tinerilor care se gândesc să urmeze Seminarul?
Să vină cu inima deschisă și fără teamă. Seminarul nu oferă doar cunoștințe teologice, ci formează caractere, cultivă disciplina și îi ajută pe tineri să se cunoască mai bine pe ei înșiși.
– Care sunt cele mai frumoase amintiri din anii de Seminar?
Pregătirea pentru Olimpiadă, concursurile, excursiile, serile de colinde și, mai ales, oamenii pe care i-am întâlnit aici. Profesorii și colegii vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu.
– Ce îți dorești cel mai mult de la viață?
Îmi doresc să rămân aproape de Dumnezeu și să folosesc darurile primite spre binele oamenilor. Venind dintr-o regiune în care războiul a schimbat destine, am înțeles cât de prețioase sunt pacea, familia și credința. Am plecat din Bucovina cu dorul de casă în suflet și am găsit la Mănăstirea Neamț un loc pe care astăzi îl numesc, fără ezitare, acasă. Dacă peste ani voi putea spune că am lăsat lumea puțin mai bună decât am găsit-o, voi considera că mi-am împlinit rostul.
A consemnat Ciprian-Traian Sturzu
