Gașca frumoasă de absolvenți de 10, promoția 2026, ce tocmai a părăsit băncile Școlii Gimnaziale nr. 3 Piatra-Neamț în vară, este completată cu Ligia Drelciuc. O fată de o frumusețe exotică, cu o inteligență vie, ce captează atenția prin libertatea opiniilor ei la vârsta la care caracterul abia începe să înmugurească. O foarte bună matematiciană, iubitoare de animale – are un iepuraș și un Golden Retriver de care este foarte atașată, Ligia este acel copil pe care orice părinte și l-ar dori. Are aceeași pasiune pentru mișcare – ciclism, înot, schi ca și prietenii ei. Se aruncă curajoasă, cu nerăbdare, în aventura vieții de licean, tot la Colegiul Național ”Petru Rareș”, la Matematică-Informatică, ea fiind capul limpede al grupului de șefi de promoție de 10, atunci când vine vorba despre științele exacte. Un copil frumos din toate punctele de vedere – educat, dar și voluntar, plin de idei pe care nu se ferește să le afirme și cu acea dorință de a se face remarcată, firească la vârsta la care orice tânăr își dorește validarea. Iubește mâncarea asiatică, în special sushi, plimbările cu prietenii și orice tip de activitate în aer liber care implică râsul în cascade și buna dispoziție. Încearcă să-și formeze gândirea critică, citește, ascultă muzică, e însetată de cultură și privește lumea ca pe locul ei de joacă și de afirmare.

Școala – oportunitatea de a deveni ”om mare”

Rațională, atât cât îi permite vârsta frumoasă pe care o are, introspectivă uneori, Ligia a înțeles de mică importanța educației. Își dorește ca la liceu să aibă o viață academică și socială mai bogată decât până acum, să înțeleagă mai bine lumea, prin prisma științelor exacte și a pasiunilor extracurriculare pe care abia așteaptă să le exploreze. Consideră că școala îi dă oportunitatea de a se forma ca om, într-un mod liber, sub cenzura necesară și firească a spațiului academic. În opinia ei, toate materiile de studiu au o contribuție majoră pentru a-și forma o cultură generala care o va ajuta să înțeleagă lumea din jur și să o exploreze. Un loc important în preocupările ei legate de spațiul școlar îl ocupă viața socială, hobby-urile de timp liber, cele mai multe legate de activități sportive dar și de compania prietenilor ei necuvântători. Își dorește să experimenteze cât mai mult și este convinsă că va avea șansa de a învăța cât mai multe lucruri noi, pentru a înțelege ce i-ar plăcea să facă mai târziu în viață.

Și nebunia frumoasă a gimnaziului!

Cuvântul care crede ea că ar sintetiza cel mai bine starea de spirit cu care a trăit anii de gimnaziu este ”Nebunie. Am avut niște colegi foarte nebuni, dar a fost foarte frumos! Mi-a plăcut mult să fiu cu ei, am avut colegi foarte faini!”, povestește Ligia.

Grupul de prieteni din care face parte s-a format încă din primii ani, la Școala Gimnazială nr. 3, și va continua și la CNPR unde au fost admiși cu toții. Au pus bazele formării lor ca elevi de 10 care sunt acum, au mers în excursii, dar au excelat și în viața socială, reușind să păstreze o armonie și un echilibru între ei. Multe amintiri frumoase o leagă nu numai pe Ligia Drelciuc de anii petrecuți în această școală, ci și pe mama ei.

”O clasă foarte bună, cu patru șefi de promoție și mulți copii buni, implicați, dedicați studiului. Dar au știut să se și distreze. Doamna dirigintă de istorie, Cristiana Șoimaru este renumită pentru excursiile pe care le organizează. A avut parte de orice ar fi putut să-i ofere acești ani și eu sunt foarte bucuroasă și mulțumită pentru ea! E un anumit spirit …”, spune Lavinia Drelciuc.

Matematica – de la joc la descoperire

Pentru Ligia, matematica nu a fost doar o materie de la școală, a fost o provocare, un joc al minții și, mai ales, o importantă sursă de satisfacții școlare.

”Îmi place mai ales satisfacția de după ce rezolvi o problemă! E foarte faină!”, spune fetița cu naturalețe, cu simplitatea celui care, acum, controlează situația.

Matematica nu a fost pentru ea neapărat o declarație spectaculoasă în fața lumii, dar și-a dorit să asimileze cât mai bine materia, să aibă ocazia să participe la competiții și să performeze. Din curiozitate, dar mai ales din dorința de a se afirma, a făcut din această țintă personală o piatră de hotar, o graniță peste care a reușit să treacă, iar acum se află la începutul călătoriei în descoperirea sinelui. Cu efort transpus în satisfacții mai mari sau mai mici, la concursuri și olimpiade, dar și în fața tablei sau al caietului de clasă, Ligia a continuat să descopere această știință exactă cu fiecare an de studiu. Efortul și pasiunea investite s-au transformat, în timp, în rezultate. Cea mai importantă etapă a fost, în clasa a VII-a, participarea în lotul național la Olimpiada de Matematică. Emoțiile, acea mulțime de copii nerăbdători ca și ea, care umpleau sala imensă de sport, așezați în bănci numerotate, veniți din toate colțurile țării și pregătiți să cucerească, să demonstreze au dat semnificație momentului. I-a plăcut și ideea de a organiza o competiție a minții într-o sală de sport, ea fiind dedicată ambelor. Un decor interesant ca un fel de ecou al dictonului ”Mens sana in corpore sano!”. Fiecare competitor ar fi putut fi cel pe care să-l poată depăși sau cel aflat cu un pas înaintea ei și ideea de competiție îi luminează fața. Însă, dincolo de toate acestea, ideea de a întâlni fețe noi, posibii prieteni și socializarea dinainte și de după probe au fost sarea și piperul acestei amintiri, de la Buzău. Profesoara care a însoțit lotul județean atunci, Mihaela Paica, a devenit ”foarte prietena” ei, adultă, cum o numește Ligia. Păstrează legătura, chiar și prin SMS-uri și gândul acestei prietenii îi umple ochii de bucurie. Un argument în plus pentru apropierea ei de oamenii școlii, profesorii fiind pentru Ligia nu doar cei care predau și ascultă, ci, uneori, acele persoane care-și împărtășesc o experiență personală cu ea, dând plus valoare și deschidere relației elev-profesor. Își amintește cu drag și-i numește pe: “doamna Blaga”, profesoara de matematică de la școală, dar și pe “domnul Dragoș Musceleanu și doamna Apopei”. Ultimii doi au fost cei care au ajutat-o să-și structureze și să-și consolideze materia pentru Evaluarea Națională. Răzbat din vocea ei respectul și recunoștința, atunci când rostește numele tuturor profesorilor care i-au fost alături, în timp, în anii de gimnaziu

„Am crescut și am ajuns să-mi placă datorită lor”

Nu doar matematica a fost materia preferată și Limba și literatura română a ocupat un loc aparte în preocupările ei, atât partea creativă, de compunere/scriere, cât și gramatica. Geografia, fizica și chimia se numără printre materiile care i-au întărit convingerea că un profesor bun știe cum să-și atragă elevii, cum să le transmită pasiunea pentru cunoaștere. O amintește și pe profesoara de geografie, “doamna Vintea” ce a reușit să-i transmită pasiunea pentru munți, ape și locuri pe harta lumii, transformând predarea în povești atrăgătoare despre maiestuozitatea lumii. O materie ce ar putea părea dificilă sau lipsită de atractivitate devine interesantă atunci când este predată cu pasiune. Ligia vorbește cu convingere despre cum ”Performanța nu se naște întotdeauna din obligație, ci, de multe ori, din plăcerea de a descoperi”.

Suflete gemene – cățelul și iepurașul Moka

Nu este genul de elev care își construiește întreaga existență în jurul caietelor și manualelor. Știe la fel de bine că există o lume întreagă dincolo de ea.

Iarna merge la schi, iar în restul timpului se bucură de plimbările cu bicicleta și de ieșirile la munte. Tatăl ei este un mare iubitor al muntelui, iar această pasiune pare să fi devenit, într-un fel, și a ei. Pentru Ligia, timpul liber înseamnă mișcare, natură, prieteni și experiențe. Și, mai ales, prietenii ei necuvântători! Când este întrebată care a fost ultimul lucru care a făcut-o să zâmbească, răspunsul vine imediat: cățelul ei. Nu este nevoie de o poveste complicată. Uneori, e suficientă pur și simplu fața unui cățel pentru a schimba starea de spirit a unui om. Ligia iubește foarte mult animalele și, pe lângă câine, are și un iepuraș. Iepurașul a ajuns în familie într-un mod care spune ceva și despre firea ei. L-a adus acasă pe furiș, iar familia a aflat abia după două zile. O mică năzbâtie, dar una pe care Ligia o privește cu umor. A fost, spune ea, genul de întâmplare care merită să rămână în amintire și să fie povestită mai târziu. Deocamdată și-a propus să învețe italiana și să cânte la chitară, ca tata, iubitor de folk și rock.

„Nu știu ce voi face mai încolo”, spune cu naturalețe. Are timp să decidă!

Angela Croitoru