În liniște, pe șoptite, s-a încheiat și examenul de bacalaureat, sesiunea „de toamnă”, care, ce să vezi, se organizează în plină vară. Se regăsesc în acest context oarece păreri de rău ascunse în conștiințele noastre: pe de o parte, elevii, care gândesc că nu au studiat suficient; pe de altă parte, profesorii, care cred că nu au insistat destul cu studiul la clasă. Nu e rău că se întâmplă astfel, conștiința individuală, despre un lucru care ar fi putut fi făcut mai bine, ne macină pe fiecare, chiar dacă nu recunoaștem acest lucru public. Oricum, sesiunea de toamnă a bacalaureatului nu are nimic din amploarea sesiunii de vară, nici din emoție, nici din organizare; eventual, seamănă doar în ceea ce privește momentul afișării rezultatelor, când ne uităm cu înfrigurare pe listă, căutând codul pentru anonimizare în memoria telefonului sau prin buzunare.

În fiecare vară, după afișarea rezultatelor la Evaluarea Națională și Bacalaureat, în județul Neamț, ca peste tot în țară, se (re)trăiește același ritual. Se anunță clasamente, se numără mediile de 10, se compară procentele de promovare și se stabilesc ierarhii. Pentru câteva zile, educația devine subiect de primă pagină. Apoi, liniștea revine, iar comunitatea își vede de nevoile ei până la următoarele examene. Numai că, din păcate, rezultatele obținute rămân la stadiul de statistici și comparații, toamna impunând rigorile începutului de an școlar, după care iureșul evenimentelor nu mai lasă timp de reflecție. Și totuși, cu îngrijorare, unii dintre noi, sau cu relaxare, alții, gândim că rezultatele ne reprezintă, și, în fapt, reprezintă radiografia întregului sistem educațional.

Ierarhia rezultatelor și efortul pentru un loc bun în clasamente

Privite din exterior, performanțele elevilor din Neamț sunt, fără îndoială, respectabile, pe ansamblu. Județul Neamț continuă să aibă colegii naționale cu rezultate excelente, elevi olimpici și absolvenți care ajung la universități prestigioase din țară și din străinătate. La examenul de bacalaureat, promovabilitatea se menține peste media din multe județe, iar după contestații, rata de reușită a depășit anul acesta procentul de 76%, confirmând un nivel bun al pregătirii generale. Evaluarea Națională a adus, la rândul ei, rezultate bune și foarte bune pentru numeroși elevi, chiar dacă numărul mediilor maxime a fost mai redus la nivel județean și național decât în anii precedenți. Rezultatele finale ale Evaluării Naționale 2026 din Neamț arată că, 75,6% dintre elevii care au susținut examenul au obținut medii peste 5, ceea ce înseamnă că 24,4% dintre candidați au obținut note sub cinci – aproape unul din patru elevi – și niciun elev nu a obținut media 10.

Totuși, adevărata întrebare nu este câți elevi au obținut media/nota 10, adevărata întrebare este – ce se întâmplă cu elevii care obțin rezultate submediocre?

Sistemul educațional, generos prin legislație, le oferă tuturor elevilor locuri în licee, ceea ce nu este neapărat o eroare; dimpotrivă, în final, cu toții ne dorim „cetățeni școliți”, măcar atât cât prevede legislația, respectiv absolvenți de clasa a X-a, deocamdată. Ce facem după ce rezultatele au fost afișate? Încercăm să înțelegem cauzele care au dus la acel rezultat? O notă mică știm că este, de cele mai multe ori, doar efectul vizibil al unor cauze care se acumulează în timp: lacune de învățare, lipsa de motivație, lipsa unui sprijin constant acasă, dificultăți de înțelegere a textului, absenteism, condiții materiale precare sau, pur și simplu, neputința elevului de a găsi sensul în ceea ce învață, fapt care are în vedere posibila lipsă de concentrare.

Este acesta începutul momentului în care directorul de școală și echipa sa spun: acestea sunt rezultatele, ce facem cu ele?

Dacă rezultatele satisfac așteptările, se continuă strategia abordată; dacă acestea sunt mediocre și submediocre, este necesară modificarea strategiei școlii, pe baza unor analize realiste, nu doar formale, încheiate cu concluzia fatalistă „ce să facem, aceștia ne sunt elevii”. Rezultatele ar trebui să ne arate unde ar trebui intervenit mai mult, ce școli au nevoie de sprijin suplimentar, unde sunt necesare programe remediale și cum putem reduce diferențele dintre urban și rural.

Școlile de elită

La fel de ritualic, an după an, atenția publică se îndreaptă către colegiile de elită, puține ca număr, conform statisticilor. Este firesc să ne bucurăm de performanțele lor, ele sunt rezultatul muncii elevilor, profesorilor și, de ce să nu recunoaștem, al familiilor, care au investit, la propriu, în educația copiilor lor. Nu avem voie să neglijăm cel mai important aspect: în aceste colegii naționale sunt înmatriculați elevii cu cele mai bune rezultate la Evaluarea Națională. Așadar, nu vom face comparații. Sunt elevi defavorizați de locul în care s-au născut, unde timpul de învățare este măsurat de orarul autobuzelor de dimineață și de la prânz. Motivele discriminărilor sunt complexe: există clase în care diferențele dintre elevi sunt uriașe: unii citesc constant și beneficiază de sprijinul familiei, alții consideră cititul ca pe o corvoadă și preferă să „piardă” timpul pe telefon, unii vin la școală după ce au muncit în gospodărie sau după perioade lungi în care stau fără părinți, alții se ascund prin camerele lor și joacă jocuri interminabile pe diverse dispozitive primite cadou de la părinți. Performanța nu depinde exclusiv de calitatea actului didactic și de profesor. Contează foarte mult și mediul familial de unde provine elevul, nivelul cultural al comunității, accesul la resurse educaționale, calitatea echipei de profesori și, nu în ultimul rând, conducerea școlii și stabilitatea profesorului.

Profesorii și infrastructura…

În multe școli din Neamț s-au făcut investiții importante în laboratoare digitale și dotări moderne, prin intermediul proiectelor europene. Profesorii participă la programe Erasmus+, la formări și la schimburi de bune practici. În unele unități de învățământ (re)începe să se contureze o cultură a colaborării, iar directorii înțeleg că rolul lor este și acela de a forma comunități profesionale. Totuși, investițiile materiale nu garantează automat progresul școlar. Poți avea cel mai modern laborator și cele mai performante table interactive, dacă elevul citește greu și nu înțelege un text, vede cifrele, dar nu găsește soluția, beneficiază de ore remediale, dar la amiază, când îi este somn și foame nu se concentrează pe studiu, îți dai seama lesne că, tehnologia nu rezolvă problemele în locul profesorilor și elevilor.

Ce ascund statisticile?

Rezultatele excelente sunt adesea produsul unui efort individual impresionant. Profesorii pregătesc suplimentar elevii, organizează ore remediale, lucrează în vacanțe și la sfârșit de săptămână. Dincolo de cifrele oficiale există mii de ore de muncă „nevăzută”. Este și meritul acestor profesori și părinți că județul Neamț continuă să fie recunoscut pentru calitatea educației sale, chiar cu riscul de a marginaliza discuția despre industria pregătirilor și costurile asumate. Totuși, în educație, succesul nu înseamnă doar să ai câțiva elevi excepționali.

Performanța înseamnă să ridici nivelul întregului sistem educațional

Mai descoperim o restanță, cea pe care rezultatele examenelor nu o măsoară: ce se întâmplă cu elevul după ce părăsește școala. O medie bună nu reprezintă neapărat o alegere profesională bună, după cum o notă mică nu înseamnă obligatoriu lipsa unei perspective în viață. Între rezultatul de la examen și cariera adultului există ani în care școala, familia și comunitatea ar trebui să continue să lucreze împreună. Orientarea școlară și profesională nu poate rămâne o activitate formală, bifată în documente, ci trebuie să-l ajute pe elev să-și descopere aptitudinile, în mod real, pentru a face alegeri corecte. Poate suna redundant ce scriu – o școală nu poate rezolva singură problemele generate de sărăcie, neimplicarea părinților, izolarea geografică sau accesul inegal la resurse. Administrația locală, familia, serviciile sociale, mediul economic și organizațiile neguvernamentale trebuie să devină parteneri reali ai educației. Acolo unde copilul are nevoie de hrană, transport, consiliere, acces la resurse sau pur și simplu de un adult care să creadă în el, acolo ar trebui să fie, într-o comuniune, școala-familia-comunitatea.

Avem nevoie de o cultură a performanței?

Cu siguranță, da. Avem nevoie de o cultură a performanței, dar trebuie să înțelegem corect conceptul de performanță. Dacă performanța înseamnă doar medii de 10, rezultate la olimpiade și poziții în clasamente, atunci riscăm să construim o educație preocupată mai mult de imagine și de competiție decât de progresul real al tuturor elevilor.

Dacă în județul Neamț se va reuși dezvoltarea unei culturi a performanței, indiferent de locul pe care îl are școala în „clasamente”, atunci rezultatele examenelor nu vor mai reprezenta doar un motiv de mândrie pentru câteva zile, ci vor fi dovada că educația oferă, în fiecare an, mai multe șanse pentru fiecare absolvent și garanția unui nivel cultural la nivelul secolului XXI.

Prof. Elena Preda