Școala Gimnazială nr. 3 din Piatra-Neamț a avut anul acesta rezultate greu de egalat și patru absolvenți ai clasei a VIII-a au reușit performanța de a termina gimnaziul cu 10. Unul din performerii care a îmbinat în cel mai armonios fel activitatea școlară cu timpul liber dar și cu preocupările din afara orelor de studiu este Sofia Maria Sticea. Timp de patru ani, din clasa a V-a și până la finalul clasei a VIII-a cei patru absolvenți de nota 10 au fost colegi de clasa. Deși ușor ți-ai imagina că au fost într-o competiție perpetuă care să le răpească copilăria și adolescența, Sofia Maria Sticea susține cu tărie că nicidecum nu a fost o concurență toxică, ci dimpotrivă una care a scos tot ce este mai bun din fiecare coleg al ei. Și, în esență, nici nu poate vorbi de competiție ci de gradul de aplecare al fiecăruia către studiu care i-a adus într-un punct comun.

„Mi-am dat seama că pot”

Fără nici un strop de mândrie pentru rezultatele ei și cu o modestie rară, Sofia Maria dezvăluie cheia succesului, studiul constant. Și cu o sinceritate dezarmantă răspunde aproape instantaneu la întrebarea cum a reușit performanța ca în patru ani de școală să aibă media 10 la fiecare materie, fără excepție.

„Cred că mi-am dat silința să mă pregătesc continuu, în fiecare zi, la fiecare materie. Am fost și la concursuri, în clasa a V-a la Concursul Național George Emil Palade, de biologie. Sub îndrumarea doamnei profesor Luiza Harabagiu, am luat mențiune la etapa națională. Am continuat să merg la multe concursuri iar în clasa a VII-a am îndrăgit foarte mult chimia și sub îndrumarea doamnei profesoare Cojocaru Roxana am ajuns la etapa națională a Concursului Național Lazăr Edeleanu. Și acolo am obținut tot mențiune. Chiar dacă toți cei patru absolvenți de 10 am fost colegi de clasă, dintr-a V-a, nu am simțit presiunea competiției. Dimpotrivă, mi-am dat seama că pot și am vrut să continui. Dacă tot am început ceva și mergea bine, să duc totul la bun sfârșit. Și nu a fost o concurență între noi. Am fost și suntem în continuare prieteni, menținem legătura. A fost ceva ce mi-am dorit eu să fac și nu a însemnat să urmez exemplul altora. Am fost un colectiv unit și ne-am ajutat mult între noi”.

Și nu ai cum să nu te întrebi dacă viața ei de până acum a însemnat doar studiu intens sau a avut timp liber pe care să-l dedice prietenilor sau pasiunilor specifice vârstei.

„Nu pot spune că nu am avut timp liber. Dacă știi să dozezi efortul, timp există fără doar și poate pentru orice dorești să faci. Am fost la mai multe sporturi dar am decis că cel mai mult îmi plac artele marțiale unde particip la diverse competiții, dar am suficient timp cât să ies și cu prietenii. Cred că reușesc să asimilez foarte mult din timpul orelor de curs astfel încât îmi este ușor să țin ritmul, să fac față provocărilor școlare dar să mă bucur și de activități extrașcolare”, spune Sofia Maria.

Visul de a deveni medic, venit de niciunde

Cu aceste rezultate școlare, Evaluarea Națională nu a considerat-o un prag critic ci o confirmare a cunoștințelor acumulate în gimnaziu. Și-a îndeplinit dorința de a studia în continuare la Colegiul Național „Petru Rareș”, pentru ca mai apoi să urmeze medicina.

COPII CU CARE NE MÂNDRIM Sofia Maria Sticea, absolventa de nota 10 – străjerul Curții Domnești care vrea să devină medic — Cu diriginta Cristina Șoimaru

„Evaluarea Națională a însemnat, în primul rând, confirmarea studiului aprofundat pe toată durata gimnaziului și posibilitatea de a accede la liceul unde vreau să studiez în continuare. La Limba și literatura română am obținut nota 9,75, iar la Matematică am avut 9,15. Am intrat unde mi-am dorit, la Colegiul Național Petru Rareș, unde sunt și ceilalți trei colegi de clasă care au avut și ei media 10 la Școala Gimnazială nr. 3. Doar că la clase diferite, ei sunt la Matematică-informatică, eu la Științele naturii. Din clasa a V-a cred că am conștientizat că vreau să studiez la Petru Rareș pentru un motiv bine întemeiat. Acolo sunt profesori foarte buni care mă pot ajuta deoarece de mică mi-am dorit să devin medic. Consider că acolo mă pot forma pentru a-mi urma visul de a urma facultatea de medicină”, mai punctează Sofia Maria.

Nu are modele în familie care să-i fi întreținut dorința de a deveni doctor și nimeni nu a influențat-o în acest sens, astfel că nu poate explica pasiunea pentru cariera la care visează. Poate interesul pentru biologie și chimie să explice alegerea unei meserii la care se gândește de mică, ori poate faptul că este foarte empatică și rezonează puternic cu dorința de a face bine. Cert este că o verișoară tocmai a devenit studentă la medicină și cel mai probabil exemplul ei va fi unul de urmat.

„Cred că se leagă la un loc ce am auzit povestind de către alți oameni dar și faptul că mi se pare foarte interesant să fii medic, să poți să ajuți oameni și să le alini suferința. În special aș vrea să ajut copiii care sunt în suferință și mi-ar plăcea să devin medic pediatru”, mai spune adolescenta.

De la arte marțiale la Garda de onoare a Curții Domnești

Debutul gimnaziului nu a însemnat doar schimbarea colectivului de elevi ci și o resetare. A devenit mai conștientă de ce vrea, iar pentru a atinge maximul potențialului pe care-l are, a muncit. Mult. Și pentru că este perfecționistă, când începe ceva trebuie să facă totul perfect, până la capăt. Și cum la școală știa foarte bine ce are de făcut, în timpul liber a încercat mai multe sporturi până a găsit unul despre care crede că este potrivit sau cu siguranță îi place foarte mult. Din clasa a V-a, a început arte marțiale și practică acest sport și în prezent.

„La început am gândit că făcând arte marțiale o să învăț să mă apăr, să stăpânesc tehnici de autoapărare. Dar încet, încet, a început să-mi placă foarte mult. Am fost și la competiții și vreau ca în perioada liceului să mă focusez mai multe pe artele marțiale. Este un sport al disciplinei, unde înveți să transformi forța adversarului în avantajul tău, dar este și locul unde am legat multe prietenii”, punctează Sofia Maria cu o bucurie-n ochi pe care nu ai cum să nu o observi.

Nu este copil unic la părinți și mai are doi frați, mai mici, care cel mai probabil vor fi motivați și determinați să-i urmeze exemplul. Cu atât mai mult cu cât fratele mijlociu este în clasa a VII-a, tot la Școala Gimnazială nr. 3, și este și el premiant. Iar cel mai mic dintre frați trece acum în clasa I. Cu mama profesor de matematică și bunica maternă cu aceeași profesie, Sofia Maria s-a gândit cândva că ar putea urma o carieră în acest domeniu dar și-a dat rapid seama că nu este ceva ce ea ar face, și nu ar fi ceva să o reprezinte, chiar dacă este o profesie nobilă. Admite că ritmul i-a fost impus, cel mai probabil, de învățătoarea din clasele primare pe care a iubit-o foarte mult, Daniela Solomon. Și a menținut acest ritm și la gimnaziu. „Evaluarea Națională este ținta principală din cei patru ani de studiu din gimnaziu. Dar nu cred că este un examen de speriat atât timp cât reușești să ții ritmul, înveți în fiecare zi, la fiecare materie, nu neapărat la cele pentru examen”, spune adolescenta.

Nu vine cu sfaturi pentru cei care vor da acest examen anul viitor, dar crede că studiul constant și gestionarea emoțiilor sunt foarte importante în abordarea examenului național.

„Eu am avut noroc de mama, de ambii părinți, care m-au încurajat continuu și mi-a explicat că, chiar dacă nu reușesc să obțin notele pe care le doresc, nu e sfârșitul lumii aici. Este doar un examen și o să mai fi multe de acum înainte”.

Susține cu tărie că fiecare ar trebui să aibă încredere în el și că, dacă îți dorești ceva cu adevărat, este foarte ușor de îndeplinit orice țel. Un moment important îl consideră cel din vara anului trecut când a fost într-o tabără, la Durău, dedicată premianților organizată de diriginta Cristiana Șoimaru. A fost locul în care i-a întâlnit pe străjerii din Garda de onoare a Curții Domnești.

„În tabără am văzut ce fac, cu ce se ocupă, și am decis că vreau și eu să fiu și eu străjer al Curții Domnești. De fapt cred că totul a pornit de la un concurs de tir cu arcul. Mi-a plăcut foarte mult și am și câștigat concursul. Atunci mi s-a propus să fac parte din acest proiect și am acceptat cu toată inima, mai ales că până atunci au fost recrutați doar băieți iar eu eram prima fată”, spune Sofia Maria.

Chiar dacă părinții au fost un pic cam sceptici în privința acestei activități unde fiica lor deschidea un drum încă nebătut, timpul a dovedit că a fost o decizie bună, iar acum din acest proiect fac parte mai multe fete.

Gabi SOFRONIA