Calitatea vieții școlare este strâns legată de calitatea conducerii sale și influențează direct calitatea vieții în comunitatea din jurul școlii. E drept că profesorii construiesc zilnic experiențe de învățare pentru elevi, însă directorul este cel care creează cadrul instituțional în care aceste experiențe devin posibile. De aceea, funcția de director de școală a depășit de mult rolul tradițional de administrator al unei instituții și s-a transformat într-o profesie complexă, aflată la intersecția dintre leadership educațional, management public, guvernanță și dezvoltare comunitară. Deși reprezentanții statului român erau pe deplin conștienți că funcția de director ar fi trebuit să devină o „profesie”, nu au permis ca acest lucru să devină realitate, mutilând un program cu finanțare europeană, inițiat în „pruncia” noastră în Uniunea Europeană, respectiv în anul 2007. Și astăzi mă întreb cum s-au realizat raportările pentru acea finanțare, în condițiile în care, nici funcția de director, nici funcția de inspector nu a fost preofesionalizată, conform scopului programului amintit.

Să revenim la directorii noștri, ce au devenit ei în timp? Conducerea unei școli presupune astăzi mult mai mult decât aplicarea legislației sau administrarea resurselor materiale. Directorul gestionează resurse umane, coordonează implementarea curriculumului, răspunde de calitatea educației, administrează bugete, implementează proiecte cu finanțare europeană, dezvoltă parteneriate instituționale și reprezintă școala în relația cu autoritățile și comunitatea locală. În același timp, trebuie să răspundă provocărilor generate de digitalizare, incluziune, schimbările curriculare și cerințele tot mai ridicate privind performanța instituțională. De unde a învățat directorul actual aceste lucruri? Evident, practica a fost cel mai mare învățător, însă nu sunt de neglijat nici formările prin care au trecut directorii „postpandemic”, unii dezvoltându-se profesional foarte bine, conform aspirațiilor proprii, alții primind aceste formări ca pe niște „obligații de serviciu”, impactul formărilor în școli fiind extrem de redus, la fel și dezvoltarea lor profesională.

Un nou şi aşteptat concurs?!

Funcția de director nu se obține atât de ușor, cum ar spune unii „chibiți” de pe margine, în sfârșit, după o perioadă de detașări în interesul învățământului, la decizia inspectorului școlar general, în România se organizează, din nou, concurs pentru obținerea acestei funcții importante. Calendarul propus de MEC este următorul: 17 august 2026 – publicarea funcțiilor vacante pentru care se organizează concursul; 14 septembrie – 2 octombrie 2026 are loc depunerea dosarelor de înscriere; 13 octombrie 2026 se susține proba de evaluare a competențelor (probă eliminatorie); 20 octombrie 2026 se susține proba scrisă; 23 octombrie – 4 noiembrie 2026 va avea loc evaluarea proiectelor manageriale; 12 – 27 noiembrie 2026 –are loc desfășurarea interviurilor, iar după finalizarea contestațiilor va avea loc validarea rezultatelor și emiterea deciziilor de numire.

Interferează politicul în acest concurs pentru obținerea celor mai importante funcții din sistemul educațional românesc? Judecând în logica lucrurilor, sistemul politic românesc păstrează o influență majoră în procesul de selecție pentru funcțiile de director, o realitate confirmată istoric și accentuată de mecanismele de organizare. În contextul viitorului concurs pentru directorii de școli, controlul politic se manifestă atât prin instituțiile care organizează examenele, cât și prin perioadele de interimat. Influența politică se exercită prin controlul managementului, realizat prin inspectoratele școlare, inspectorii școlari generali fiind sunt numiți politic. Deoarece aceste inspectorate organizează direct comisiile de concurs, publică posturile vacante și validează dosarele, partidele la putere pot influența subtil sau direct evaluarea. Până la finalizarea efectivă a noului concurs, ale cărui probe scrise și interviuri se întind până la sfârșitul anului, noul an școlar începe cu directori interimari numiți direct de inspectorate. Analiștii din educație avertizează că aceste „numiri din pix” au ca miză tocmai controlul politic asupra celor care vor gestiona ulterior organizarea locală a concursului.

Unde apar breșe de securitate?

„Călcâiul lui Ahile” ar putea fi însuși evaluatorul. Poate fi o evaluare subiectivă la proba de interviu, unde se evaluează proiectul managerial de către o comisie locală, din care fac parte și reprezentanți ai autorității locale, o vulnerabilitate, apropos de implicarea factorului politic. Cât și ce anume cunosc unii membri ai comisiei de evaluare despre acuratețea unui proiect managerial? Acest lucru nu este verificat de nimeni, așadar nota este influențată de „bunele relații” din comunitate. Ministerul de resort a luat și câteva măsuri anti-fraudă, cum ar fi digitalizarea și anonimizarea, utilizînd platforme informatice dedicate pentru înscriere și evaluare digitalizată a testelor standardizate, pentru a bloca posibile intervenți pe note și a limitat candidaturile, pentru a evita abuzurile unor persoane cu un ego exacerbat, precum cazurile din trecut, în care un singur candidat se putea înscrie la mai multe școli, noua metodologii prevăd că un profesor poate candida pentru maximum trei funcții de conducere.

Conform metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 4.115/2026, concursul cuprinde trei probe: evaluarea competențelor (eliminatorie); proba scrisă; interviul (care include susținerea proiectului managerial). Pentru înscriere pot candida cadre didactice titulare cu minimum 5 ani vechime în învățământ, care îndeplinesc condițiile prevăzute de metodologia în vigoare, care se află pe site-ul ministerului de resort, www.edu.ro.

Potrivit reglementărilor stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, comisia de evaluare pentru proba de interviu în cadrul concursului de directori de școli este alcătuită din 5 membri cu drept de vot. Componența este stabilită prin decizie a inspectorului școlar general pentru fiecare unitate de învățământ în parte. Structura comisiei de interviu este formată din: Președintele comisiei – un inspector școlar sau un metodist al inspectoratului școlar; doi reprezentanți ai școlii – cadre didactice titulare din unitatea de învățământ respectivă, alese prin vot secret de către Consiliul Profesoral (nu pot face parte din comisie profesorii care candidează la rândul lor în această sesiune sau cei care ocupă deja funcții de conducere). Un reprezentant al administrației locale desemnat de Consiliul Local (sau Consiliul Județean, respectiv Consiliul Local de Sector în București), în subordinea căruia se află școala; un specialist în resurse umane sau management, provenit din mediul de afaceri, companii private sau parteneri ai comunității educaționale, cu rolul de a asigura o evaluare obiectivă a abilităților de lider. Participă, fără drept de vot, secretarul comisiei – un cadru didactic sau informatician care asigură redactarea documentelor și centralizarea notelor și observatori, care pot fi reprezentanți ai sindicatelor reprezentative din învățământ și reprezentanți ai asociațiilor de părinți, care monitorizează corectitudinea procesului, dar nu acordă note. Întregul interviu este înregistrat audio-video pentru a preveni eventualele nereguli. Nota finală a candidatului se calculează ca medie aritmetică a punctajelor acordate de cei 5 membri evaluatori.

În acest contextul următoarei „directoriade”, mă urmărește întrebarea, dacă funcția de director mai este atractivă pentru profesori, având în vedere că directorul ar trebui să fie capabil să construiască echipe, în mod real, nu doar în documente de raportare, să stimuleze inițiativa profesorilor, să gestioneze conflicte și să creeze o cultură organizațională bazată pe încredere, responsabilitate și dialog. Tot directorul trebuie să găsească permanent echilibrul dintre cerințele administrative și nevoile pedagogice, dintre respectarea normelor și promovarea inovației, dintre responsabilitatea față de autorități și responsabilitatea față de elevi și profesori. Și toate acestea acestea în condițiile în care directorii din România au, de curând, 10 ore de predare. Este lesne de înțeles că, ambele roluri sunt destinate eșecului, din cauze bine cunoscute. Fără comentarii în plus…

Prof. dr. Elena Preda

Elena Preda este doctor în istorie cu teza „Învățământul din regiunea istorică Neamț în perioada 1918-1948”. Activează ca profesor de istorie la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ. Este CEO al Platformei educaționale online www.mentorultau.ro.

Ultimele lucrări publicate sunt Învățământul românesc interbelic – legislație și administrație. Studiu istoric despre învățământul primar și secundar din Ținutul Neamț, vol. I, Ed. Universitară, București, 2025; Învățământul românesc interbelic. Comunități didactice și autorități publice interbelice din Ținutul Neamț, vol. II, Ed. Universitară, București, 2025; Învățământul românesc interbelic. Studiu istoric despre înființarea instituțiilor școlare din Ținutul Neamț, vol. III, Ed. Universitară, București, 2025;Volvatirul – pânza cea de toate zilele. O istorie a fabricii de volvatir din Târgu-Neamț, PIM, Iași, 2025; Manual Istoria Comunismului, CDPRESS, București, 2025.

Din 2006 până în 2023 a deţinut funcţia de inspector școlar pentru disciplina istorie şi istoria a fost o disciplină de frunte în judeţ, strângând alături de ea o pleiadă de excelenţi profesionişti pentru o colaborare deosebită, completată de activităţile din cadrul „Asociaţiei Profesorilor de Istorie din Neamţ”, implementându-se numeroase proiecte. A activat şi activează ca formator naţional pe management şi istorie (formator/ consilier ARACIP, management (CRED); formator național – Istoria Holocaustului; formator național – Istoria orală; formator național – Istoria și didactica istoriei.

Mai menţionăm câteva titluri: Manual de istorie opțională – Legendă, tradiție și istorie in Munții Neamțului, Daniel Dieaconu, Elena Preda, Dionisie Savin, Ed. Cetatea Doamnei, Ed. Universitară, 2011; Identitate nemţeană, coordonator Elena Preda şi Daniel Dieaconu, Ed. Universitară Bucureşti, 2012, Incursiune în istoria învățământului din România, vol. Simpozion Național, 2020, coordonatori: Elena Preda, Cristiana Șoimaru, Emanuel Bălan, Cristian Vatamanu, Daniel Dieaconu, Pim, Iași, 2020; Neamţul – ţinutul tezaur. Monografie, coordonatori: Elena Preda, Daniel Dieaconu, Iulian Săndulache, Ed. Cetatea Doamnei, 2019; Ținutul răzeșilor – Neamț. Istorie și etnografie, Elena Preda și Daniel Dieaconu, Ed. Universitară București, 2022.