Despre un tânăr bogat și libertatea de a alege ceea ce contează

Evanghelia tânărului bogat, relatată de Sfântul Evanghelist Matei în capitolul 19, este una dintre acele pagini biblice care își păstrează forța indiferent de epocă. Textul nu vorbește doar despre avere, ci mai ales despre libertatea interioară, despre priorități și despre ceea ce ajunge să ocupe primul loc în viața omului.

Scriu aceste rânduri în timpul unui proiect Erasmus+, într-un context în care întâlnirea cu tinerii este una directă, vie și profund încurajatoare. Tocmai această experiență mă obligă să privesc Evanghelia fără clișee pesimiste despre „tineretul de astăzi”. Tinerii cu care interacționez sunt bine educați, inclusiv religios, echilibrați, stăpâni pe propriile emoții, capabili de dialog, de discernământ și de asumare. În cazul lor, mesajul evanghelic nu vine să corecteze o generație pierdută, ci să ofere un orizont și mai înalt unei generații care caută sens.

Tânărul din Evanghelie se apropie de Hristos și Îi pune o întrebare esențială: „Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viață veșnică?” Nu este un tânăr superficial și nici dezinteresat de viața spirituală. Dimpotrivă, cunoaște poruncile și mărturisește că le-a păzit din tinerețe. Hristos îi arată însă că simpla corectitudine morală nu este capătul drumului: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor […] apoi vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Astfel, Hristos prețuiește în mod deosebit tinerii care caută desăvârșirea spirituală.

Nu bogăția este problema, ci dependența de ea

Drama tânărului bogat nu constă în faptul că are avere. Evanghelia nu condamnă bunurile materiale dobândite cinstit și nici reușita în viață. Problema apare atunci când omul nu mai posedă lucrurile, ci începe să fie posedat de ele.

Tânărul pleacă întristat. Nu Îl contrazice pe Hristos, nu se revoltă și nu Îl ironizează. Descoperă doar că există ceva de care nu se poate desprinde. Aici se află tensiunea profundă a Evangheliei: poți fi corect, educat, religios și bine intenționat, dar poate exista în tine un atașament care devine mai puternic decât chemarea către libertate.

Aceasta este și întrebarea adresată tânărului contemporan. Nu cât posedă, ci cât de liber este față de ceea ce posedă.

Averea de astăzi nu înseamnă doar bani. Poate însemna statut, carieră, imagine, performanță, validare socială, notorietate sau chiar propria imagine digitală. Toate sunt legitime atât timp cât nu devin centrul existenței.

În întâlnirile pe care le presupune un proiect Erasmus+, observi însă foarte clar că tinerii nu pot fi reduși la stereotipul unei generații dependente de telefon, fragile sau dezorientate. Există tineri care știu să călătorească responsabil, să respecte diferențele culturale, să discute despre credință, istorie și valori europene, să gestioneze situații neprevăzute și să rămână echilibrați emoțional. A-i privi doar prin lentila crizei educației moderne ar fi nedrept și insuficient.

Hristos nu cere tânărului să fie sărac, ci mai înţelept

Uneori creștinismul este prezentat greșit ca o religie a renunțării, a limitării și a interdicției. Hristos nu îi cere tânărului din Evanghelie să devină mai sărac în sens existențial, ci îl cheamă să devină mai liber și mai deplin.

„Vino și urmează-Mi” este centrul pasajului. Renunțarea la avere nu este scopul nostru. Scopul este urmarea lui Hristos. Un tânăr creștin nu este chemat să-și abandoneze studiile, aspirațiile, proiectele sau dorința de afirmare. Este chemat să le așeze într-o ordine sănătoasă. Să poată avea succes fără să devină dependent de succes. Să utilizeze tehnologia fără a fi dominat de ea. Să construiască o carieră fără a-și transforma profesia în singura identitate, dar mai cu seamă să câștige bani fără să își măsoare valoarea în bani. Din această perspectivă, Evanghelia nu intră în conflict cu tinerețea modernă, ci o provoacă la maturitate.

Tinerețea este perioada căutării adevărului, binelui și frumosului, timpul idealurilor și al dorinței de cunoaștere și comuniune. Această descriere este mult mai potrivită experienței concrete a multor tineri decât discursul repetitiv despre o generație „pierdută”.

Desigur, lumea contemporană are propriile ei dificultăți. Dar niciuna dintre generații nu a fost lipsită de ispite. Diferența o face capacitatea omului de a discerne și de a alege.

Un model creștin pentru tânărul european de astăzi

În timpul unei mobilități Erasmus+, sensul acestui text devine și mai vizibil. Călătoria nu înseamnă doar kilometri parcurși, orașe văzute sau obiective bifate. Ea poate deveni un exercițiu de deschidere, maturizare și confruntare cu propriile valori.

Tânărul european de astăzi are acces la o lume pe care generațiile anterioare cu greu și-ar fi putut-o imagina. Poate călători, studia, comunica aproape instantaneu și întâlni oameni din culturi diferite. Tocmai această libertate exterioară are însă nevoie de o libertate interioară pe măsură.

Aici modelul oferit de Hristos rămâne fundamental: fii liber, dar nu fără criterii; fii ambițios, dar nu egoist; fii educat, dar nu autosuficient; fii modern, dar nu lipsit de rădăcini; fii deschis lumii, fără să pierzi sensul propriei identități.

Sfântul Apostol Pavel îi spunea tânărului Timotei: „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor prin cuvânt, prin purtare, prin dragoste, prin credință, prin curăție”. Este, poate, una dintre cele mai frumoase definiții biblice ale tinereții mature.

Tânărul bogat din Evanghelie nu este, de altfel, un personaj negativ. Este un om aflat foarte aproape de o alegere extraordinară. Hristos îl provoacă să depășească nivelul unei vieți corecte pentru a intra într-o viață transformată.

Aceeași provocare poate fi adresată și tinerilor pe care îi întâlnim astăzi în școli, universități sau proiecte europene. Nu pentru că ar fi mai slabi decât generațiile anterioare, ci tocmai pentru că mulți dintre ei au resurse intelectuale, culturale și emoționale remarcabile.

Întrebarea Evangheliei rămâne, așadar, deschisă pentru fiecare generație: Ce este atât de important pentru mine încât nu aș putea renunța la el nici măcar pentru a deveni mai liber?

Poate că maturitatea creștină începe tocmai în clipa în care înțelegem că Hristos nu ne cere să pierdem viața, ci să descoperim ce merită cu adevărat să păstrăm.

Preot dr. prof. Mihai Capşa Togan