… al infrastructurii rutiere, apropiat celui preocupat de reziliență să se scurteze durata mersului până la orașul unde se dă ora exactă, orașul lui vodă. De câteva zile bune, cei cu frică de radar, când acul trece de sută, respiră normal și zburdă pe asfaltul pus de companiile lui Umbrărescu, fără a se gândi o clipă să-i aprindă o lumânare de mulțumire, pentru imensul avantaj al scurtării timpului de mers spre Focșani, Buzău sau Ploiești și al beneficiului real care se va vedea în scurtă vreme. A7, denumită și coloana vertebrală a Moldovei prin declarațiile politice a celor ce au sperat în creșteri de imagine prin afișarea șantieristică, oferă o creștere a mobilității economice pentru cei ce vând sau produc de-a lungul traseului său, fapt din ce în ce mai evident dacă-i să ne luăm după aparițiile edilitare din preajma nodurilor rutiere. Dacă vreți, asistăm la o verificare a zicerii istorice că marile citadele se formează pe traseul căilor de comunicații.
Privind în urmă, cam de pe la Focșani încoace, interesul politic pentru A7 a început să se umfle simțitor, mai cu seamă pe baza imaginilor de pe traseu, luate fie din avion ( că s-au dat oarece bani pentru așa ceva ), fie din drone purtate de ONG-uri ( evident tot pe bani ). Până nu au apărut transmisiile de la firul ierbii au existat voci ce puneau serios la îndoială facerea autostrăzii, mai ales dacă în cadrul relatărilor din șantiere apăreau politicieni. Făcătură. Minciuni. Nu se face nimic. Erau emisii ale contemporanilor noștri, consumatori de presă în fotoliul din sufragerie, presă care, culmea, era făcută tot din fotoliu, numai că din birou. Respectând trasa lansată de Cristoiu, presa, atât cât mai este, a continuat să aducă în față tot ce era putred, negru sau slinos într-o manieră aproape deșănțată. S-au rostogolit în spațiul public informații date ca certe din partea unor surse credibile de talia unor muncitori, cu accese în bucătăria economică a unui colos de talia UMB. Evident false.
Au circulat păreri, supoziții, presupuneri cu valoare de expertiză care dădeau imposibilă atingerea bornei angajate și pe cale de consecință, pierderea bănetului de la Bruxelles, respectiv doliu național. Și s-a văzut prin cifrele de audiență. O știre că UMB nu mai are bani să termine a eclipsat-o pe cea care anunța semnarea primelor contracte de concesiune a spațiilor adiacente traseului, dedicate serviciilor, parcării de lungă și scurtă durată. Odată ce traficul a început să evolueze pe A7, aceasta a devenit desuetă și au început opiniile că este cam de porc, că nu ai unde să faci un pipi pe intervalul de 300 de km, bașca nu ai cum să-ți iei un sandwich sau să bei o cafea ca omu`. Adică avem o autostradă de rahat. Făcută degeaba, de cine nu trebuie, ba mai și încurcă pe ici colo câte un agent economic deposedat de clienții fideli cu tot cu camioanele lor. Mai lipseau manifestările concurențiale de tipul pietrelor aruncate în parbriz, din partea unor patroneți de microbuze când a fost reintrodus trenul de la Suceava la Putna și tabloul ar fi fost ornat cu tot ce trebuie.
Realitatea relevă o meteahnă mioritică, de a se arunca cu noroi în orice se face. De la Catedrala Neamului, podul de la Brăila, rețeaua de drumuri în dezvoltare nu a scăpat de scanarea experților academiilor de sufragerie, care nu cred că au excelat vreodată în turnarea unei linguri de beton. Pe lângă asta, vizitele politice din peisajul șantierului nu au avut hazul să răsplătească efortul celor din cabine sau praful traseului și nici să-și mărească cifra de audiență. Se avansau termene, parametri, stadii de terminare a lucrărilor fără nici o corelație cu realitatea sau cu cifrele oficiale de la CNAIR. Dacă era un stadiu de 50%, se mai punea un zece procente pentru impresie artistică, fapt care a afectat destul de serios imaginea constructorilor și mai cu seamă așteptările celor interesați pe bune de circulația pe autostrăzi. Un procent de peste 60% conducea la ideea terminării în scurtă vreme, astfel că cel mai frecvent se auzea întrebarea: Dar de ce nu e gata, că alaltăieri era un procent cocoșabil.
Pentru cei nerăbdători să facă măcar un pipi de calitate pe traseul lui A7 îi informez că există și o ordonanță de guvern prin care spațiile invocate sunt oferite concesionării, iar atenția lor ar trebui să se îndrepte spre muntele birocratic din spatele acestui fapt, de care nimeni nu spune nimic. De la idee la spațiul real, în care să se ușureze la parametri premium cei ce contestă calitatea, utilitatea și planeitatea lui A7, trebuie să treacă vreo doi ani, și mai bine uneori, dacă sunt contestații, sau piedici, sau … interese. Așa că, în loc să ne luăm după fentele politice ale unora în scaun deja sau altora, pe cale de aburcare, un pic de preocupare reală n-ar strica. Sunt informații publice, transmisii din miezul faptelor și o lege care obligă la furnizarea informațiilor cu caracter public către oricine care cere așa ceva. S-ar evita tensiuni inutile, dispute sterile și păreri puerile pentru că singurii care ar trebui să povestească despre aceste lucrări de anvergură sunt inginerii. Punct.
GD Patraucean
Mesagerul Bacău „Primul venit, primul servit”: AFIR deschide sesiunea de finanțare pentru energie solară și stocare 
ZCH Știre actualizată. Iași. Alertă din cauza unui recipient suspect găsit în curtea unei școli – au intervenit militarii CBRN 
NewsEdge AFIR pune în consultare publică o nouă finanțare pentru fermele de ovine și caprine. Sprijin de până la 50.000 de euro 
BusinessEdge Ce companii pot avea de câștigat din consolidarea relației dintre Canada și UE. Marile contracte încep deja să ajungă la grupuri europene 
