În comuna urbană Târgu-Neamț se simțea nevoia înființării unei școli pentru fete, așa că, în noiembrie 1856, locuitorii comunei solicitau caimacamului Teodor Balș înființarea unei astfel de școli. Caimacamul aproba, în principiu, solicitarea locuitorilor, dând următoarea hotărâre: „Departamentul bisericesc se va înțelege cu d-na Ecaterina Balș, patroana școlilor de fete, în ce privește înființarea școlii. Localul se va lua de la mănăstirea Neamțului, iar profesoara va fi plătită ca și la celelalte școli, de județe”. (V.A. Ureche, Istoria școalelor).

Doi ani de așteptare pentru înființarea școlii

Cu toate acestea, Gheorghe Asachi, șeful Departamentului Instrucției Publice, la acea dată, a propus ca localul școlii să fie dăruit de Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Neamț fiind obligată prin Hrisovul nr. 40 al Căimăcămiei, cu întreținerea Seminarului de la Neamț și a Școlii Primare de Băieți din Târgu-Neamț. Deoarece trecuseră mai bine de doi ani și școala nu fusese înființată, la 28 septembrie 1858, Sfatul orășenesc al comunei a trimis o nouă cerere pentru înființarea școlii și spre sfârșitul anului s-a aprobat trimiterea unei institutoare și înființarea școlii.

1858 – începuturile școlii de fete

La sfârșitul anului 1858 se înființa Şcoala Primară nr. 1 de Fete care a funcționat, fără întrerupere, până la reforma învățământului din 1864, după care a devenit Gimnaziu de fete. În timpul Primului Război Mondial, în perioada 1916-1918, școala a fost ocupată de armată și, din păcate, arhiva acesteia a fost distrusă. Școala Primară nr. 1 de Fete din Târgu-Neamț a fost instalată, temporar, în localul donat de Mihail Kogălniceanu orașului în care a funcţionat şi Şcoala Primară nr. 2 de Băieţi, pentru o scurtă perioadă. Clasele V-VII, înființate în anul şcolar 1927-1928, aveau frecvenţa foarte slabă, deşi funcționa şi un atelier de croitorie, nu erau suficient de atractive, familiile preferau să-și trimită fetele direct la croitoresele cunoscute, să fie ucenice, fără a socoti că acestea ar mai avea nevoie de școală.

1927 – Consfătuirea corpului didactic din circumscripția Târgu-Neamț, în fața Arhondaricului de la Agapia, în primul rând, cu baston, Ioan Bicleanu, director al Școlii nr. 1 de Băieți din Târgu-Neamț și în spatele mitropolitului, Constantin Stan, institutor, director, revizor, autor de manuale, împreună cu învățători, institutori de la școli. Sursa: colecția personală Elena Constantin – Preda

Școlile orașului, rechiziționate în folosul războiului

Urmare circularei emise de Prefectura Județului Neamț, biroul mobilizări, cu numărul de ordine 1.413 din 16 august 1917, Școala Primară de Fete de pe strada Ștefan cel Mare, cu șase camere, a fost ocupată de Batalionul Vânătorilor de Munte, rechiziționată în folosul războiului începând cu data de 2 ianuarie 1917. La fel s-a procedat și cu Școala Primară de Băieți nr. 2, de pe strada M. Kogălniceanu, local cu zece camere, spațiu rechiziționat de către Spitalul 372, în data de 2 ianuarie 1916, cu Școala nr. 1 băieți, de pe strada Ștefan cel Mare, cu șapte camere, rechiziționată în folosul Spitalului nr. 374, în data de 1 septembrie 1916. Până la sfârșitul războiului au fost rechiziționate toate clădirile școlilor din oraș, inclusiv Școala israelito-română de pe strada Ștefan cel Mare, rechiziționată în folosul Spitalului nr. 430, în data de 18 august 1916, clădirea Judecătoriei și alte case particulare din oraș.

Școala de fete mutată dintr-un loc în altul

Cu toate vicisitudinile vremii, Școala Primară de Fete și-a continuat activitatea închiriind spații în niște prăvălii și, temporar, în localul care găzduia gradina de copii. Acest lucru apare și într-un proces-verbal, cu nr. 445 din 16 iunie 1918, în care inspectorul școlar Gheorghe Simionescu scria că „școala funcționează în localul grădiniței de copii de la luna mai 1918. Mai înainte de a funcționa în două prăvălii rechiziționate, situate în Strada Mare. Localul propriu de la declararea războiului, și chiar acum, e ocupat de armată, din care cauză e într-o stare de deteriorare. Are nevoie de reparații radicale în cursul vacanței pentru ca pe luna septembrie 1918 să se găsească în stare bună de funcționare”. În luna iunie 1918, direcțiunea Școlii Primare nr. 1 de fete, prin raportul nr. 241, înștiința primăria comunei că școala se afla într-o stare deplorabilă și solicita eliberarea localului pentru reparații.

Institutoarele care au scris istoria școlii

Au rămas în istoria Școlii Primare de fete nr. 1 numele următoarelor institutoare: Elena Nicolau, Olga Ciurea, Virginia Ghimicescu, Maria Ștefănescu, Eliza Bradu, Lucreția Tistu-Bancea, Albertina Cracalescu, Maria Ionescu, directoarea Maria Moțoc, Elena Popescu, Aglaia Roban. Şcoala primară funcționa cu șase posturi, iar în anul şcolar 1934-1935, dintre cele 210 eleve înscrise, doar 187 frecventau toate cursurile. După reforma învăţământului din 1948, instituția s-a numit Şcoală Secundară de Fete, cu profil practic.

Prof. dr. Elena Preda