Cei 14 elevi ai grupului „Ranger Junior Jurnalism” au participat în weekend-ul 19-20 septembrie la o excursie tematică organizată de Asociația Pro Grințieș, sub coordonarea profesorului Daniel Dieaconu. Grupul a fost însoțit de mai mulţi adulți, profesori coordonatori ai grupului ţintă, voluntari ai proiectului, invitați speciali fiind artistul plastic și caricaturistul Ovidiu Stanciu și Sergiu Ciocoiu, jurnalist și realizator la TVR Iași. Activitățile au cuprins drumeții, vizite la obiective naturale, istorice și religioase și educație ecologică în judeţul Neamţ, dar şi itinerarii cu plecare din judeţul Neamţ.

Drumeție pe Rarău și popas la mănăstire

Plecarea a fost sâmbătă, 19 septembrie, iar primul obiectiv al excursiei a fost Masivul Rarău, unde elevii au parcurs o drumeție în zona montană, cu accent pe contactul direct cu natura și observarea peisajului. Traseul spre Rarău i-a dus pe la Grinţieş, apoi la Piatra Teiului, monument al naturii. S-a mers apoi la Farcaşa, cu vechea bisericuţă de lemn, continuând pe drumul lui Creangă la Broşteni. În masivul Rarău, a fost admirată aria protejată Pietrele Doamnei şi s-a facut o ascensiune pe vârful Rarău. După drumeție, elevii au vizitat Mănăstirea Rarău, apoi au pornit spre Bilbor și Tulgheș.

Bilbor: o biserică din lemn de la sfârșitul secolului al XVIII-lea

La Bilbor, în județul Harghita, grupul s-a oprit mai întâi la biserica de lemn „Sfântul Nicolae”, monument istoric ridicat între 1795 și 1797 de meșteri veniți din Bucovina. Preotul Alexandru Apostol le-a prezentat copiilor principalele obiecte păstrate în biserică: icoane vechi pictate pe lemn, două pomelnice din 1901 și 1923 înscrise pe spatele unor icoane de pe tetrapod, unul cu litere chirilice, un candelabru sculptat din lemn de tei și crucile de procesiune cunoscute drept „crucile cu aripi” sau „crucile zburătoare”. Sculptate și pictate cu motive florale, păsări și simboluri religioase, crucile fac parte din patrimoniul de artă populară al vechiului lăcaș, unde curentul electric nu a fost introdus, iar slujbele se mai țin de câteva ori pe an. „Este cel mai mare dar pe care noi l-am putut primi de la înaintașii noștri”, a spus părintele Alexandru Apostol, vorbind despre biserica păstrată de comunitate și despre legătura ei cu cimitirul din jur. Pe cele patru coloane ale bisericii se păstrează inscripții din 1824, cu litere chirilice, iar la piciorul Sfintei Mese din piatră apare, tot în chirilică, numele „RONCAN”, pus în legătură cu unul dintre ctitorii lăcașului. Profesorul George-Bogdan Tofan a prezentat clima Depresiunii Bilbor, vegetația specifică și izvoarele minerale din zonă. „Iarna este foarte rece, sunt inversiuni de temperatură, aerul rece stagnează în partea de jos a depresiunii; verile, la fel, sunt destul de răcoroase. Fiindcă ne aflăm într-o zonă vulcanică, aici, la Bilbor, avem foarte multe izvoare de apă minerală, undeva la vreo 11 izvoare, care poartă numele unor localnici ce se ocupau de întreținerea lor”. În privința vegetației, acesta a atras atenția asupra unui fenomen specific zonei: „Pădurea de molid este prezentă aici, în depresiune, în timp ce în munte, sus, apare inversiunea de vegetație și găsim fagul.”

Explicațiile au continuat cu populația și numele localității: „Bilborul, la ultimul recensământ, are o populație de 2.300 de locuitori, cei mai mulți români, foarte puțini maghiari. Suntem, așadar, o localitate atipică și singura localitate din județul Harghita care este, putem spune, aproape 100% românească. Bilbor, numele acesta, provine dintr-o denumire slavonă, «belbor», înseamnă «ținutul bradului alb». Vine fie de la specia de brad, fie de la faptul că aici avem, pe o perioadă foarte mare din an, undeva la vreo șase luni, iarnă. Mai demult erau zăpezi consistente și aceasta poate fi o interpretare: bradul încărcat cu zăpadă, acel peisaj de iarnă”.

Discuția a ajuns apoi la plantele rare din depresiune: „Fiindcă sunteți rangeri, aici, în cadrul depresiunii, avem niște plante foarte rare. Avem și o mlaștină eutrofă, o rezervație botanică în care cresc plante siberiene, trifoiul-lutrei, limba-siberiană și roua-cerului, plantă carnivoră.” A amintit apoi papucul-doamnei, „o orhidee de munte, care este foarte rară, în special unde este calcar”, și tufa de mesteacăn pitic din zona cunoscută drept „La ruși”: „Este, la fel, o relicvă glaciară, pe care sperăm, pe viitor, să o putem declara rezervație naturală.”

Grupul a coborât apoi la biserica mare din Bilbor, unde explicațiile s-au oprit asupra picturii realizate în 1971 și asupra verdelui folosit ca fundal. „Pictura are o tentă de verde, destul de pregnantă, și un motiv este tocmai pentru că natura din jurul Bilborului are acel verde de la pădurea de conifere. Pictorul, eu așa zic, a încercat să transpună lucrul acesta în pictura din biserica noastră.” Au urmat detalii despre recondiționarea picturii, iconostasul din lemn de molid, în alb și auriu, și elementele din lemn sculptat adăugate ulterior. George-Bogdan Tofan a completat că arhitectul bisericii a fost fiul pictorului Octavian Smigelschi și a făcut o comparație cu Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Panaci, cunoscută drept „Catedrala Munților”: „Acolo, în centrul comunei, este o biserică asemănătoare cu aceasta și are denumirea «Catedrala Munților». Și la Bilbor avem o catedrală a munților.”

La Vânători-Neamț, natura prezentată de rangerul Ioan Mihuț

Duminică, activitățile au continuat în Parcul Natural Vânători-Neamț, iar prima oprire a fost la Centrul de Vizitare, unde rangerul Ioan Mihuț le-a prezentat elevilor aria protejată, înființată în 1999 și întinsă pe aproximativ 30.000 de hectare. Unul dintre principalele subiecte a fost zimbrul, specie pentru care parcul desfășoară de mai mulți ani un program de reintroducere și monitorizare în libertate.

„Din 2012 s-au pus în libertate primele exemplare de zimbri. La ora actuală avem peste 100 de exemplare puse în libertate, pe care le monitorizăm prin GPS”, le-a spus Ioan Mihuț, explicând că sistemul permite urmărirea deplasărilor animalelor în teritoriu. Rangerul a vorbit și despre cei patru elani aduși în parc în acest an: „Mai nou, de anul acesta, avem și elani, un mascul și trei femele. Acum sunt în țarcul de aclimatizare, iar în viitor vor fi mutați într-un țarc mai mare, unde vor fi monitorizați.”

La Centrul de Vizitare, copiii au putut vedea un stup de albine viu, protejat de sticlă, un mușuroi de furnici amenajat în același mod și panouri cu informații despre plante, animale, rolul pădurii și schimbările produse de anotimpuri, iar în timpul turului au fost prezentate și informații despre cultura Cucuteni și Cetatea Neamț. Panoul „Univers în miniatură” permitea, cu ajutorul unei lupe, observarea unei amenajări miniaturale cu insecte, iar vizita s-a încheiat cu proiectarea unui film despre parc. A urmat o drumeție prin pădurea Parcului Natural Vânători-Neamț, după care grupul a vizitat Grădina Zoologică „Dragoș Vodă”, unde copiii au văzut zimbri, cerbi, căprioare, mufloni, alte mamifere și diverse specii de păsări.

Patrimoniu literar la Vânători-Neamț: Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”

Ultima parte a zilei a cuprins vizitarea Casei Memoriale „Mihail Sadoveanu” și a bisericii Schitului Vovidenia, aflate în imediata apropiere. Schitul are origini în secolul al XVII-lea, actuala biserică de piatră a fost sfințită în 1857, iar Mihail Sadoveanu cunoștea viața monahală de la Vovidenia, care i-a oferit și surse de inspirație literară.

Clădirea în care funcționează muzeul a fost ridicată în 1937, la inițiativa mitropolitului Visarion Puiu, ca palat arhieresc, iar din 1944 a fost pusă la dispoziția lui Mihail Sadoveanu, care a folosit-o ca reședință de vară până în 1961. În cele nouă camere sunt păstrate mobilier, cărți, tablouri, obiecte de vânătoare și pescuit și alte piese legate de viața scriitorului, una dintre încăperi fiind rezervată mitropolitului Visarion Puiu, iar celelalte prezentând viața și activitatea lui Mihail Sadoveanu.

În cele două zile, elevii au combinat drumețiile cu informații despre natură, istorie și patrimoniu, primite direct în locurile vizitate și în discuțiile purtate acolo, continuând prin această excursie tematică o tradiție Ranger Junior începută la Grințieș în urmă cu mai bine de un deceniu, concentrată acum şi pe jurnalismul de mediu făcut de către cei mici.