Într-o societate în care răspunsul la ofensă este, aproape instinctiv, o altă ofensă, cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Luca par greu de urmat: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi”. Fragmentul evanghelic despre iubirea vrăjmașilor nu propune o simplă regulă de bună purtare, ci o adevărată schimbare a felului în care omul se raportează la ceilalți.

Este ușor să îi iubim pe cei care ne iubesc, să îi ajutăm pe cei care ne sunt apropiați și să răspundem cu bunătate celor care ne respectă. Adevărata încercare începe atunci când, în fața nedreptății, a jignirii sau a răutății, alegem să nu răspundem la fel. Tocmai aici se află noutatea și puterea mesajului creștin.

O regulă simplă, dar greu de trăit

„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea” este una dintre cele mai cunoscute învățături ale Evangheliei. La prima vedere, pare o regulă firească: fiecare om dorește să fie respectat, înțeles, ajutat și iertat. În realitate, însă, aplicarea ei presupune un efort permanent.

Viața de zi cu zi ne pune în fața unor situații în care suntem tentați să judecăm repede, să răspundem aspru sau să întoarcem răul primit. Conflictele dintre vecini, disputele din familie, rivalitățile profesionale și încrâncenarea din spațiul public arată cât de ușor poate fi uitată această regulă.

Cuvintele Evangheliei ne cer să facem primul pas, fără să așteptăm ca celălalt să se schimbe. Să oferim respect înainte de a-l primi, să păstrăm măsura chiar și atunci când suntem provocați și să căutăm împăcarea înainte ca neînțelegerea să devină ură. Nu este un semn de slăbiciune, ci dovada unei puteri lăuntrice pe care răzbunarea nu o poate oferi.

Iertarea nu înseamnă acceptarea nedreptății

Iubirea vrăjmașilor este adesea interpretată greșit. Ea nu înseamnă că omul trebuie să accepte abuzul, să tacă în fața nedreptății sau să renunțe la adevăr. Credința creștină nu cere anularea dreptății, ci refuzul urii.

Putem condamna o faptă rea fără să dorim distrugerea celui care a săvârșit-o. Putem cere dreptate fără să transformăm dreptatea în răzbunare. Putem păstra distanța față de o persoană care ne face rău, fără să ne hrănim sufletul cu resentimente. Iertarea nu schimbă trecutul, dar poate împiedica răul din trecut să stăpânească prezentul.

Ura îl leagă pe om de cel care l-a rănit. Îl face să retrăiască mereu nedreptatea și îi consumă liniștea. Iertarea, chiar dacă se dobândește greu și uneori după mult timp, înseamnă eliberarea din această legătură. Ea nu șterge responsabilitatea celui vinovat, ci îl ajută pe cel rănit să nu devină, la rândul său, prizonierul răului.

Porunca iubirii vrăjmașilor este cu atât mai actuală într-o vreme în care cuvintele grele circulă repede, mai ales în mediul online. O părere diferită este suficientă pentru ca omul din fața noastră să fie transformat într-un adversar. Dialogul este înlocuit de etichete, iar dorința de a înțelege este înlocuită de graba de a acuza. Evanghelia ne amintește că celălalt rămâne semenul nostru chiar și atunci când greșește sau când nu gândește asemenea nouă.

Milostenia, măsura unei comunități

Mântuitorul leagă iubirea vrăjmașilor de bunătatea oferită fără a aștepta răsplată: „Faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb”. Este o chemare la generozitate sinceră, nu la relații întemeiate doar pe interes.

O comunitate nu devine mai puternică numai prin investiții și proiecte, ci și prin felul în care oamenii au grijă unii de alții. În fiecare sat și oraș există bătrâni singuri, familii aflate în dificultate, copii care au nevoie de sprijin și oameni care trec prin încercări despre care nu vorbesc. Uneori, ajutorul înseamnă bani sau hrană. Alteori, înseamnă o vizită, o vorbă bună, o mână întinsă ori disponibilitatea de a asculta.

Într-un județ precum Neamțul, unde tradiția creștină face parte din identitatea locului, mesajul Evangheliei nu ar trebui să rămână doar între zidurile bisericilor. El trebuie să se vadă în familie, pe stradă, la locul de muncă și în felul în care răspundem nevoilor celor de lângă noi.

Fragmentul evanghelic se încheie cu îndemnul: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv”. Aceasta este măsura propusă omului: nu simpla corectitudine și nici bunătatea oferită doar celor apropiați, ci mila care depășește calculele și orgoliile.

Iubirea vrăjmașilor nu este o poruncă ușoară și nici o atitudine care se dobândește într-o singură zi. Este un drum care începe cu lucruri aparent mici: renunțarea la un răspuns jignitor, oprirea unei judecăți pripite, refuzul răzbunării și disponibilitatea de a ierta. Într-o lume în care conflictele par să se înmulțească, acest drum rămâne una dintre puținele căi prin care răul poate fi oprit fără a produce un rău și mai mare.

Preot prof. dr. Mihai Capşa Togan

FOTO: doxologia.ro