În profesia ei, o linie subțire separă viața de moarte, dragostea de ură, satisfacția de neîmplinire și sentimentul de fericire de dezamăgire și depresie. Dar, această femeie în halat alb a luat asupra ei răspunderea și puterea de a le accepta și a le ține în zona de echilibru pe toate, pentru pacientele ei, în fiecare zi în care acestea luptă cu o boală devastatoare. Ca un jongleur, cu fruntea plină de broboade de transpirație, ce ține în poală zeci de mingi -neliniștile fiecăreia- în timp ce merge pe o sârmă subțire la 10 metri deasupra podelei, într-un echilibru fragil, concentrat pe linia de sosire. Scrutând acel capăt în care îl așteaptă un scaun gol pentru odihnă și ropotele de aplauze ale mulțimii care-i privește măiestria cu răsuflarea tăiată. De jos, publicul vede doar rezultatul, echilibrul, fără a bănui efortul din spate, sudoarea, îndoielile, clipele de suspans în care podeaua se cască ca un hău gata să-l înghită.

De viață, dragoste și moarte

Doctorul senolog Ștefănica Bejan este un astfel de ”acrobat”. Dar, nu sub cupola vreunui circ, ci în viață și în centrul medical, acolo unde se străduiește să vindece boala care lovește cel mai crud. Mai întâi, a lucrat la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Piatra-Neamț, apoi într-un centru medical din Suedia, iar, în ultimii ani, a revenit în Piatra-Neamț, la Centrul Oncologic MedisProf. Povestea ei, cu urcușuri și coborâșuri, cu multe izbânzi, dar și reîntoarceri în bernă, ca un stindard care refuză să se rupă în furtună, urmează un fir constant care se împletește cu dedicare spre vindecare. Fiecare femeie care-i trece pragul cabinetului aduce cu ea propria poveste, propria luptă, tăcerile grele și spovada șoptită. Din frânturi de lacrimi și zâmbete frânte în colțul gurii, doctorița Bejan a învățat să discearnă și să identifice. A pus sub microscop, a cântărit, dar mai ales a învățat, să facă diferența între viață și moarte, între recidivă și liniște. A făcut ordine prin proceduri clare, pentru cancerul de sân, astfel încât, indiferent că este vorba despre un stadiu incipient, ori despre metastaze, fiecare medic, fiecare asistent medical sau laborant, știe exact toți pașii de urmat. Acest drum are la capăt o victorie, dacă procedurile sunt respectate, dacă controalele se fac din timp și tratamentele se aplică ca la carte! Acum doi ani, în vară, cu soțul ei și cei doi copii încă mici, a fost pregătită să-și susțină surorile, să-și plângă mama și să o ia, pentru a treia oară, de la capăt.

”Am cochetat cu ideea să ne-ntoarcem, pentru simplul motiv că mama mea a murit în spital, aici, în 2024, când COVID-ul nu mai avea putere. Le-au ținut pe surorile mele afară și le-au lăsat să intre doar, pe rând, una singură, câte 5 minute. Tare-aș vrea să știu: De ce-am suferit atât, toate? Ce sens au avut toate aceste lucruri? Eu eram pe avion când se întâmpla asta”, își amintește acest episod dureros din viața personală, de neînțeles pentru o doctoriță care-a făcut totul pentru pacienții ei. Ea, vindecătoarea, nu a mai apucat să-și îmbrățișeze propria mamă. Spune simplu, cu o voce egală: ”Nu mi s-a părut ok!”.

Specialiști uniți precum rotițele unui ceasornic

Aceasta este imaginea care îți vine în minte atunci când vorbește despre protocoalele și procedurile implementate în centrul medical de oncologie pietrean, după modelul spitalului similar din Suedia. Fiecare știe exact ce are de făcut, ce set de analize sunt necesare în funcție de simptome, cât durează fiecare fază a bolii, când trebuie pacientul să revină la control și alte chestiuni devenite rutină. O rutină care acordă șanse la viață sau care fac ultimele luni din viața cuiva, suportabile.

”Mi-a plăcut să lucrez la aceste protocoale. Sunt foarte clare. Am discutat cu patologi, nu cei mai buni, neapărat, dar cu prețuri mai bune, ca să-și permită toată lumea. Până la urmă acesta este sensul, fiecare să aibă o șansă. Acum, avem biopsiile contractate prin Casa de Asigurări. Nimeni nu are din țară, suntem primul centru la nivel național! Eu fac o examinare specială, care se numește Vacuum Biopsie sau Vacuum Excision. E o procedură destul de nouă, se face numai la București, în Constanța. La Sibiu încă nu se face, dar se dorește și acolo. În Moldova, nicăieri altundeva nu se mai face! Conducerea clinicii m-a înțeles, mi-au dat tot ce ținea de dotări. Facem extraordinar de bine aceste biopsii. Ieri, a venit o doamnă, cu 4-5 calcificări. Înăuntru, nu le vezi. Nu le vezi pe ecografie, nu le vezi pe RMM, numai pe mamografie. Le facem cu prețul cel mai bun, le facem și rapid. Este în interesul pacientei. Vine rezultatul, văd imediat despre ce este vorba, cu cât descoperi mai repede, mai devreme, cu atât mai bine!”, punctează doctorița.

La Conferința oncologică din România, centrul medical pietrean a prezentat și o statistică: într-un an de zile, aproape 3.000 de mamografii făcute și cu procent de biopsie, cele mai multe din întreaga țară! Campanii cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist, informații vitale care au ajuns la o mulțime de oameni.

”Așa am descoperit cancere. Cel mai mic de aici a fost de 9 mm. 9 mm… A fost operat și gata! E bine, doamna acum. Dacă ar veni mai multe femei să-și facă preventiv controale, am descoperi mai multe din timp! Marele meu șoc a fost că, eu venind dintr-o structură unde se face screening național, aici am găsit o cu totul altă abordare. În Suedia, de la 40 de ani, primești scrisoarea acasă, în care ești invitată în data de, ora de, să-ți faci mamografia. Asta înseamnă screeningul național. După mamografie decidem ce este de făcut. E foarte important să faci chirurgie primară. Depinde de tipul de cancer, desigur, dar când depășesc cam 2 centimetri, deja trebuie să faci chimioterapie. Depinde de timp, de invazivitate, și faci chimioterapia neoadjuvantă, până înainte de operație. E adevărat, este agresivă, costă mult. La noi, sunt decontate de casă, ceea ce este foarte important! Am avut succes cu doamne care au venit cu 4-5 centimetri, chiar și cu 10 centimetri. Se face apoi o operație radicală. De aceea zic, dacă s-ar vedea un pic mai repede, n-ar mai face mastectomie, ar face doar sector”, accentuează doctorița.

Linia dintre ”taie tot” și operația ușor invazivă

Sub șocul momentului, în primă instanță, toată lumea vrea să scape de cancer cu orice preț.

”Toată lumea spune așa: Tăiați tot să nu mai văd cancerul! Dar, după 2, 3, 4, 5 luni, când îți vine un alt gând și te uiți în oglindă și ești ușor mutilată, atunci realizezi că totuși nu îți convine că ai sânul mutilat. Bine, trăiești, adevărat! Dar, totuși, impactul psihologic, este! Sau cum se zice: Te ajunge sufletul, cum zicea o doamnă. Și privești lucrurile cu alți ochi și-ți spui: Poate că trebuia să-mi fac reconstrucție sau poate trebuia să mi-l văd mai repede, că atunci numai un pic îmi lua de-acolo!”.

În multe cazuri, privind în urmă, rămâne cu senzația că nu este suficient ceea ce face. I se pare că e prea superficial, mai putea să mai facă ceva!? Îndrăgostită de tehnologia de diagnosticare și screening, din ziua în care primește un aparat nou, se duce direct pe el, să vadă ce și cum funcționează.

”Nu că, stai, nu ai voie să apeși pe buton că se strică! Eu am o relație anume cu aparatele. În continuare, am planificat pe următorii trei ani ce cursuri trebuie să fac. Și ce vreau să implementez. Când vorbesc despre puncții, îmi place să le fac, să ai diagnosticul cât mai repede. Marea noastră pierdere de timp, nu la noi în centru, mă refer la atitudinea generală, când ajunge o pacientă la chirurg pentru operație, i se zice: Mai du-te la unul să-ți mai dea o părere! Dă-i un diagnostic omului, dacă a venit să vadă ce e cu el… Chestia asta cu purtatul oamenilor pe drumuri este foarte proastă! Mai ales în oncologie, unde timpul face diferența!”.

Angela CROITORU

Parteneri

Mesagerul Bacău