Obștea Mănăstirii Petru Vodă a fost preț de două zile, gazdă și loc de pelerinaj pentru credincioșii din județul Neamț și din alte zone ale țării. Mai întâi, la hramul cu soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din 8 noiembrie 2026. A doua zi, luni, a avut loc slujba de pomenire a ctitorilor mănăstirii, începând cu Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu.
“Mănăstirea noastră, astăzi (luni, 9 noiembrie 2026 -n.r.) își are o slujbă specială pentru pomenirea tutorilor ei.
Ieri, fiind chiar sărbătorea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, s-a făcut o slujbă care a fost coordonată de Arhiereul Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul. Iar, astăzi, după obiceiul moldav și obiceiul teologic, se face pomenire a ctitorilor care au contribuit la temelia mănăstirii, așezarea bisericii și a casei monahale de aici.
Principal ctitor este Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu și își are începutul povestirii de când era mic”, amintește starețul Mănăstirii Petru Vodă, Arhimandritul Hariton Negrea.
Amintiri de preț despre ziditorul mănăstirii și al obștii mănăstirești
Vedenia din copilărie, care avea să-i prevestească părintelui Pârvu un destin deosebit, acela de călăuzitor spiritual și de ziditor, nu numai al clădirilor mănăstirii de care i se leagă numele, ci și al încrederii în viitor și al speranței de mai bine, va reveni peste ani. Legământ ceresc și pământesc, atât cu divinitatea, cât și cu oamenii ce l-au avut drept duhovnic și mângâietor al durerii, povestea îngerului rămâne o pildă a păstrării credinței, a iubirii de oameni și a statorniciei.
“Părintele Iustin era aici, pe dealul de la marginea mănăstirii, cu turmele satului, când i s-a arătat un înger. Și îngerul i-a spus că va trebui să zidească o mănăstire, când va fi mare. Anii au trecut și Părintele Iustin ajunge monah la Mănăstirea Durău, a trebuit să meargă și în al doilea război mondial, în calitate de preot și de intendent, pentru că se ocupa și cu aprovizionarea militarilor care erau pe front, inclusiv înmormânta pe cei care erau căzuți la datorie. După momentul războiului, a urmat și închisoarea și din temnițele comuniste, aproximativ 17 ani”, povestește părintele Hariton Negrea, cel care l-a avut drept mentor spiritual și care i-a fost urmaș în conducerea obștii mănăstirești.
“În 1990, iată că, Părintele Iustin este vizitat de același înger și îi reamintește că va trebui să ctitorească o mănăstire. Ceea ce a și făcut, cu ajutorul credincioșilor, cu eforturi peste eforturi, a venit la locul pe care ne aflăm acum și a ridicat această mănăstire, pentru toți pelerinii și credincioșii care vor să își facă rugăciune aici”, punctează urmașul său.
În memoria oamenilor și a locurilor
“Frumusețea locului vine și din faptul că mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Părintele Iustin, au avut o experiență frumoasă cu Sfinția sa. Pentru că Părintele Iustin era dăruit de la Dumnezeu cu puterea rugăciunii și împlinea dorințele oamenilor, cum se întâmplă de fapt și acum pentru cei care vin la mormântul Sfinției sale.
Oamenii au venit și acum, tocmai ca să rememoreze lucrul frumos de la vremea șantierului, de la vremea când s-a pus temelia bisericii, de la momentul când s-au cumpărat primele odoare care au împodobit Sfântul Altar.
Amintiri frumoase care întăresc viața socială între oameni, speranța că Dumnezeu are grijă și de noi, și de țară, de aceea oamenii sunt profund impresionați de momentul acesta, al pomenirii sale”, povestește actualul stareț al mănăstirii zidită de Părintele Iustin Pârvu.
Moștenirea Părintelui Pârvu: ctitori ai iubirii și a binelui!
“Se spune că întotdeauna un știutor poate fi inspirat ca și un lucrător a Lui Dumnezeu. Cei care vin prin contribuția lor, cu efortul lor intelectual sau material, ei devin ctitori în Biserica Lui Dumnezeu. Unii punând o cărămidă, zidind ceva trainic, alții cu înțelepciunea pe care o au, scriind o carte cu credință sau un articol frumos, ziditor de suflet.
Toți aceștia sunt ctitorii Lui Dumnezeu, pentru că marele ctitor al mântuirii noastre, care este Iisus Hristos Domnul, ne polarizează în jurul Lui ca să împlinim fapte morale, fapte de credință și să fim de ajutor oamenilor care ne cunosc.
Așa ne-a inspirat și Părintele Iustin, ctitorul mănăstirii noastre, și așa va fi pentru orice om cu suflet bun, care vrea să facă ceva în fața Lui Dumnezeu și în fața oamenilor.
Mă bucur că m-ați contactat și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți de la redacție și să luminați oamenii cu lucruri frumoase!”, încheie Părintele Hariton, punctând moștenirea lăsată de înaintașul său, unul dintre cei mai iubiți părinți spirituali ai Moldovei și României mari.
Angela Croitoru
