Zilele Bubatului reprezintă ciclul de sărbători consacrate bubatului (variolei), una dintre cele mai de temut în mediul țărănesc. Aceste zile erau 4-6 decembrie. În calendarul creștin, aceste zile reprezintă praznicele Sfintei Mare Mucenițe Varvara, al Sfântului Sfințit Sava și al Sfântului Nicolae.
În Zilele Bubatului, femeile făceau turte în toate diminețile, descântând în acest fel: ”când va veni bubatul, are să fie bun ca mierea și dulce ca pâinea”. În aceste zile, femeilor le era interzis să țeasă, să coasă sau să spele rufe. Se credea că, astfel, copiii vor fi feriți de vărsat. Pentru a-i întări în fața bolii, mamele le ungeau fața cu miere și apoi îi spălau cu o apă în care au spălat în prealabil icoana Sfintei Varvara și/sau a Sfântului Sava. De asemenea, copiilor le era interzis în aceste zile să mănânce boabe de porumb, fasole sau semințe de dovleac. În unele locuri, femeile făceau două turte, una unsă cu miere, care se dădea ca pomană, și una unsă cu dulceață, care se punea la streașina casei.
Sfânta Varvara – Sfânta minerilor
Sfânta Barbara, arhaic Sf. Varvara, este o fecioară martiră creștină. Ea a trăit în secolul al III-lea, în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite, a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-un turn. În captivitate, s-a covertit la creștinism, motiv pentru care a fost ucisă chiar de tatăl său.
Sfânta Muceniță Varvara (Barbara) se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători”, invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie.
Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin.
În poveștile populare românești, care descriu viața sfinților, Sfânta Varvara este cea care a făcut semnul crucii peste o scăldătoare din marmură. Legenda spune că urmele degetului sfintei s-au încrustat în marmură, ca și cum ar fi fost săpate cu un fier. Țăranii povesteau că, tot la acea baie, se mai pot vedea urmele tălpilor ei goale, întipărite în piatră. Din acele urme, izvora apă, cu care s-au vindecat mulți oameni ce au venit acolo cu credință.
Se mai zicea în popor că Sfânta Varvara era o femeie bună, ce a devenit sfântă după moarte. Sfânta Varvara este cunoscută drept ocrotitoarea femeilor și minerilor.
Pe 4 decembrie, de ziua Sfintei Varvara, minerii nu intră în galerii, ci sărbătoresc și se veselesc. Bătrânii de altădată povesteau că acestei sfinte îi plac veselia, petrecerea și glumele. Potrivit unei legende, culeasă de Ion Ghinoiu, Sfânta Varvara ar fi închisă de un blestem într-un cărbune și doar într-o singură zi pe an, 4 decembrie, ea poate să răsufle și să se bucure.
Alte tradiții o descriu pe Sfânta Varvara ca fiind sora Sfântului Nicolae sau ca mama lui, tatăl fiind Sfântul Sava. Aceasta deoarece zilele praznicului acestor sfinți sunt 4, 5 și 6 decembrie.
Gromovnicul din bătrâni o asociază pe Sfânta Varvara cu una dintre cele trei stele de lângă Lună.
Bogăția de tradiții și obiceiuri care înfrumusețează praznicul Sfintei Varvara atestă impactul pe care viața acestei sfinte a avut-o asupra credincioșilor. Dar lucrurile nu se opresc aici. Sfintei Varvara îi sunt atribuite caracteristici și acțiuni care țin de domeniul superstițiilor.
Superstiții populare de Barbara
Superstițiile populare o descriu pe această sfântă că ar umbla în mână cu un pahar de moarte. Tocmai de aceea, ziua ei era păstrată cu sfințenie. Se credea că acelora care nu țineau ziua sfintei li se vor îmbolnăvi copii de vărsat sau bube.
4 decembrie este una din Zilele Bubatului, de-a lungul căreia oricine muncește, spală, toarce sau chiar mănâncă fasole riscă să fie umplut de bube ori chiar să ii plece de pe lumea asta copiii.
Sfântul Sfințit Sava – tradiții
Această sărbătoare se ține să fie spor în casă, iar animalele să fie apărate de boli, dăunători, lupi. În această zi, nu se mătură, nu se dă gunoiul afară. Copiii se îmbărburează și sunt opriți să mănânce pește sau fructe. De asemenea, se dă pomană fasole fiartă, nuci, turtă caldă, vin, lână, cânepă, ”să se îmblânzească bubele”.
Sfânta Filofteia – tradiții și obicee populare
În tradițiile populare, Sfânta Filofteia este considerată ocrotitoarea copiilor, a tinerilor și a fetelor, pe care le ajută să se căsătorească și să aibă o viață liniștită.
În unele zone era considerată o soră îndepărtată a Sfântului Ilie. Astfel, ea mai este numită și ”aducătoarea de ploi”. Tradiția consemnează mai multe procesiuni cu moaștele Sfintei Filofteia pe timp de secetă. După realizarea rugăciunilor potrivite și prin mijlocirea ei în fața lui Dumnezeu, a plouat, iar roadele au fost bogate.
Pe 7 decembrie, Biserica Creștin-Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Muceniță Filofteia. Aceasta a primit Darul sfințeniei la numai 12 ani, dovedind că nu contează vârsta pe care o ai atunci când îl slujești pe Hristos, ci intensitatea iubirii cu care o faci.
Sfânta Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării. A fost omorâtă de tatăl ei, atunci când împărțea mâncare săracilor. Dorința sufletului Sfintei Filofteia a fost ca moaștele ei să fie depuse la Curtea de Argeș.
Datorită modului cum a murit Sfânta Filofteia, rănită de un topor aruncat de tatăl său, țăranii de altădată nu foloseau în ziua praznicului ei obiecte ascuțite, iar pâinea se rupea cu mâna la masă.
În unele zone, exista credința că Sfânta Filofteia ajută la elucidarea morților misterioase. În acest caz, familia defunctului trebuia să se roage la icoana Muceniței, să se ierte cu sufletul celui plecat și aveau credința că vor afla din ce cauză a murit acea persoană.
Obiceiurile creștine de ziua praznicului Sfânta Filofteia constau în participarea la Sfânta Slujbă, hrănirea copiilor săraci cu hrană caldă. Se spunea că, făcând aceste lucruri, în acea gospodărie copiii vor fi ocrotiți de boli și de întâmplări dramatice.
Tinerele care doreau să se căsătorească trebuiau să ceară ajutorul Muceniței Filofteia. Era considerat de mare ajutor participarea doritoarelor de măritiș la Sfintele Slujbe timp de 40 de zile.
