Femeia pilot de la Primăria Vânători Neamț

Elena Coșofreț este prima femeie pilot militar din județul Neamț. A fost șef de promoție al Școlii de Aviație ”Aurel Vlaicu” în anul 1989, absolvind ”Magna cum Laudae”. La aproape 50 de ani, Elena Coșofreț se poate lăuda cu o carieră de excepție și 500 de ore de zbor. Acum, este economist în cadrul Primăriei Vânători Neamț.

– Care e povestea Elenei Coșofreț?

Cum aș putea să relatez cele mai importante, semnificative evenimente desfășurate de-a lungul a cinci decenii? Oricât aș vrea, nu pot opri înaintarea în vârstă, modificarea ritmului de viață cu care m-am obișnuit , dar pot investi în propria persoană, suficient, încât mereu să am preocupări, activități și interese care mă mențin activă. Unii specialiști spun că schimbarea carierei și a locului de muncă este benefică pentru formarea profesională. Așa consider și eu, având în vedere că, până acum, am avut trei profesii – pilot militar, informatician, economist -, dar aș vrea să adaug că, atunci când m-am ”plictisit”, am preferat să schimb profesia decât locul de muncă în același domeniu. În general, nu-mi place să schimb ”angajatorii”, ci îmi place să propun soluții, să aduc plus valoare și să am continuitate în proiecte.

– Povestiți-ne din perioada dvs. de pilot în Armată. Cum ați ajuns pilot? De ce pilot și nu altă profesie?

Zborul pentru mine a fost un ”vis”, care a început în clasa a XII-a de liceu, când angajați ai Centrului Militar Iași au ajuns și la Liceul de Informatică ”Grigore Moisil” Iași, pentru a ne informa că se dorește înființarea unei clase de femei piloți militari, în cadrul Școlii de Aviație ”Aurel Vlaicu”. Dorința de a înfăptui ceva deosebit, de a nu merge cu ”valul”, a fost atât de puternică, încât am refuzat să-mi ascult și părinții, care mă sfătuiau să rămân la Facultatea  de Energetică, unde fusesem admisă. Îmi amintesc că eram în vara anului 1985, luna iulie, după aflarea rezultatelor de la facultate și a rezultatelor de la probele medicale și psihologice de la aviație, în fața unei maari decizii. Decizia a fost să continui cu proba scrisă și sportivă la aviație și să renunț la facultatea civilă. Mi-am promis că, după absolvirea Școlii Militare de Aviație, voi urma și cursurile unei facultăți civile, ceea ce am și făcut, absolvind Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, din cadrul ASE București, în anul 1995.

* ”Am o misiune la Primăria Vânători”

– De ce ați renunțat să mai fiți pilot?

Prima schimbare de profesie s-a produs după 13 ani de ”experiență” în aviația militară – 4 ani Școala Militară de Aviație Bobocu (Buzău) și 9 ani ofițer pilot pe aerodromurile Tuzla (Constanța) și Otopeni (București) – și aproximativ 500 ore de zbor. Trebuie să spun că dragostea pentru zbor ne-a ajutat pe toți și pe toate să trecem peste rigorile unei vieți cazone. Fiind prima promoție de femei piloți militari, formată din 20 de suflete, alese din aproximativ 400, a fost o provocare și pentru conducerea Școlii Militare de Aviație, care a decis ca, din anul II de școală, să începem pregătirea și să brevetăm pe elicopter, aeronava cu care se zboară în echipaj. Schimbările politice și strategice începând din anul 1989 au afectat și Aviația Militară, mai ales că s-a început restructurarea, în vederea aderării României la NATO. În anul 1998, am decis să-mi dau demisia din Aviație, în contextul restructurării NATO, și să emigrez în Canada, unde, timp de 10 ani, am lucrat în domeniul Tehnologiei Informației (IT).

– În ce conjunctură ați ajuns să lucrați în administrația publică?

Probabil datorită rugăciunilor părinților mei trupești și duhovnicești, Maica Domnului mi-a purtat de grijă, chiar dacă eu am ”tins” spre extreme. Așa îmi explic cum, acum 8 ani de zile, pe 1 octombrie, când sărbătorim Acoperământul Maicii Domnului,  am ”aterizat” la Vânători Neamț, ”Bethleemul prunciei mele”, după aproape 30 de ani de peregrinări. A fost momentul când trebuia să încep o altă ”misiune”, atât în plan profesional, cât și în plan personal. În 2009, la propunerea doamnei primar Maria Petrariu, am ales să lucrez pentru proiectele comunității din Vânători Neamț, având în vedere oportunitățile de finanțare cu fonduri nerambursabile, după aderarea României la Uniunea Europeană.

* ”Am fost pregătită pentru perfecțiune”

– Cum e să fii femeie pilot, într-o profesie dominată de bărbați?

În 1985, anul admiterii la Aviație, luna august, noi, cele 20 de fete, ne-am trezit cazate într-un bloc izolat de celelalte clădiri ale Școlii Militare de Aviație ”Aurel Vlaicu”, în satul Bobocu, Buzău, în câmp. Trebuie să spun că, în general, aerodromurile se află în afara localităților, zone amenajate pentru zbor. Faptul că 4 ani de zile am locuit, am învățat, ne-am pregătit împreună, departe de provocările vieții de oraș, ne-a unit pe toți foarte mult. Noi am fost pregătiți pentru ”perfecțiune” în profesie. Profesia de pilot implică mult curaj, dăruire, renunțare, responsabilitate și, nu în ultimul rând, profesionalism.

– Ce v-ar convinge să reveniți la manșa unui avion?

Timpul, dacă s-ar da înapoi. Această meserie îți cere tinerețea, cu toate valențele ei.

– Ce v-a marcat în mod deosebit în perioada când erați pilot?

Fiecare zbor este unic, fiecare misiune este unică. Dacă ar fi să punctez ceva, ar fi anul 1991, când m-am alăturat echipei de piloți de la Baza Aeriană Otopeni, piloți ai flotilei prezidențiale, profesioniști de la care am avut multe de învățat. Aici am făcut trecerea, licența de pe elicopterul IAR 316 B (Alouette) la elicopterul  de transport persoane MI-8.

– Regretați că nu ați rămas pilot?

În general, sunt o persoană hotărată și, atunci când iau o decizie, îmi adun toate forțele pentru a îndeplini ceea ce am decis.

– Cariera militară v-a impus un anume comportament și o disciplină…

Da, este normal ca acei 13 ani de activitate în Aviația Militară să-și pună amprenta în comportament, personalitate, profesii desfășurate.

• Care sunt diferențele între meseria de pilot și cea de economist în administrația publică?

Nu se pot compara cele două meserii, având în vedere ”obiectivele” lor. Aș vrea să menționez că pe deoparte pregătirea foarte serioasă din Liceul de Informatică Iași, Școala Militară de Aviație, Facultatea de Cibernetică și experiența în muncă pe de altă parte mi-au format o bază de cunoștințe solide, care mi-a permis să schimb profesiile cu destul de multă ușurință și să mă adaptez relativ ușor mediilor diferite de viață.

* ”Când eram la manșă, mă gândeam doar la pasageri și echipaj”

– Sunteți aceeași femeie și la serviciu și acasă?

Cel puțin încerc să fiu.

– Ce este mai ușor să conduceți? Un  avion sau un departament din primărie?

Ambele au riscurile și responsabilitățile lor. Aviația mi-a format un simț al responsabilității și al lucrului făcut bine. Atunci când urcam la manșa elicoperului, rareori mă gândeam la mine, dar în fiecare clipă mă gândeam la pasageri și echipaj.

Ciprian Traian STURZU

Parteneri

---

Mesagerul Bacău Peste 530 de șoferi vitezomani amendați și 22 de permise reținute de polițiștii din Bacău, într-o săptămână ZCH RO-Alert în Neamț și Iași: avertizare privind posibila cădere a unor obiecte din spațiul aerian NewsEdge Ungaria expulzează zece diplomați ruși, invocând motive de securitate națională BusinessEdge Societățile de investiții imobiliare promit dividende stabile și lichiditate rapidă. De ce ezită România să adopte modelul REIT