Pe 3 iunie 2011, veneam în fața dumneavoastră cu Mesagerul de Neamț. În argumentul de primă ediție în noua concepție, în noua echipă, directorul ziarului își lua un angajament. Spunea, atunci, că este un nou început:
”Mesagerul de Neamț pornește pe un nou drum. Cu un colectiv care îmbină experiența vechilor membri cu entuziasmul noilor veniți. Am pornit acest proiect, despre care mulți spun că este o aventură, cu gîndul că se mai poate face presă scrisă în România, în care să se îmbine ancheta, reportajul, interviul, jurnalismul de opinie, divertismentul și utilul. Și că (mai) există cititori pentru așa ceva. Număr de număr vor fi mai multe pagini. Am fi bucuroși ca cele mai multe să fie scrise chiar de dumneavoastră. Despre ce vă doare, despre ce vă bucură, despre ce vă enervează. Vom încerca să fim în tot județul, să ajungem în fiecare comună, în fiecare sat, să putem analiza, compara și transmite date reale, nu doar lucruri triumfaliste de tip campanie electorală. Vom rezista pe piață atîta timp cît ne veți citi. Începînd cu numărul viitor ne veți găsi în chioșcurile de ziare. Nu vă promitem decît că vom încerca să ne distrăm cît mai mult, în sensul bun al cuvîntului.”
Astăzi, la 3 ani și 153 de ediții distanță, putem spune că mare parte din gândurile de la început s-au regăsit în paginile ziarului. Am ajuns în fiecare loc din județ, am depășit granițele județului atunci când subiectele au cerut-o, am depăși chiar granițele țării atunci când a fost nevoie. Am dezvăluit, am atras atenția, am promovat, am lăudat, am criticat, am ajutat, am scris. Ne-ați citit. Am rezistat. Și vom continua atâta timp cât va fi nevoie.
Dana OSTAHIE
