”Imigranții” români din Humulești

Zona Tăbăcari din cartierul Humulești al Târgului este, fără doar și poate, unul din multele locuri din România unde conflictele dintre români și țigani sunt o obișnuință. Obișnuință este și faptul că românii se plâng că țiganii le fură recoltele de pe câmp, sub clar de lună, sau câinii cu tot cu cușcă din ogradă, după cum, la fel de obișnuit, țiganii se jură că nu ei sunt vinovați. Conflictele sunt de ani de zile, situația este ca o bombă cu ceas, amenințând să se detoneze în orice clipă. Un imbold a fost dat și zilele trecute, când, se pare, totul a degenerat și s-a ajuns la violențe fizice. Unii dintre români spun că au fost bătuți de țigani și se gândesc să se mute din cartier, de frică.

La distanță de cartierul amorsat, în centrul Târgului, autoritățile se dovedesc neputincioase în fața realităților urbane. Polițiștii, locali, dar nu numai, sunt acuzați că nu se implică și sunt suspectați că le-ar fi frică, pentru că locuitorii din Humulești nu-și explică altfel de ce nu se vede bucată de uniformă prin cartierul lor, în ciuda reclamațiilor și a furturilor sesizate.

Pe sfârșitul săptămânii trecute, la ceas de seară, Sorin Câra, un humuleștean care a pătimit din cauza romilor, a reușit să-i aducă și să-i ghideze pe viceprimarul Traian Humulescu și pe șeful poliției locale prin Tăbăcari și vecinătăți. Ba le-a arătat inclusiv ogoarele, în speranța că, doar-doar, or prinde în flagrant căruțe venite la alimentare direct de la sursă. Au avut ghinion, n-au prins pe nimeni, fapt pentru care a fost blamat sistemul serviciilor secrete ale comunității rome, care a funcționat din gură în gură încă de la prima privire a microbuzului poliției locale.

”M-au bătut cu pietre, mi-au otrăvit câinele”

În Tăbăcari trăiește una din cele mai mari comunități țigănești din Târg, dacă nu cumva cea mai mare. Aspectul dezolant, gunoaiele și mirosul pestilențial sunt întregite de un panou amplasat strategic între Obor și malul Ozanei, care atenționează cetățenii să nu arunce gunoiul în locuri nepermise pentru că riscă amenzi usturătoare. Pentru că nu menționa expres dacă baza panoului este sau nu loc nepermis, mormane de gunoaie se odihneau. Un prim cetățean se apropie. Niculai Fasolă. Cu lacrimi în ochi și vocea gâtuită de disperare, povestește: ”Alaltăieri mi-au otrăvit câinele! M-au bătut și cu pietre! Eu nu știu ce să mai fac! Eu plec de aici! Mă mut la Piatra-Neamț, la copii. Sunt vânăt pe spate, de cum m-au bătut. Ne fură la toți de pe pământuri! Vedem lucerna doar dimineața, pentru că spre înserat dispare. Ăștia sunt în stare să te omoare, domnule! Au aruncat cu cărămizi în mine! Dacă îmi venea una în cap, eram mort. Ăștia ai lui Boboc sunt periculoși. Au început să arunce în mine cu câte 15 pietre odată, de ziceai că au mitralieră”.

Răspunsul oficial, de natură să-l calmeze pe om, vine, însă, sec: ”O să încercăm să înființăm patrule pe timpul nopții, dar era nevoie și de un bulibașă cu autoritate, care să-i țină în frâu. Din păcate, aici nu este un astfel de bulibașă. Chiar dacă primăria îi ajută, chiar dacă romii sunt privilegiați de autorități – le dăm ajutoare sociale, alimente, lemne – nimic nu se schimbă. O să ne alăturăm și noi patrulelor sătenilor și o să vin și eu noaptea cu voi, măcar o noapte pe săptămână”, spune vicele Humulescu.

Pe aceeași uliță, o femeie își aduce vaca și calul de la păscut. e la fel de disperată: ”E dezastru, e strigător la cer! Am ajuns la limita răbdării! Cât au fost jandarmii pe aici, a fost bine, dar, după ce n-au mau venit, s-au apucat iar de furat. Țiganii au sărit la mine cu lopata și cu toporul!”. Maria Pașchipoi povestește cum totul se derulează mai mult seara, după ora opt. ”Merg pe ogoare și fură porumb, lucernă , ce găsesc. Eram la mine pe țarnă și învârteam lucerna, vizavi de stâna lui Bârsan, și am văzut o căruță de țigani care furau fân. Nu mai spun că i-am găsit pe terenul meu la furat și au sărit cu toporul la mine”, spune femeia, precizând că a și sunat la poliție, însă, din punctul ei de vedere, ar trebui să li se taie ajutoarele sociale.

”Mi-e frică să merg la școală”

Dacă tot a venit cineva pe ulița lor, se adună mai mulți. Oprește o mașină, iar de la adăpostul cabinei, tatăl și fiul își plâng, și ei, necazul: ”E nenorocire cu țiganii ăștia! Ce facem cu ei? Mi-au furat calul din fața porții. Le e frică și la copii să meargă la școală. Se iau de ei pe drumul spre școală, le fură din buzunare, din ghiozdane, aruncă cu pietre în ei, îi lovesc cu biciul. Microbuzul școlar nu vine pe strada HCC. Eu îi duc la școală”, spune tatăl, iar băiatul completează: ”Ne bat cu pietrele pe uliță. Noi, copiii români, nu avem voie să ne jucăm pe uliță. Îmi e și frică să merg la școală”.

În drum spre următoarea oprire, în microbuzul poliției locale, Sorin Câra spune cum i-au furat țiganii cerealele și fructele de pe un teren de lângă Obor. ”Am reclamat la Poliție, dar încă nu am primit un răspuns. Mi s-a promis că vor fi patrule mixte. Nu este prima sesizare pe care o fac la Poliție și, de fiecare dată, după cercetări, s-a dat NUP (neînceperea urmăririi penale). Autori necunoscuți! Am fost și la primărie! La parohia părintelui Răducu din Humulești sunt 680 de țigani și 600 de români. Sunt mai mulți ca românii, dar… nimic!”.

”Milițienii se tem de ei”

Pe o altă uliță, câțiva tineri și două femei în vârstă. Discuția se leagă imediat, cu aceleași necazuri: ”Cel mai grav este că avem probleme cu țiganii ăia din deal. I-am văzut când veneau de la furat fân și i-am întrebat: «De unde veniți cu fânul?» Știți ce mi-au răspuns? Cică de unde ar trebui să mănânce calul! Au și tupeu. Milițienii se tem de ei. Au venit de câteva ori pe aici, dar nu s-au coborât din mașină, jos, de frică. Mi-au strigat gardul și mi-au furat toate nucile. Eu să n-ajung la primărie, că le spun multe în față. Bine că le dă ajutoare, ulei, zahăr și alte cele. Eu muncesc și nu primesc nimic de la primărie, în schimb țiganii nu muncesc, fură și mai primesc, pe deasupra, și ajutoare. Să se mai facă și dreptate! Când l-au bătut pe Sandu, cu stâna, nu a venit nimeni. Sar la bătaie, îți dau în cap. S-a dus feciorul lui de 30 de ani între țigani să-și apere tatăl și, când l-au înconjurat țiganii și țigăncile, mai-mai să-l taie pe băiat! Erau beți. N-ar mai ajunge cine a adus țiganii aici! Nici nu știu pe cine să blestem. Se înmulțesc ca gâzele alea de pe cartofi”, spune, revoltată, tanti Ana.

Pe la nouă ceasuri ale nopții, la o stână din vârful dealului, era taman ora mulsului. În timp ce ucenicii își fac treaba, stăpânul se arată încântat de vizită și dornic de vorbă: ”Ne fură țiganii. Dar să știți că mai sunt și români care fură. Mi-au spart gardul mai demult și mi-au furat niște tablă. Din fericire, animale nu fură. Cel puțin până acum… Atât am auzit că i-a luat cuiva calul și l-a dus la alți țigani, de la Vânători. La altul, cică, i-a furat o oaie”.

Incursiunea în Tăbăcari s-a încheiat ceva vreme mai încolo, fără niciun furt în direct, doar cu niște promisiuni oficiale din partea autorităților, care, cel puțină până la un prim pas vizibil în sensul îndreptării situației, n-au cum să șteargă amărăciunea locuitorilor din cartier.

Rămâne, tot cu titlu de promisiune de la viceprimarul Humulescu, înființarea unor patrule pe timp de noapte, însă e nevoie de voluntari. Vreo 11 s-au arătat interesați să ajute poliția locală în acest sens. Intenția autorităților este de a preveni, că, până la a combate fenomenul, mai e cale lungă. Iar între ”nu putem fi prezenți aici 24 de ore din 24” și ”vrem să disciplinăm romii care nu se încadrează în niște norme și reguli”, pe traseul Tăbăcari, Vlahuță, Unirii până în Blebea, sub Dealul Boiștii și pe drumul care iese pe strada Ion Creangă din Humulești, ceasul ticăie.

Ciprian Traian STURZU